Biblia Online

Citire paralela: VDC, NTR, WEBUS

Versiuni:
Dimensiune text:
100%
Versiuni:
100%
#
Versiunea Dumitru Cornilescu
Noua Traducere in Limba Romana
World English Bible US
1
Binecuvântează, suflete, pe Domnul! Doamne Dumnezeule, Tu ești nemărginit de mare! Tu ești îmbrăcat cu strălucire și măreție!
Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, Tu ești nemărginit de mare! Tu ești îmbrăcat cu splendoare și măreție!
Bless Yahweh, my soul. Yahweh, my God, you are very great. You are clothed with honor and majesty.
2
Te învelești cu lumina ca și cu o manta; întinzi cerurile ca un cort.
Tu Te învelești cu lumina ca și cu o manta, Tu întinzi cerurile ca pe un cort,
He covers himself with light as with a garment. He stretches out the heavens like a curtain.
3
Cu apele Îți întocmești vârful locuinței Tale; din nori Îți faci carul și umbli pe aripile vântului.
și așezi pe ape grinzile camerelor Tale de sus. Din nori Îți faci un car și umbli pe aripile vântului.
He lays the beams of his rooms in the waters. He makes the clouds his chariot. He walks on the wings of the wind.
4
Din vânturi Îți faci soli și din flăcări de foc, slujitori.
El îi face pe îngerii Săi vânturi, și pe slujitorii Săi – un foc arzător.
He makes his messengers winds, and his servants flames of fire.
5
Tu ai așezat pământul pe temeliile lui și niciodată nu se va clătina.
Tu ai așezat pământul pe temeliile lui, ca să nu se clatine niciodată.
He laid the foundations of the earth, that it should not be moved forever.
6
Tu îl acoperiseși cu adâncul cum l-ai acoperi cu o haină; apele stăteau pe munți,
L-ai acoperit cu adâncul ca și cu o haină. Apele stăteau pe munți,
You covered it with the deep as with a cloak. The waters stood above the mountains.
7
dar, la amenințarea Ta, au fugit, la glasul tunetului Tău, au luat-o la fugă,
dar la mustrarea Ta au fugit, la bubuitul tunetului Tău au luat-o la fugă,
At your rebuke they fled. At the voice of your thunder they hurried away.
8
suindu-se pe munți și coborându-se în văi, până la locul pe care li-l hotărâseși Tu.
astfel încât munții s-au ridicat și văile au coborât în locul pe care l-ai hotărât pentru ele.
The mountains rose, the valleys sank down, to the place which you had assigned to them.
9
Le-ai pus o margine pe care nu trebuie s-o treacă, pentru ca să nu se mai întoarcă să acopere pământul.
Le-ai stabilit o limită peste care nu au voie să treacă, astfel încât să nu se întoarcă și să acopere pământul.
You have set a boundary that they may not pass over, that they don’t turn again to cover the earth.
10
Tu faci să țâșnească izvoarele în văi și ele curg printre munți.
Tu faci să țâșnească izvoarele în albii uscate și ele curg printre munți.
He sends springs into the valleys. They run among the mountains.
11
Tu adăpi la ele toate fiarele câmpului; în ele își potolesc setea măgarii sălbatici.
Toate vietățile câmpului se adapă din ele și măgarii sălbatici își potolesc setea acolo.
They give drink to every animal of the field. The wild donkeys quench their thirst.
12
Păsările cerului locuiesc pe marginile lor și fac să le răsune glasul printre ramuri.
Pe malul lor își fac cuibul păsările cerului care-și fac auzit glasul din frunziș.
The birds of the sky nest by them. They sing among the branches.
13
Din locașul Tău cel înalt Tu uzi munții și se satură pământul de rodul lucrărilor Tale.
Din odăile Tale de sus, Tu uzi munții; pământul se satură de rodul lucrărilor Tale.
He waters the mountains from his rooms. The earth is filled with the fruit of your works.
