Biblia Online

Citire paralela: VDC, NTR, WEBUS

Versiuni:
Dimensiune text:
100%
Versiuni:
100%
#
Versiunea Dumitru Cornilescu
Noua Traducere in Limba Romana
World English Bible US
1
Eu sunt omul care a văzut suferința sub nuiaua urgiei Lui.
Eu sunt bărbatul care a văzut suferința, sub nuiaua furiei Lui.
I am the man who has seen affliction by the rod of his wrath.
2
El m-a dus, m-a mânat în întuneric, și nu în lumină.
El m-a condus și m-a făcut să merg prin întuneric, nu prin lumină!
He has led me and caused me to walk in darkness, and not in light.
3
Numai împotriva mea Își întinde și Își întoarce mâna toată ziua.
Da, El Își întoarce mâna împotriva mea toată ziua!
Surely he turns his hand against me again and again all day long.
4
Mi-a prăpădit carnea și pielea și mi-a zdrobit oasele.
El mi-a îmbătrânit trupul și pielea și mi-a zdrobit oasele.
He has made my flesh and my skin old. He has broken my bones.
5
A făcut zid împrejurul meu și m-a înconjurat cu otravă și durere.
M-a asediat și m-a înconjurat cu otravă și cu nenorocire.
He has built against me, and surrounded me with bitterness and hardship.
6
Mă așază în întuneric, ca pe cei morți pentru totdeauna.
M-a făcut să locuiesc în întunecimi, asemenea celor morți demult.
He has made me dwell in dark places, as those who have been long dead.
7
M-a înconjurat cu un zid ca să nu ies; m-a pus în lanțuri grele.
M-a înconjurat cu un zid, ca să nu pot scăpa, și m-a pus în lanțuri grele.
He has walled me about, so that I can’t go out. He has made my chain heavy.
8
Să tot strig și să tot cer ajutor, căci El tot nu-mi primește rugăciunea.
Chiar și atunci când strig și plâng după ajutor, El îmi oprește rugăciunea.
Yes, when I cry, and call for help, he shuts out my prayer.
9
Mi-a astupat calea cu pietre cioplite și mi-a strâmbat cărările.
Drumurile mi le-a blocat cu pietre cioplite și mi-a sucit cărările.
He has walled up my ways with cut stone. He has made my paths crooked.
10
Mă pândește ca un urs și ca un leu într-un loc ascuns.
A fost pentru mine un urs care stă la pândă, un leu în ascunzișuri.
He is to me as a bear lying in wait, as a lion in hiding.
11
Mi-a abătut căile și apoi s-a aruncat pe mine și m-a pustiit.
M-a abătut de la căile mele, m-a sfâșiat și m-a lăsat pustiit.
He has turned away my path, and pulled me in pieces. He has made me desolate.
12
Și-a încordat arcul și m-a pus țintă săgeții Lui.
Și-a încordat arcul și m-a pus să stau țintă pentru săgeata Lui.
He has bent his bow, and set me as a mark for the arrow.
13
În rărunchi mi-a înfipt săgețile din tolba Lui.
Mi-a străpuns ființa cu săgeți din tolba Lui.
He has caused the shafts of his quiver to enter into my kidneys.
14
Am ajuns de râsul poporului meu și toată ziua sunt pus în cântece de batjocură de ei.
Am ajuns de râs pentru tot poporul meu. Sunt batjocorit toată ziua în cântările lor.
I have become a derision to all my people, and their song all day long.
15
M-a săturat de amărăciune, m-a îmbătat cu pelin.
M-a săturat cu ierburi amare și m-a îndestulat cu pelin.
He has filled me with bitterness. He has stuffed me with wormwood.
16
Mi-a sfărâmat dinții cu pietre, m-a acoperit cu cenușă.
Mi-a zdrobit dinții cu pietriș și m-a culcat în cenușă.
He has also broken my teeth with gravel. He has covered me with ashes.
17
Mi-ai luat pacea și nu mai cunosc fericirea.
Mi-a luat pacea și am uitat ce înseamnă binele.
You have removed my soul far away from peace. I forgot prosperity.
18
Și am zis: „S-a dus puterea mea de viață și nu mai am nicio nădejde în Domnul.”
Am zis: „Mi-a pierit puterea și speranța pe care o aveam de la Domnul!“.
I said, “My strength has perished, along with my expectation from Yahweh.”
