Biblia Online

Citire paralela: VDC, NTR, WEBUS

Versiuni:
Dimensiune text:
100%
Versiuni:
100%
#
Versiunea Dumitru Cornilescu
Noua Traducere in Limba Romana
World English Bible US
1
Adu-Ți aminte, Doamne, de ce ni s-a întâmplat! Uită-Te și vezi-ne ocara!
Adu-Ți aminte, Doamne, de ce ni s-a întâmplat! Uită-Te și vezi disprețul nostru!
Remember, Yahweh, what has come on us. Look, and see our reproach.
2
Moștenirea noastră a trecut la niște străini, casele noastre, la cei din alte țări!
Moștenirea noastră s-a dus la necunoscuți, iar casele noastre – la străini.
Our inheritance has been turned over to strangers, our houses to aliens.
3
Am rămas orfani, fără tată; mamele noastre sunt ca niște văduve.
Am ajuns orfani de tată, iar mamele noastre sunt ca niște văduve.
We are orphans and fatherless. Our mothers are as widows.
4
Apa noastră o bem pe bani, și lemnele noastre trebuie să le plătim.
Apa noastră o bem pe bani, iar lemnele noastre trebuie să le cumpărăm.
We must pay for water to drink. Our wood is sold to us.
5
Prigonitorii ne urmăresc cu îndârjire și, când obosim, nu ne dau odihnă.
Cei ce ne urmăresc sunt chiar în spatele nostru. Suntem obosiți, dar nu suntem lăsați să ne odihnim.
Our pursuers are on our necks. We are weary, and have no rest.
6
Am întins mâna spre Egipt, spre Asiria, ca să ne săturăm de pâine.
Am dat mâna cu Egiptul și cu Asiria, ca să ne săturăm cu pâine.
We have given our hands to the Egyptians, and to the Assyrians, to be satisfied with bread.
7
Părinții noștri, care au păcătuit, nu mai sunt, iar noi le purtăm păcatele.
Părinții noștri au păcătuit și nu mai sunt, iar noi purtăm pedeapsa pentru nelegiuirea lor.
Our fathers sinned, and are no more. We have borne their iniquities.
8
Robii ne stăpânesc, și nimeni nu ne izbăvește din mâinile lor.
Sclavii stăpânesc peste noi și nimeni nu ne eliberează din mâna lor.
Servants rule over us. There is no one to deliver us out of their hand.
9
Ne căutăm pâinea cu primejdia vieții noastre, căci ne amenință sabia în pustie.
Ne câștigăm pâinea riscându-ne viața din cauza sabiei din deșert.
We get our bread at the peril of our lives, because of the sword in the wilderness.
10
Ne arde pielea ca un cuptor de frigurile foamei.
Ne arde pielea ca un cuptor, de febra cauzată de foame.
Our skin is black like an oven, because of the burning heat of famine.
11
Au necinstit pe femei în Sion, pe fecioare în cetățile lui Iuda.
Le-au dezonorat pe femei în Sion, și pe fecioare în cetățile lui Iuda.
They ravished the women in Zion, the virgins in the cities of Judah.
12
Mai-marii noștri au fost spânzurați de mâinile lor. Bătrânilor nu le-au dat nicio cinste.
Prinții au fost spânzurați de mâinile lor, iar bătrânilor nu li s-a dat cinste.
Princes were hanged up by their hands. The faces of elders were not honored.
13
Tinerii au fost puși să râșnească și copiii cădeau sub poverile de lemn.
Tinerii trudesc la piatra de moară, iar copiii cad sub poverile de lemne.
The young men carry millstones. The children stumbled under loads of wood.
14
Bătrânii nu se mai duc la poartă și tinerii au încetat să mai cânte.
Bătrânii nu mai vin la poarta cetății, iar tinerii au încetat să mai cânte.
The elders have ceased from the gate, and the young men from their music.