14
Tu faci să crească iarba pentru vite și verdețuri pentru nevoile omului, ca pământul să dea hrană:
Tu faci să crească iarbă pentru vite și verdețuri pe care omul să le cultive. Faci să iasă hrană din pământ:
He causes the grass to grow for the livestock, and plants for man to cultivate, that he may produce food out of the earth:
15
vin, care înveselește inima omului, untdelemn, care-i înfrumusețează fața, și pâine, care-i întărește inima.
vin care înveselește inima omului, ulei care dă strălucire feței și pâine care întărește inima omului.
wine that makes the heart of man glad, oil to make his face to shine, and bread that strengthens man’s heart.
16
Se udă copacii Domnului, cedrii din Liban, pe care i-a sădit El.
Copacii Domnului sunt bine udați, cedrii Libanului pe care El i-a plantat.
Yahweh’s trees are well watered, the cedars of Lebanon, which he has planted,
17
În ei își fac păsările cuiburi, iar cocostârcul își are locuința în chiparoși;
În ei își fac cuibul păsările, barza își are casa în chiparoși.
where the birds make their nests. The stork makes its home in the cypress trees.
18
munții cei înalți sunt pentru țapii sălbatici, iar stâncile sunt adăpost pentru iepuri.
Munții cei înalți sunt ai caprelor sălbatice, iar stâncile sunt un adăpost pentru viezurii de stâncă.
The high mountains are for the wild goats. The rocks are a refuge for the rock badgers.
19
El a făcut luna ca să arate vremurile; soarele știe când trebuie să apună.
El a făcut luna ca să arate vremurile, iar soarele știe când să apună.
He appointed the moon for seasons. The sun knows when to set.
20
Tu aduci întunericul și se face noapte: atunci toate fiarele pădurilor se pun în mișcare,
Tu aduci întunericul și se face noapte; atunci toate vietățile pădurii încep să mișune.
You make darkness, and it is night, in which all the animals of the forest prowl.
21
puii de lei mugesc după pradă și își cer hrana de la Dumnezeu.
Puii de leu rag după pradă, cerându-și hrana de la Dumnezeu.
The young lions roar after their prey, and seek their food from God.
22
Când răsare soarele, ele fug înapoi și se culcă în vizuinile lor.
Când răsare soarele, se adună și se culcă în vizuinile lor.
The sun rises, and they steal away, and lie down in their dens.
23
Dar omul iese la lucrul său și la munca lui până seara.
Atunci iese omul la lucrul lui, la munca lui – până seara.
Man goes out to his work, to his labor until the evening.
24
Cât de multe sunt lucrările Tale, Doamne! Tu pe toate le-ai făcut cu înțelepciune și pământul este plin de făpturile Tale.
Ce multe sunt lucrările Tale, Doamne! Pe toate le-ai făcut cu înțelepciune; pământul este plin de vietățile Tale.
Yahweh, how many are your works! In wisdom, you have made them all. The earth is full of your riches.
25
Iată marea cea întinsă și mare: în ea se mișcă nenumărate viețuitoare mici și mari.
Iată marea cât de încăpătoare și de întinsă este! Acolo mișună vietăți fără număr, viețuitoare mici și mari.
There is the sea, great and wide, in which are innumerable living things, both small and large animals.
26
Acolo, pe ea, umblă corăbiile și în ea este leviatanul acela pe care l-ai făcut să se joace în valurile ei.
Corăbiile o străbat; în ea se joacă leviatanul, pe care l-ai creat Tu.
There the ships go, and leviathan, whom you formed to play there.
27
Toate aceste viețuitoare Te așteaptă, ca să le dai hrana la vreme.
Toate își pun speranța în Tine ca să le dai hrana la timp.
These all wait for you, that you may give them their food in due season.
28
Le-o dai Tu, ele o primesc; Îți deschizi Tu mâna, ele se satură de bunătățile Tale.
Când Tu le-o dai, ele o primesc; când Tu Îți deschizi mâna, ele se satură de bunătăți.