19
Gândește-Te la necazul și suferința mea, la pelin și la otravă!
Amintește-Ți de suferința și de rătăcirea mea, de pelin și de fiere.
Remember my affliction and my misery, the wormwood and the bitterness.
20
Când își aduce aminte sufletul meu de ele, este mâhnit în mine.
Sufletul meu își aduce aminte mereu de ele și se întristează în mine.
My soul still remembers them, and is bowed down within me.
21
Iată ce mai gândesc în inima mea și iată ce mă face să mai trag nădejde:
Dar iată ce-mi vine în minte și ce mă face să mai sper:
This I recall to my mind; therefore I have hope.
22
Bunătățile Domnului nu s-au sfârșit, îndurările Lui nu sunt la capăt,
„Bunătatea Domnului nu s-a sfârșit, îndurările Lui nu sunt la capăt.
It is because of Yahweh’s loving kindnesses that we are not consumed, because his mercies don’t fail.
23
ci se înnoiesc în fiecare dimineață. Și credincioșia Ta este atât de mare!
Ele se înnoiesc în fiecare dimineață. Mare este credincioșia Ta!“.
They are new every morning. Great is your faithfulness.
24
„Domnul este partea mea de moștenire”, zice sufletul meu, „de aceea nădăjduiesc în El.”
„Domnul este partea mea de moștenire“, a zis sufletul meu. „De aceea îmi voi pune speranța în El!“.
“Yahweh is my portion,” says my soul. “Therefore I will hope in him.”
25
Domnul este bun cu cine nădăjduiește în El, cu sufletul care-L caută.
Domnul este bun cu cel ce-și pune speranța în El, cu sufletul care-L caută.
Yahweh is good to those who wait for him, to the soul who seeks him.
26
Bine este să aștepți în tăcere ajutorul Domnului.
Bine este să aștepți în tăcere ajutorul Domnului.
It is good that a man should hope and quietly wait for the salvation of Yahweh.
27
Este bine pentru om să poarte un jug în tinerețea lui.
Este bine ca omul să poarte un jug în tinerețea lui.
It is good for a man that he bear the yoke in his youth.
28
Să stea singur și să tacă, pentru că Domnul i l-a pus pe grumaz;
Să stea singur și să tacă, fiindcă Domnul l-a pus pe umerii lui;
Let him sit alone and keep silence, because he has laid it on him.
29
să-și umple gura cu țărână și să nu-și piardă nădejdea;
să-și umple gura cu țărână – s-ar putea să mai existe speranță;
Let him put his mouth in the dust, if it is so that there may be hope.
30
să dea obrazul celui ce-l lovește și să se sature de ocări.
să-și dea obrazul celui ce-l lovește și să se sature de dispreț!
Let him give his cheek to him who strikes him. Let him be filled full of reproach.
31
Căci Domnul nu leapădă pentru totdeauna.
Fiindcă Stăpânul nu respinge pentru totdeauna.
For the Lord will not cast off forever.
32
Ci, când mâhnește pe cineva, Se îndură iarăși de el după îndurarea Lui cea mare,
Ci, când mâhnește pe cineva, va avea milă de el, potrivit cu bunătatea Lui cea mare.
For though he causes grief, yet he will have compassion according to the multitude of his loving kindnesses.
33
căci El nu necăjește cu plăcere, nici nu mâhnește bucuros pe copiii oamenilor.
Căci El nu necăjește, nici nu întristează cu plăcere pe fiii oamenilor.
For he does not afflict willingly, nor grieve the children of men.
34
Când se calcă în picioare toți prinșii de război ai unei țări,
Când sunt călcați în picioare toți prizonierii unei țări,
To crush under foot all the prisoners of the earth,
35
când se calcă dreptatea omenească în fața Celui Preaînalt,
când se încalcă dreptatea unui om înaintea feței Celui Preaînalt,
to turn away the right of a man before the face of the Most High,
36
când este nedreptățit un om în pricina lui, nu vede Domnul?
când un om este nedreptățit în cauza lui, nu vede, oare, Stăpânul?
to subvert a man in his cause, the Lord doesn’t approve.
37
Cine a spus și s-a întâmplat ceva fără porunca Domnului?
Cine spune ceva care să se împlinească, dacă Stăpânul nu a poruncit?
Who is he who says, and it comes to pass, when the Lord doesn’t command it?
38
Nu ies din gura Celui Preaînalt răul și binele?
