Biblia Online

Citire paralela: VDC, NTR, WEBUS

Versiuni:
Dimensiune text:
100%
Versiuni:
100%
#
Versiunea Dumitru Cornilescu
Noua Traducere in Limba Romana
World English Bible US
1
Ziceam: „Voi veghea asupra căilor mele, ca să nu păcătuiesc cu limba; îmi voi pune frâu gurii cât va sta cel rău înaintea mea.”
Ziceam: „Voi veghea asupra căilor mele ca să nu păcătuiesc cu limba. Îmi voi pune frâu gurii, cât timp se va afla cel rău în prezența mea“.
I said, “I will watch my ways, so that I don’t sin with my tongue. I will keep my mouth with a bridle while the wicked is before me.”
2
Am stat mut, în tăcere; am tăcut, măcar că eram nenorocit, și totuși durerea mea nu era mai puțin mare.
Am rămas deci mut, în tăcere, fără să rostesc nici măcar o vorbă bună, însă durerea mea a devenit tot mai intensă.
I was mute with silence. I held my peace, even from good. My sorrow was stirred.
3
Îmi ardea inima în mine, un foc lăuntric mă mistuia, și atunci mi-a venit cuvântul pe limbă și am zis:
Îmi ardea inima înăuntrul meu și mă mistuia un foc în timp ce suspinam. Atunci am rostit următoarele cuvinte:
My heart was hot within me. While I meditated, the fire burned. I spoke with my tongue:
4
„Doamne, spune-mi care este sfârșitul vieții mele, care este măsura zilelor mele, ca să știu cât de trecător sunt!”
„Doamne, fă-mi cunoscut care este sfârșitul vieții mele și care este numărul zilelor mele? Fă-mă să înțeleg cât sunt de trecător!
“Yahweh, show me my end, what is the measure of my days. Let me know how frail I am.
5
Iată că zilele mele sunt cât un lat de mână și viața mea este ca o nimica înaintea Ta. Da, orice om este doar o suflare, oricât de bine s-ar ține.
Iată, Tu mi-ai dat zile cât un lat de palmă, iar lungimea vieții mele este o nimica toată înaintea Ta. Într-adevăr, orice om care se ține bine este, de fapt, o biată suflare“.
Behold, you have made my days hand widths. My lifetime is as nothing before you. Surely every man stands as a breath.”
6
Da, omul umblă ca o umbră, se frământă degeaba, strânge la comori și nu știe cine le va lua.
Într-adevăr, omul cutreieră ca o umbră! Da, el se agită degeaba, strânge bogății și nu știe cine le va aduna.
“Surely every man walks like a shadow. Surely they busy themselves in vain. He heaps up, and doesn’t know who shall gather.
7
Acum, Doamne, ce mai pot nădăjdui eu? În Tine îmi este nădejdea.
Și acum ce mai pot spera eu, Stăpâne? Speranța mea este în Tine.
Now, Lord, what do I wait for? My hope is in you.
8
Izbăvește-mă de toate fărădelegile mele! Nu mă face de ocara celui nebun!
Eliberează-mă de toate fărădelegile mele, nu mă lăsa la disprețul nebunului!
Deliver me from all my transgressions. Don’t make me the reproach of the foolish.
9
Stau mut, nu deschid gura, căci Tu lucrezi.
Stau mut și nu-mi deschid gura, căci Tu ai lucrat.
I was mute. I didn’t open my mouth, because you did it.
10
Abate-Ți loviturile de la mine! Îmi iese sufletul sub loviturile mâinii Tale.
Abate-Ți loviturile de la mine! Sunt distrus de pedeapsa mâinii Tale.
Remove your scourge away from me. I am overcome by the blow of your hand.
11
Tu pedepsești pe om și-l lovești pentru fărădelegea lui; îi prăpădești, ca molia, ce are el mai scump. Da, orice om este doar o suflare.
Tu îl mustri și îl pedepsești pe om pentru nelegiuirea lui, îi distrugi, ca o molie, ce are mai scump. Într-adevăr, orice om este doar o suflare!
When you rebuke and correct man for iniquity, you consume his wealth like a moth. Surely every man is but a breath.”
12
Ascultă-mi rugăciunea, Doamne, și pleacă-Ți urechea la strigătele mele! Nu tăcea în fața lacrimilor mele! Căci sunt un străin înaintea Ta, un pribeag, ca toți părinții mei.
Doamne, ascultă-mi rugăciunea, ascultă cu atenție strigătul meu după ajutor! Nu rămâne surd la plânsul meu, căci, față de Tine, sunt un călător străin, un peregrin, ca toți strămoșii mei.
“Hear my prayer, Yahweh, and give ear to my cry. Don’t be silent at my tears. For I am a stranger with you, a foreigner, as all my fathers were.
13
Abate-Ți privirea de la mine și lasă-mă să răsuflu, până nu mă duc și să nu mai fiu!
Abate-Ți privirea de la mine, ca să mă pot bucura iarăși, până nu mă duc și nu voi mai fi!