You give to them; they gather. You open your hand; they are satisfied with good.
29
Îți ascunzi Tu Fața, ele tremură; le iei Tu suflarea, ele mor și se întorc în țărâna lor.
Când Îți ascunzi fața, ele se îngrozesc; când le iei suflarea, ele mor și se întorc în țărână.
You hide your face; they are troubled. You take away their breath; they die and return to the dust.
30
Îți trimiți Tu suflarea: ele sunt zidite și înnoiești astfel fața pământului.
Când Îți trimiți Duhul, ele sunt create, înnoind astfel fața pământului.
You send out your Spirit and they are created. You renew the face of the ground.
31
În veci să țină slava Domnului! Să Se bucure Domnul de lucrările Lui!
Fie ca gloria Domnului să rămână pe vecie! Domnul să Se bucure de lucrările Sale.
Let Yahweh’s glory endure forever. Let Yahweh rejoice in his works.
32
El privește pământul, și pământul se cutremură; atinge munții, și ei fumegă.
El privește pământul și acesta se cutremură, atinge munții și ei fumegă.
He looks at the earth, and it trembles. He touches the mountains, and they smoke.
33
Voi cânta Domnului cât voi trăi, voi lăuda pe Dumnezeul meu cât voi fi.
Voi cânta Domnului cât voi trăi! Voi cânta spre lauda Dumnezeului meu cât voi fi!
I will sing to Yahweh as long as I live. I will sing praise to my God while I have any being.
34
Fie plăcute Lui cuvintele mele! Mă bucur de Domnul.
Fie-I plăcută cugetarea mea! Eu mă voi bucura în Domnul.
Let my meditation be sweet to him. I will rejoice in Yahweh.
35
Să piară păcătoșii de pe pământ și cei răi să nu mai fie! Binecuvântează, suflete, pe Domnul! Lăudați pe Domnul!
Să piară păcătoșii de pe pământ și cei răi să nu mai fie! Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul! Lăudați-L pe Domnul!
Let sinners be consumed out of the earth. Let the wicked be no more. Bless Yahweh, my soul. Praise Yah!
Psalmi 104 · VDC
Swipe pentru alta versiune
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
32
33
34
35
Binecuvântează, suflete, pe Domnul! Doamne Dumnezeule, Tu ești nemărginit de mare! Tu ești îmbrăcat cu strălucire și măreție!
Te învelești cu lumina ca și cu o manta; întinzi cerurile ca un cort.
Cu apele Îți întocmești vârful locuinței Tale; din nori Îți faci carul și umbli pe aripile vântului.
Din vânturi Îți faci soli și din flăcări de foc, slujitori.
Tu ai așezat pământul pe temeliile lui și niciodată nu se va clătina.
Tu îl acoperiseși cu adâncul cum l-ai acoperi cu o haină; apele stăteau pe munți,
dar, la amenințarea Ta, au fugit, la glasul tunetului Tău, au luat-o la fugă,
suindu-se pe munți și coborându-se în văi, până la locul pe care li-l hotărâseși Tu.
Le-ai pus o margine pe care nu trebuie s-o treacă, pentru ca să nu se mai întoarcă să acopere pământul.
Tu faci să țâșnească izvoarele în văi și ele curg printre munți.
Tu adăpi la ele toate fiarele câmpului; în ele își potolesc setea măgarii sălbatici.
Păsările cerului locuiesc pe marginile lor și fac să le răsune glasul printre ramuri.
Din locașul Tău cel înalt Tu uzi munții și se satură pământul de rodul lucrărilor Tale.
Tu faci să crească iarba pentru vite și verdețuri pentru nevoile omului, ca pământul să dea hrană:
vin, care înveselește inima omului, untdelemn, care-i înfrumusețează fața, și pâine, care-i întărește inima.
Se udă copacii Domnului, cedrii din Liban, pe care i-a sădit El.