Oare nu din gura Celui Preaînalt vine și nenorocirea, și bunăstarea?
Doesn’t evil and good come out of the mouth of the Most High?
39
De ce să se plângă omul cât trăiește? Fiecare să se plângă mai bine de păcatele lui!
Atunci de ce se plânge omul, când este pedepsit pentru păcatele lui?
Why should a living man complain, a man for the punishment of his sins?
40
Să luăm seama la umbletele noastre, să le cercetăm și să ne întoarcem la Domnul.
Să luăm aminte la căile noastre, să le cercetăm și să ne întoarcem la Domnul.
Let us search and try our ways, and turn again to Yahweh.
41
Să ne înălțăm și inimile cu mâinile spre Dumnezeu din cer, zicând:
Să ne înălțăm inimile și mâinile spre Dumnezeul din Ceruri și să spunem:
Let’s lift up our heart with our hands to God in the heavens.
42
„Am păcătuit, am fost îndărătnici, și nu ne-ai iertat!”
„Am păcătuit și ne-am răzvrătit, iar Tu nu ai iertat“.
“We have transgressed and have rebelled. You have not pardoned.
43
În mânia Ta, Te-ai ascuns și ne-ai urmărit, ai ucis fără milă.
Te-ai învăluit cu mânie și ne-ai urmărit; ai ucis fără milă.
“You have covered us with anger and pursued us. You have killed. You have not pitied.
44
Te-ai învăluit într-un nor, ca să nu străbată la Tine rugăciunea noastră.
Te-ai învăluit cu un nor, ca nicio rugăciune să nu ajungă la Tine.
You have covered yourself with a cloud, so that no prayer can pass through.
45
Ne-ai făcut de batjocură și de ocară printre popoare.
Ne-ai transformat în gunoi și în murdărie în mijlocul popoarelor.
You have made us an off-scouring and refuse in the middle of the peoples.
46
Toți vrăjmașii noștri deschid gura împotriva noastră.
Toți dușmanii noștri și-au deschis larg gura împotriva noastră.
“All our enemies have opened their mouth wide against us.
47
De groază și de groapă am avut parte, de prăpăd și pustiire.
Am avut parte de groază și de groapă, de prăpăd și de distrugere.
Terror and the pit have come on us, devastation and destruction.”
48
Șuvoaie de apă îmi curg din ochi din pricina prăpădului fiicei poporului meu.
Șuvoaie de lacrimi se scurg din ochii mei, căci fiica poporului meu a fost distrusă.
My eye runs down with streams of water, for the destruction of the daughter of my people.
49
Mi se topește ochiul în lacrimi necurmat și fără răgaz,
Ochii îmi varsă lacrimi continuu, fără oprire,
My eye pours down and doesn’t cease, without any intermission,
50
până ce Domnul va privi din cer și va vedea.
până când Domnul din Ceruri Se va uita în jos și va vedea.
until Yahweh looks down, and sees from heaven.
51
Mă doare ochiul de plâns pentru toate fiicele cetății mele.
Mi s-a întristat sufletul când le-am văzut pe toate fetele cetății mele.
My eye affects my soul, because of all the daughters of my city.
52
Cei ce mă urăsc fără temei m-au gonit ca pe o pasăre.
Cei ce-mi erau dușmani fără motiv m-au vânat ca pe o pasăre.
They have chased me relentlessly like a bird, those who are my enemies without cause.
53
Voiau să-mi nimicească viața într-o groapă și au aruncat cu pietre în mine.
Au încercat să-mi pună capăt vieții într-o groapă și au aruncat cu pietre în mine.
They have cut off my life in the dungeon, and have cast a stone on me.
54
Mi-au năvălit apele peste cap și ziceam: „Sunt pierdut!”
Apele s-au revărsat peste capul meu și mi-am zis: „Sunt pierdut!“.
Waters flowed over my head. I said, “I am cut off.”
55
Dar am chemat Numele Tău, Doamne, din fundul gropii.
Dar am chemat Numele Tău, Doamne, din groapa celor mai de jos locuri.
I called on your name, Yahweh, out of the lowest dungeon.
56
Tu mi-ai auzit glasul: „Nu-Ți astupa urechea la suspinele și strigătele mele!”
Tu mi-ai auzit glasul: „Nu-Ți astupa urechea la strigătul meu după ajutor!“.
You heard my voice: “Don’t hide your ear from my sighing, and my cry.”