15
S-a dus bucuria din inimile noastre și jalea a luat locul jocurilor noastre.
A încetat bucuria inimii noastre, iar dansul nostru s-a transformat în bocet.
The joy of our heart has ceased. Our dance is turned into mourning.
16
A căzut cununa de pe capul nostru! Vai de noi, căci am păcătuit!
A căzut coroana de pe capul nostru. Vai de noi, căci am păcătuit!
The crown has fallen from our head. Woe to us, for we have sinned!
17
Dacă ne doare inima, dacă ni s-au întunecat ochii,
Iată de ce ne leșină inima, iată de ce ni s-au întunecat ochii:
For this our heart is faint. For these things our eyes are dim:
18
este din pricină că muntele Sionului este pustiit, din pricină că se plimbă șacalii prin el.
muntele Sion a ajuns pustiit; se plimbă șacalii pe el.
for the mountain of Zion, which is desolate. The foxes walk on it.
19
Dar Tu, Doamne, împărățești pe vecie; scaunul Tău de domnie dăinuiește din neam în neam!
Doamne, Tu împărățești veșnic. Tronul Tău dăinuie din generație în generație.
You, Yahweh, remain forever. Your throne is from generation to generation.
20
Pentru ce să ne uiți pe vecie și să ne părăsești pentru multă vreme?
De ce să ne uiți pentru totdeauna? De ce să ne părăsești pentru atât de multe zile?
Why do you forget us forever, and forsake us for so long a time?
21
Întoarce-ne la Tine, Doamne, și ne vom întoarce! Dă-ne iarăși zile ca cele de odinioară!
Întoarce-ne la Tine, Doamne, ca astfel să ne întoarcem! Dă-ne iarăși zile precum cele din trecut!
Turn us to yourself, Yahweh, and we will be turned. Renew our days as of old.
22
Să ne fi lepădat Tu de tot oare și să Te fi mâniat Tu pe noi peste măsură de mult?
Să ne fi respins Tu oare de tot și să Te fi mâniat Tu pe noi peste măsură?
But you have utterly rejected us. You are very angry against us.
Plangerile lui Ieremia 5 · VDC
Swipe pentru alta versiune
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
Adu-Ți aminte, Doamne, de ce ni s-a întâmplat! Uită-Te și vezi-ne ocara!
Moștenirea noastră a trecut la niște străini, casele noastre, la cei din alte țări!
Am rămas orfani, fără tată; mamele noastre sunt ca niște văduve.
Apa noastră o bem pe bani, și lemnele noastre trebuie să le plătim.
Prigonitorii ne urmăresc cu îndârjire și, când obosim, nu ne dau odihnă.
Am întins mâna spre Egipt, spre Asiria, ca să ne săturăm de pâine.
Părinții noștri, care au păcătuit, nu mai sunt, iar noi le purtăm păcatele.
Robii ne stăpânesc, și nimeni nu ne izbăvește din mâinile lor.
Ne căutăm pâinea cu primejdia vieții noastre, căci ne amenință sabia în pustie.
Ne arde pielea ca un cuptor de frigurile foamei.
Au necinstit pe femei în Sion, pe fecioare în cetățile lui Iuda.
Mai-marii noștri au fost spânzurați de mâinile lor. Bătrânilor nu le-au dat nicio cinste.
Tinerii au fost puși să râșnească și copiii cădeau sub poverile de lemn.
Bătrânii nu se mai duc la poartă și tinerii au încetat să mai cânte.
S-a dus bucuria din inimile noastre și jalea a luat locul jocurilor noastre.
A căzut cununa de pe capul nostru! Vai de noi, căci am păcătuit!
Dacă ne doare inima, dacă ni s-au întunecat ochii,
este din pricină că muntele Sionului este pustiit, din pricină că se plimbă șacalii prin el.
Dar Tu, Doamne, împărățești pe vecie; scaunul Tău de domnie dăinuiește din neam în neam!