În ei își fac păsările cuiburi, iar cocostârcul își are locuința în chiparoși;
munții cei înalți sunt pentru țapii sălbatici, iar stâncile sunt adăpost pentru iepuri.
El a făcut luna ca să arate vremurile; soarele știe când trebuie să apună.
Tu aduci întunericul și se face noapte: atunci toate fiarele pădurilor se pun în mișcare,
puii de lei mugesc după pradă și își cer hrana de la Dumnezeu.
Când răsare soarele, ele fug înapoi și se culcă în vizuinile lor.
Dar omul iese la lucrul său și la munca lui până seara.
Cât de multe sunt lucrările Tale, Doamne! Tu pe toate le-ai făcut cu înțelepciune și pământul este plin de făpturile Tale.
Iată marea cea întinsă și mare: în ea se mișcă nenumărate viețuitoare mici și mari.
Acolo, pe ea, umblă corăbiile și în ea este leviatanul acela pe care l-ai făcut să se joace în valurile ei.
Toate aceste viețuitoare Te așteaptă, ca să le dai hrana la vreme.
Le-o dai Tu, ele o primesc; Îți deschizi Tu mâna, ele se satură de bunătățile Tale.
Îți ascunzi Tu Fața, ele tremură; le iei Tu suflarea, ele mor și se întorc în țărâna lor.
Îți trimiți Tu suflarea: ele sunt zidite și înnoiești astfel fața pământului.
În veci să țină slava Domnului! Să Se bucure Domnul de lucrările Lui!
El privește pământul, și pământul se cutremură; atinge munții, și ei fumegă.
Voi cânta Domnului cât voi trăi, voi lăuda pe Dumnezeul meu cât voi fi.
Fie plăcute Lui cuvintele mele! Mă bucur de Domnul.
Să piară păcătoșii de pe pământ și cei răi să nu mai fie! Binecuvântează, suflete, pe Domnul! Lăudați pe Domnul!
Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, Tu ești nemărginit de mare! Tu ești îmbrăcat cu splendoare și măreție!
Tu Te învelești cu lumina ca și cu o manta, Tu întinzi cerurile ca pe un cort,
și așezi pe ape grinzile camerelor Tale de sus. Din nori Îți faci un car și umbli pe aripile vântului.
El îi face pe îngerii Săi vânturi, și pe slujitorii Săi – un foc arzător.
Tu ai așezat pământul pe temeliile lui, ca să nu se clatine niciodată.
L-ai acoperit cu adâncul ca și cu o haină. Apele stăteau pe munți,
dar la mustrarea Ta au fugit, la bubuitul tunetului Tău au luat-o la fugă,
astfel încât munții s-au ridicat și văile au coborât în locul pe care l-ai hotărât pentru ele.
Le-ai stabilit o limită peste care nu au voie să treacă, astfel încât să nu se întoarcă și să acopere pământul.
Tu faci să țâșnească izvoarele în albii uscate și ele curg printre munți.
Toate vietățile câmpului se adapă din ele și măgarii sălbatici își potolesc setea acolo.
Pe malul lor își fac cuibul păsările cerului care-și fac auzit glasul din frunziș.
Din odăile Tale de sus, Tu uzi munții; pământul se satură de rodul lucrărilor Tale.
Tu faci să crească iarbă pentru vite și verdețuri pe care omul să le cultive. Faci să iasă hrană din pământ:
vin care înveselește inima omului, ulei care dă strălucire feței și pâine care întărește inima omului.
Copacii Domnului sunt bine udați, cedrii Libanului pe care El i-a plantat.
În ei își fac cuibul păsările, barza își are casa în chiparoși.
Munții cei înalți sunt ai caprelor sălbatice, iar stâncile sunt un adăpost pentru viezurii de stâncă.
El a făcut luna ca să arate vremurile, iar soarele știe când să apună.
Tu aduci întunericul și se face noapte; atunci toate vietățile pădurii încep să mișune.