57
În ziua când Te-am chemat, Te-ai apropiat și ai zis: „Nu te teme!”
În ziua când Te-am chemat, Te-ai apropiat și mi-ai răspuns: „Nu te teme!“.
You came near in the day that I called on you. You said, “Don’t be afraid.”
58
Doamne, Tu ai apărat pricina sufletului meu, mi-ai răscumpărat viața!
Stăpâne, Tu ai apărat cauza sufletului meu, mi-ai răscumpărat viața!
Lord, you have pleaded the causes of my soul. You have redeemed my life.
59
Doamne, ai văzut apăsarea mea: fă-mi dreptate!
Doamne, Tu ai văzut asuprirea mea! Judecă-mi cauza!
Yahweh, you have seen my wrong. Judge my cause.
60
Ai văzut toate răzbunările lor, toate uneltirile lor împotriva mea.
Ai văzut toată dorința lor de răzbunare și planurile lor împotriva mea.
You have seen all their vengeance and all their plans against me.
61
Doamne, le-ai auzit ocările, toate uneltirile împotriva mea,
Doamne, Tu ai auzit insultele lor și toate conspirațiile lor împotriva mea,
You have heard their reproach, Yahweh, and all their plans against me,
62
cuvântările potrivnicilor mei și planurile pe care le urzeau în fiecare zi împotriva mea.
șoaptele celor ce s-au ridicat împotriva mea și murmurul lor împotriva mea toată ziua.
the lips of those that rose up against me, and their plots against me all day long.
63
Uită-Te când stau ei jos sau când se scoală! Eu sunt cântecul lor de batjocură.
Privește! Când se așază și când se ridică, ei mă batjocoresc în cântările lor!
You see their sitting down and their rising up. I am their song.
64
Răsplătește-le, Doamne, după faptele mâinilor lor!
Răsplătește-le, Doamne, după faptele mâinilor lor!
You will pay them back, Yahweh, according to the work of their hands.
65
Împietrește-le inima și aruncă blestemul Tău împotriva lor!
Pune un văl peste inimile lor și fie blestemul Tău peste ei!
You will give them hardness of heart, your curse to them.
66
Urmărește-i, în mânia Ta, și șterge-i de sub ceruri, Doamne!
Urmărește-i în mânia Ta și nimicește-i de sub ceruri, Doamne!
You will pursue them in anger, and destroy them from under the heavens of Yahweh.
Plangerile lui Ieremia 3 · VDC
Swipe pentru alta versiune
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
32
33
34
35
36
37
38
39
40
41
42
43
44
45
46
47
48
49
50
51
52
53
54
55
56
57
58
59
60
61
62
63
64
65
66
Eu sunt omul care a văzut suferința sub nuiaua urgiei Lui.
El m-a dus, m-a mânat în întuneric, și nu în lumină.
Numai împotriva mea Își întinde și Își întoarce mâna toată ziua.
Mi-a prăpădit carnea și pielea și mi-a zdrobit oasele.
A făcut zid împrejurul meu și m-a înconjurat cu otravă și durere.
Mă așază în întuneric, ca pe cei morți pentru totdeauna.
M-a înconjurat cu un zid ca să nu ies; m-a pus în lanțuri grele.
Să tot strig și să tot cer ajutor, căci El tot nu-mi primește rugăciunea.
Mi-a astupat calea cu pietre cioplite și mi-a strâmbat cărările.
Mă pândește ca un urs și ca un leu într-un loc ascuns.
Mi-a abătut căile și apoi s-a aruncat pe mine și m-a pustiit.
Și-a încordat arcul și m-a pus țintă săgeții Lui.
În rărunchi mi-a înfipt săgețile din tolba Lui.
Am ajuns de râsul poporului meu și toată ziua sunt pus în cântece de batjocură de ei.
M-a săturat de amărăciune, m-a îmbătat cu pelin.
Mi-a sfărâmat dinții cu pietre, m-a acoperit cu cenușă.
Mi-ai luat pacea și nu mai cunosc fericirea.
Și am zis: „S-a dus puterea mea de viață și nu mai am nicio nădejde în Domnul.”
Gândește-Te la necazul și suferința mea, la pelin și la otravă!
Când își aduce aminte sufletul meu de ele, este mâhnit în mine.
Iată ce mai gândesc în inima mea și iată ce mă face să mai trag nădejde:
Bunătățile Domnului nu s-au sfârșit, îndurările Lui nu sunt la capăt,
ci se înnoiesc în fiecare dimineață. Și credincioșia Ta este atât de mare!