Pentru ce să ne uiți pe vecie și să ne părăsești pentru multă vreme?
Întoarce-ne la Tine, Doamne, și ne vom întoarce! Dă-ne iarăși zile ca cele de odinioară!
Să ne fi lepădat Tu de tot oare și să Te fi mâniat Tu pe noi peste măsură de mult?
Adu-Ți aminte, Doamne, de ce ni s-a întâmplat! Uită-Te și vezi disprețul nostru!
Moștenirea noastră s-a dus la necunoscuți, iar casele noastre – la străini.
Am ajuns orfani de tată, iar mamele noastre sunt ca niște văduve.
Apa noastră o bem pe bani, iar lemnele noastre trebuie să le cumpărăm.
Cei ce ne urmăresc sunt chiar în spatele nostru. Suntem obosiți, dar nu suntem lăsați să ne odihnim.
Am dat mâna cu Egiptul și cu Asiria, ca să ne săturăm cu pâine.
Părinții noștri au păcătuit și nu mai sunt, iar noi purtăm pedeapsa pentru nelegiuirea lor.
Sclavii stăpânesc peste noi și nimeni nu ne eliberează din mâna lor.
Ne câștigăm pâinea riscându-ne viața din cauza sabiei din deșert.
Ne arde pielea ca un cuptor, de febra cauzată de foame.
Le-au dezonorat pe femei în Sion, și pe fecioare în cetățile lui Iuda.
Prinții au fost spânzurați de mâinile lor, iar bătrânilor nu li s-a dat cinste.
Tinerii trudesc la piatra de moară, iar copiii cad sub poverile de lemne.
Bătrânii nu mai vin la poarta cetății, iar tinerii au încetat să mai cânte.
A încetat bucuria inimii noastre, iar dansul nostru s-a transformat în bocet.
A căzut coroana de pe capul nostru. Vai de noi, căci am păcătuit!
Iată de ce ne leșină inima, iată de ce ni s-au întunecat ochii:
muntele Sion a ajuns pustiit; se plimbă șacalii pe el.
Doamne, Tu împărățești veșnic. Tronul Tău dăinuie din generație în generație.
De ce să ne uiți pentru totdeauna? De ce să ne părăsești pentru atât de multe zile?
Întoarce-ne la Tine, Doamne, ca astfel să ne întoarcem! Dă-ne iarăși zile precum cele din trecut!
Să ne fi respins Tu oare de tot și să Te fi mâniat Tu pe noi peste măsură?
Remember, Yahweh, what has come on us. Look, and see our reproach.
Our inheritance has been turned over to strangers, our houses to aliens.
We are orphans and fatherless. Our mothers are as widows.
We must pay for water to drink. Our wood is sold to us.
Our pursuers are on our necks. We are weary, and have no rest.
We have given our hands to the Egyptians, and to the Assyrians, to be satisfied with bread.
Our fathers sinned, and are no more. We have borne their iniquities.
Servants rule over us. There is no one to deliver us out of their hand.
We get our bread at the peril of our lives, because of the sword in the wilderness.
Our skin is black like an oven, because of the burning heat of famine.
They ravished the women in Zion, the virgins in the cities of Judah.
Princes were hanged up by their hands. The faces of elders were not honored.
The young men carry millstones. The children stumbled under loads of wood.
The elders have ceased from the gate, and the young men from their music.
The joy of our heart has ceased. Our dance is turned into mourning.
The crown has fallen from our head. Woe to us, for we have sinned!
For this our heart is faint. For these things our eyes are dim:
for the mountain of Zion, which is desolate. The foxes walk on it.
You, Yahweh, remain forever. Your throne is from generation to generation.
Why do you forget us forever, and forsake us for so long a time?
Turn us to yourself, Yahweh, and we will be turned. Renew our days as of old.
But you have utterly rejected us. You are very angry against us.