Puii de leu rag după pradă, cerându-și hrana de la Dumnezeu.
Când răsare soarele, se adună și se culcă în vizuinile lor.
Atunci iese omul la lucrul lui, la munca lui – până seara.
Ce multe sunt lucrările Tale, Doamne! Pe toate le-ai făcut cu înțelepciune; pământul este plin de vietățile Tale.
Iată marea cât de încăpătoare și de întinsă este! Acolo mișună vietăți fără număr, viețuitoare mici și mari.
Corăbiile o străbat; în ea se joacă leviatanul, pe care l-ai creat Tu.
Toate își pun speranța în Tine ca să le dai hrana la timp.
Când Tu le-o dai, ele o primesc; când Tu Îți deschizi mâna, ele se satură de bunătăți.
Când Îți ascunzi fața, ele se îngrozesc; când le iei suflarea, ele mor și se întorc în țărână.
Când Îți trimiți Duhul, ele sunt create, înnoind astfel fața pământului.
Fie ca gloria Domnului să rămână pe vecie! Domnul să Se bucure de lucrările Sale.
El privește pământul și acesta se cutremură, atinge munții și ei fumegă.
Voi cânta Domnului cât voi trăi! Voi cânta spre lauda Dumnezeului meu cât voi fi!
Fie-I plăcută cugetarea mea! Eu mă voi bucura în Domnul.
Să piară păcătoșii de pe pământ și cei răi să nu mai fie! Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul! Lăudați-L pe Domnul!
Bless Yahweh, my soul. Yahweh, my God, you are very great. You are clothed with honor and majesty.
He covers himself with light as with a garment. He stretches out the heavens like a curtain.
He lays the beams of his rooms in the waters. He makes the clouds his chariot. He walks on the wings of the wind.
He makes his messengers winds, and his servants flames of fire.
He laid the foundations of the earth, that it should not be moved forever.
You covered it with the deep as with a cloak. The waters stood above the mountains.
At your rebuke they fled. At the voice of your thunder they hurried away.
The mountains rose, the valleys sank down, to the place which you had assigned to them.
You have set a boundary that they may not pass over, that they don’t turn again to cover the earth.
He sends springs into the valleys. They run among the mountains.
They give drink to every animal of the field. The wild donkeys quench their thirst.
The birds of the sky nest by them. They sing among the branches.
He waters the mountains from his rooms. The earth is filled with the fruit of your works.
He causes the grass to grow for the livestock, and plants for man to cultivate, that he may produce food out of the earth:
wine that makes the heart of man glad, oil to make his face to shine, and bread that strengthens man’s heart.
Yahweh’s trees are well watered, the cedars of Lebanon, which he has planted,
where the birds make their nests. The stork makes its home in the cypress trees.
The high mountains are for the wild goats. The rocks are a refuge for the rock badgers.
He appointed the moon for seasons. The sun knows when to set.
You make darkness, and it is night, in which all the animals of the forest prowl.
The young lions roar after their prey, and seek their food from God.
The sun rises, and they steal away, and lie down in their dens.
Man goes out to his work, to his labor until the evening.
Yahweh, how many are your works! In wisdom, you have made them all. The earth is full of your riches.
There is the sea, great and wide, in which are innumerable living things, both small and large animals.
There the ships go, and leviathan, whom you formed to play there.
These all wait for you, that you may give them their food in due season.
You give to them; they gather. You open your hand; they are satisfied with good.
You hide your face; they are troubled. You take away their breath; they die and return to the dust.
You send out your Spirit and they are created. You renew the face of the ground.
Let Yahweh’s glory endure forever. Let Yahweh rejoice in his works.
He looks at the earth, and it trembles. He touches the mountains, and they smoke.
I will sing to Yahweh as long as I live. I will sing praise to my God while I have any being.
Let my meditation be sweet to him. I will rejoice in Yahweh.
Let sinners be consumed out of the earth. Let the wicked be no more. Bless Yahweh, my soul. Praise Yah!