„Domnul este partea mea de moștenire”, zice sufletul meu, „de aceea nădăjduiesc în El.”
Domnul este bun cu cine nădăjduiește în El, cu sufletul care-L caută.
Bine este să aștepți în tăcere ajutorul Domnului.
Este bine pentru om să poarte un jug în tinerețea lui.
Să stea singur și să tacă, pentru că Domnul i l-a pus pe grumaz;
să-și umple gura cu țărână și să nu-și piardă nădejdea;
să dea obrazul celui ce-l lovește și să se sature de ocări.
Căci Domnul nu leapădă pentru totdeauna.
Ci, când mâhnește pe cineva, Se îndură iarăși de el după îndurarea Lui cea mare,
căci El nu necăjește cu plăcere, nici nu mâhnește bucuros pe copiii oamenilor.
Când se calcă în picioare toți prinșii de război ai unei țări,
când se calcă dreptatea omenească în fața Celui Preaînalt,
când este nedreptățit un om în pricina lui, nu vede Domnul?
Cine a spus și s-a întâmplat ceva fără porunca Domnului?
Nu ies din gura Celui Preaînalt răul și binele?
De ce să se plângă omul cât trăiește? Fiecare să se plângă mai bine de păcatele lui!
Să luăm seama la umbletele noastre, să le cercetăm și să ne întoarcem la Domnul.
Să ne înălțăm și inimile cu mâinile spre Dumnezeu din cer, zicând:
„Am păcătuit, am fost îndărătnici, și nu ne-ai iertat!”
În mânia Ta, Te-ai ascuns și ne-ai urmărit, ai ucis fără milă.
Te-ai învăluit într-un nor, ca să nu străbată la Tine rugăciunea noastră.
Ne-ai făcut de batjocură și de ocară printre popoare.
Toți vrăjmașii noștri deschid gura împotriva noastră.
De groază și de groapă am avut parte, de prăpăd și pustiire.
Șuvoaie de apă îmi curg din ochi din pricina prăpădului fiicei poporului meu.
Mi se topește ochiul în lacrimi necurmat și fără răgaz,
până ce Domnul va privi din cer și va vedea.
Mă doare ochiul de plâns pentru toate fiicele cetății mele.
Cei ce mă urăsc fără temei m-au gonit ca pe o pasăre.
Voiau să-mi nimicească viața într-o groapă și au aruncat cu pietre în mine.
Mi-au năvălit apele peste cap și ziceam: „Sunt pierdut!”
Dar am chemat Numele Tău, Doamne, din fundul gropii.
Tu mi-ai auzit glasul: „Nu-Ți astupa urechea la suspinele și strigătele mele!”
În ziua când Te-am chemat, Te-ai apropiat și ai zis: „Nu te teme!”
Doamne, Tu ai apărat pricina sufletului meu, mi-ai răscumpărat viața!
Doamne, ai văzut apăsarea mea: fă-mi dreptate!
Ai văzut toate răzbunările lor, toate uneltirile lor împotriva mea.
Doamne, le-ai auzit ocările, toate uneltirile împotriva mea,
cuvântările potrivnicilor mei și planurile pe care le urzeau în fiecare zi împotriva mea.
Uită-Te când stau ei jos sau când se scoală! Eu sunt cântecul lor de batjocură.
Răsplătește-le, Doamne, după faptele mâinilor lor!
Împietrește-le inima și aruncă blestemul Tău împotriva lor!
Urmărește-i, în mânia Ta, și șterge-i de sub ceruri, Doamne!
Eu sunt bărbatul care a văzut suferința, sub nuiaua furiei Lui.
El m-a condus și m-a făcut să merg prin întuneric, nu prin lumină!
Da, El Își întoarce mâna împotriva mea toată ziua!
El mi-a îmbătrânit trupul și pielea și mi-a zdrobit oasele.
M-a asediat și m-a înconjurat cu otravă și cu nenorocire.
M-a făcut să locuiesc în întunecimi, asemenea celor morți demult.
M-a înconjurat cu un zid, ca să nu pot scăpa, și m-a pus în lanțuri grele.
Chiar și atunci când strig și plâng după ajutor, El îmi oprește rugăciunea.
Drumurile mi le-a blocat cu pietre cioplite și mi-a sucit cărările.