Oh spare me, that I may recover strength, before I go away and exist no more.”
Psalmi 39 · VDC
Swipe pentru alta versiune
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
Ziceam: „Voi veghea asupra căilor mele, ca să nu păcătuiesc cu limba; îmi voi pune frâu gurii cât va sta cel rău înaintea mea.”
Am stat mut, în tăcere; am tăcut, măcar că eram nenorocit, și totuși durerea mea nu era mai puțin mare.
Îmi ardea inima în mine, un foc lăuntric mă mistuia, și atunci mi-a venit cuvântul pe limbă și am zis:
„Doamne, spune-mi care este sfârșitul vieții mele, care este măsura zilelor mele, ca să știu cât de trecător sunt!”
Iată că zilele mele sunt cât un lat de mână și viața mea este ca o nimica înaintea Ta. Da, orice om este doar o suflare, oricât de bine s-ar ține.
Da, omul umblă ca o umbră, se frământă degeaba, strânge la comori și nu știe cine le va lua.
Acum, Doamne, ce mai pot nădăjdui eu? În Tine îmi este nădejdea.
Izbăvește-mă de toate fărădelegile mele! Nu mă face de ocara celui nebun!
Stau mut, nu deschid gura, căci Tu lucrezi.
Abate-Ți loviturile de la mine! Îmi iese sufletul sub loviturile mâinii Tale.
Tu pedepsești pe om și-l lovești pentru fărădelegea lui; îi prăpădești, ca molia, ce are el mai scump. Da, orice om este doar o suflare.
Ascultă-mi rugăciunea, Doamne, și pleacă-Ți urechea la strigătele mele! Nu tăcea în fața lacrimilor mele! Căci sunt un străin înaintea Ta, un pribeag, ca toți părinții mei.
Abate-Ți privirea de la mine și lasă-mă să răsuflu, până nu mă duc și să nu mai fiu!
Ziceam: „Voi veghea asupra căilor mele ca să nu păcătuiesc cu limba. Îmi voi pune frâu gurii, cât timp se va afla cel rău în prezența mea“.
Am rămas deci mut, în tăcere, fără să rostesc nici măcar o vorbă bună, însă durerea mea a devenit tot mai intensă.
Îmi ardea inima înăuntrul meu și mă mistuia un foc în timp ce suspinam. Atunci am rostit următoarele cuvinte:
„Doamne, fă-mi cunoscut care este sfârșitul vieții mele și care este numărul zilelor mele? Fă-mă să înțeleg cât sunt de trecător!
Iată, Tu mi-ai dat zile cât un lat de palmă, iar lungimea vieții mele este o nimica toată înaintea Ta. Într-adevăr, orice om care se ține bine este, de fapt, o biată suflare“.
Într-adevăr, omul cutreieră ca o umbră! Da, el se agită degeaba, strânge bogății și nu știe cine le va aduna.
Și acum ce mai pot spera eu, Stăpâne? Speranța mea este în Tine.
Eliberează-mă de toate fărădelegile mele, nu mă lăsa la disprețul nebunului!
Stau mut și nu-mi deschid gura, căci Tu ai lucrat.
Abate-Ți loviturile de la mine! Sunt distrus de pedeapsa mâinii Tale.
Tu îl mustri și îl pedepsești pe om pentru nelegiuirea lui, îi distrugi, ca o molie, ce are mai scump. Într-adevăr, orice om este doar o suflare!
Doamne, ascultă-mi rugăciunea, ascultă cu atenție strigătul meu după ajutor! Nu rămâne surd la plânsul meu, căci, față de Tine, sunt un călător străin, un peregrin, ca toți strămoșii mei.
Abate-Ți privirea de la mine, ca să mă pot bucura iarăși, până nu mă duc și nu voi mai fi!
I said, “I will watch my ways, so that I don’t sin with my tongue. I will keep my mouth with a bridle while the wicked is before me.”
I was mute with silence. I held my peace, even from good. My sorrow was stirred.
My heart was hot within me. While I meditated, the fire burned. I spoke with my tongue:
“Yahweh, show me my end, what is the measure of my days. Let me know how frail I am.
Behold, you have made my days hand widths. My lifetime is as nothing before you. Surely every man stands as a breath.”
“Surely every man walks like a shadow. Surely they busy themselves in vain. He heaps up, and doesn’t know who shall gather.
Now, Lord, what do I wait for? My hope is in you.
Deliver me from all my transgressions. Don’t make me the reproach of the foolish.
I was mute. I didn’t open my mouth, because you did it.
Remove your scourge away from me. I am overcome by the blow of your hand.
When you rebuke and correct man for iniquity, you consume his wealth like a moth. Surely every man is but a breath.”
“Hear my prayer, Yahweh, and give ear to my cry. Don’t be silent at my tears. For I am a stranger with you, a foreigner, as all my fathers were.
Oh spare me, that I may recover strength, before I go away and exist no more.”