A fost pentru mine un urs care stă la pândă, un leu în ascunzișuri.
M-a abătut de la căile mele, m-a sfâșiat și m-a lăsat pustiit.
Și-a încordat arcul și m-a pus să stau țintă pentru săgeata Lui.
Mi-a străpuns ființa cu săgeți din tolba Lui.
Am ajuns de râs pentru tot poporul meu. Sunt batjocorit toată ziua în cântările lor.
M-a săturat cu ierburi amare și m-a îndestulat cu pelin.
Mi-a zdrobit dinții cu pietriș și m-a culcat în cenușă.
Mi-a luat pacea și am uitat ce înseamnă binele.
Am zis: „Mi-a pierit puterea și speranța pe care o aveam de la Domnul!“.
Amintește-Ți de suferința și de rătăcirea mea, de pelin și de fiere.
Sufletul meu își aduce aminte mereu de ele și se întristează în mine.
Dar iată ce-mi vine în minte și ce mă face să mai sper:
„Bunătatea Domnului nu s-a sfârșit, îndurările Lui nu sunt la capăt.
Ele se înnoiesc în fiecare dimineață. Mare este credincioșia Ta!“.
„Domnul este partea mea de moștenire“, a zis sufletul meu. „De aceea îmi voi pune speranța în El!“.
Domnul este bun cu cel ce-și pune speranța în El, cu sufletul care-L caută.
Bine este să aștepți în tăcere ajutorul Domnului.
Este bine ca omul să poarte un jug în tinerețea lui.
Să stea singur și să tacă, fiindcă Domnul l-a pus pe umerii lui;
să-și umple gura cu țărână – s-ar putea să mai existe speranță;
să-și dea obrazul celui ce-l lovește și să se sature de dispreț!
Fiindcă Stăpânul nu respinge pentru totdeauna.
Ci, când mâhnește pe cineva, va avea milă de el, potrivit cu bunătatea Lui cea mare.
Căci El nu necăjește, nici nu întristează cu plăcere pe fiii oamenilor.
Când sunt călcați în picioare toți prizonierii unei țări,
când se încalcă dreptatea unui om înaintea feței Celui Preaînalt,
când un om este nedreptățit în cauza lui, nu vede, oare, Stăpânul?
Cine spune ceva care să se împlinească, dacă Stăpânul nu a poruncit?
Oare nu din gura Celui Preaînalt vine și nenorocirea, și bunăstarea?
Atunci de ce se plânge omul, când este pedepsit pentru păcatele lui?
Să luăm aminte la căile noastre, să le cercetăm și să ne întoarcem la Domnul.
Să ne înălțăm inimile și mâinile spre Dumnezeul din Ceruri și să spunem:
„Am păcătuit și ne-am răzvrătit, iar Tu nu ai iertat“.
Te-ai învăluit cu mânie și ne-ai urmărit; ai ucis fără milă.
Te-ai învăluit cu un nor, ca nicio rugăciune să nu ajungă la Tine.
Ne-ai transformat în gunoi și în murdărie în mijlocul popoarelor.
Toți dușmanii noștri și-au deschis larg gura împotriva noastră.
Am avut parte de groază și de groapă, de prăpăd și de distrugere.
Șuvoaie de lacrimi se scurg din ochii mei, căci fiica poporului meu a fost distrusă.
Ochii îmi varsă lacrimi continuu, fără oprire,
până când Domnul din Ceruri Se va uita în jos și va vedea.
Mi s-a întristat sufletul când le-am văzut pe toate fetele cetății mele.
Cei ce-mi erau dușmani fără motiv m-au vânat ca pe o pasăre.
Au încercat să-mi pună capăt vieții într-o groapă și au aruncat cu pietre în mine.
Apele s-au revărsat peste capul meu și mi-am zis: „Sunt pierdut!“.
Dar am chemat Numele Tău, Doamne, din groapa celor mai de jos locuri.
Tu mi-ai auzit glasul: „Nu-Ți astupa urechea la strigătul meu după ajutor!“.
În ziua când Te-am chemat, Te-ai apropiat și mi-ai răspuns: „Nu te teme!“.
Stăpâne, Tu ai apărat cauza sufletului meu, mi-ai răscumpărat viața!
Doamne, Tu ai văzut asuprirea mea! Judecă-mi cauza!
Ai văzut toată dorința lor de răzbunare și planurile lor împotriva mea.
Doamne, Tu ai auzit insultele lor și toate conspirațiile lor împotriva mea,
șoaptele celor ce s-au ridicat împotriva mea și murmurul lor împotriva mea toată ziua.
Privește! Când se așază și când se ridică, ei mă batjocoresc în cântările lor!
Răsplătește-le, Doamne, după faptele mâinilor lor!
Pune un văl peste inimile lor și fie blestemul Tău peste ei!
Urmărește-i în mânia Ta și nimicește-i de sub ceruri, Doamne!
I am the man who has seen affliction by the rod of his wrath.
He has led me and caused me to walk in darkness, and not in light.
Surely he turns his hand against me again and again all day long.
He has made my flesh and my skin old. He has broken my bones.
He has built against me, and surrounded me with bitterness and hardship.
He has made me dwell in dark places, as those who have been long dead.
He has walled me about, so that I can’t go out. He has made my chain heavy.
Yes, when I cry, and call for help, he shuts out my prayer.
He has walled up my ways with cut stone. He has made my paths crooked.
He is to me as a bear lying in wait, as a lion in hiding.
He has turned away my path, and pulled me in pieces. He has made me desolate.
He has bent his bow, and set me as a mark for the arrow.
He has caused the shafts of his quiver to enter into my kidneys.
I have become a derision to all my people, and their song all day long.
He has filled me with bitterness. He has stuffed me with wormwood.
He has also broken my teeth with gravel. He has covered me with ashes.
You have removed my soul far away from peace. I forgot prosperity.
I said, “My strength has perished, along with my expectation from Yahweh.”
Remember my affliction and my misery, the wormwood and the bitterness.
My soul still remembers them, and is bowed down within me.
This I recall to my mind; therefore I have hope.
It is because of Yahweh’s loving kindnesses that we are not consumed, because his mercies don’t fail.
They are new every morning. Great is your faithfulness.
“Yahweh is my portion,” says my soul. “Therefore I will hope in him.”
Yahweh is good to those who wait for him, to the soul who seeks him.
It is good that a man should hope and quietly wait for the salvation of Yahweh.
It is good for a man that he bear the yoke in his youth.
Let him sit alone and keep silence, because he has laid it on him.
Let him put his mouth in the dust, if it is so that there may be hope.
Let him give his cheek to him who strikes him. Let him be filled full of reproach.
For the Lord will not cast off forever.
For though he causes grief, yet he will have compassion according to the multitude of his loving kindnesses.
For he does not afflict willingly, nor grieve the children of men.
To crush under foot all the prisoners of the earth,
to turn away the right of a man before the face of the Most High,
to subvert a man in his cause, the Lord doesn’t approve.
Who is he who says, and it comes to pass, when the Lord doesn’t command it?
Doesn’t evil and good come out of the mouth of the Most High?
Why should a living man complain, a man for the punishment of his sins?
Let us search and try our ways, and turn again to Yahweh.
Let’s lift up our heart with our hands to God in the heavens.
“We have transgressed and have rebelled. You have not pardoned.
“You have covered us with anger and pursued us. You have killed. You have not pitied.
You have covered yourself with a cloud, so that no prayer can pass through.
You have made us an off-scouring and refuse in the middle of the peoples.
“All our enemies have opened their mouth wide against us.
Terror and the pit have come on us, devastation and destruction.”
My eye runs down with streams of water, for the destruction of the daughter of my people.
My eye pours down and doesn’t cease, without any intermission,
until Yahweh looks down, and sees from heaven.
My eye affects my soul, because of all the daughters of my city.
They have chased me relentlessly like a bird, those who are my enemies without cause.
They have cut off my life in the dungeon, and have cast a stone on me.
Waters flowed over my head. I said, “I am cut off.”
I called on your name, Yahweh, out of the lowest dungeon.
You heard my voice: “Don’t hide your ear from my sighing, and my cry.”
You came near in the day that I called on you. You said, “Don’t be afraid.”
Lord, you have pleaded the causes of my soul. You have redeemed my life.
Yahweh, you have seen my wrong. Judge my cause.
You have seen all their vengeance and all their plans against me.
You have heard their reproach, Yahweh, and all their plans against me,
the lips of those that rose up against me, and their plots against me all day long.
You see their sitting down and their rising up. I am their song.
You will pay them back, Yahweh, according to the work of their hands.
You will give them hardness of heart, your curse to them.
You will pursue them in anger, and destroy them from under the heavens of Yahweh.