Biblia Online

Citire paralela: VDC, NTR, WEBUS

Versiuni:
Dimensiune text:
100%
Versiuni:
100%
#
Versiunea Dumitru Cornilescu
Noua Traducere in Limba Romana
World English Bible US
1
Vai, în ce întunecime a aruncat Domnul, în mânia Lui, pe fiica Sionului! A azvârlit din cer pe pământ podoaba lui Israel și nu Și-a mai adus aminte de scaunul picioarelor Lui în ziua mâniei Lui!
Cum a acoperit-o Stăpânul, cu norul mâniei Lui, pe fiica Sionului! A aruncat măreția lui Israel din cer pe pământ. În ziua mâniei Lui nu Și-a adus aminte de scăunașul picioarelor Sale.
How has the Lord covered the daughter of Zion with a cloud in his anger! He has cast the beauty of Israel down from heaven to the earth, and hasn’t remembered his footstool in the day of his anger.
2
Domnul a nimicit fără milă toate locuințele lui Iacov. În urgia Lui, a dărâmat întăriturile fiicei lui Iuda și le-a prăvălit la pământ; a făcut de ocară împărăția și căpeteniile ei.
Stăpânul a spulberat fără milă toate locuințele lui Iacov. În furia Lui, a dărâmat fortărețele fiicei lui Iuda. A aruncat la pământ, a făcut de rușine regatul și conducătorii lui.
The Lord has swallowed up all the dwellings of Jacob without pity. He has thrown down in his wrath the strongholds of the daughter of Judah. He has brought them down to the ground. He has profaned the kingdom and its princes.
3
În mânia Lui aprinsă, a doborât toată puterea lui Israel; Și-a tras înapoi de la el dreapta înaintea vrăjmașului și a aprins în Iacov o văpaie de foc care mistuie toate de jur împrejur.
În mânia Lui, a zdrobit toată puterea lui Israel. La apropierea dușmanului, Și-a retras dreapta de la el. El a ars în Iacov ca o flacără de foc care distruge totul în jurul ei.
He has cut off all the horn of Israel in fierce anger. He has drawn back his right hand from before the enemy. He has burned up Jacob like a flaming fire, which devours all around.
4
Și-a încordat arcul ca un vrăjmaș, Și-a ridicat dreapta ca un asupritor și a prăpădit tot ce era plăcut privirilor; Și-a vărsat ca un foc urgia peste cortul fiicei Sionului.
El Și-a încordat arcul ca un dușman, Și-a ridicat dreapta ca un vrăjmaș și i-a ucis pe toți cei plăcuți ochilor noștri în cortul fiicei Sionului; Și-a revărsat furia ca un foc.
He has bent his bow like an enemy. He has stood with his right hand as an adversary. He has killed all that were pleasant to the eye. In the tent of the daughter of Zion, he has poured out his wrath like fire.
5
Ca un vrăjmaș a ajuns Domnul: a nimicit pe Israel, i-a dărâmat toate palatele, i-a prăbușit întăriturile și a umplut pe fiica lui Iuda de jale și suspin.
Stăpânul a ajuns asemenea unui dușman. L-a spulberat pe Israel; i-a spulberat toate palatele, i-a distrus fortărețele și a înmulțit în mijlocul fiicei lui Iuda bocetul și vaietul.
The Lord has become as an enemy. He has swallowed up Israel. He has swallowed up all her palaces. He has destroyed his strongholds. He has multiplied mourning and lamentation in the daughter of Judah.
6
I-a pustiit cortul sfânt ca pe o grădină, a nimicit locul adunării sale; Domnul a făcut să se uite în Sion sărbătorile și Sabatul și, în mânia Lui năprasnică, a lepădat pe împărat și pe preot.
Și-a devastat coliba ca pe o grădină; a distrus locul Lui de întâlnire. Domnul a făcut să fie uitate în Sion sărbătorile și sabaturile. În indignarea Lui, i-a îndepărtat pe rege și pe preot.
He has violently taken away his tabernacle, as if it were a garden. He has destroyed his place of assembly. Yahweh has caused solemn assembly and Sabbath to be forgotten in Zion. In the indignation of his anger, he has despised the king and the priest.
7
Domnul Și-a disprețuit altarul, Și-a lepădat Locașul Său cel Sfânt. A dat în mâinile vrăjmașului zidurile palatelor Sionului; au răsunat strigătele în Casa Domnului ca într-o zi de sărbătoare.
Stăpânul Și-a respins altarul; Și-a abandonat Sfântul Lăcaș. A dat în mâna dușmanului zidurile palatelor lui. Ei au strigat în Casa Domnului ca într-o zi de sărbătoare.
The Lord has cast off his altar. He has abhorred his sanctuary. He has given the walls of her palaces into the hand of the enemy. They have made a noise in Yahweh’s house, as in the day of a solemn assembly.
8
Și-a pus de gând Domnul să dărâme zidurile fiicei Sionului; a întins sfoara de măsurat și nu Și-a tras mâna până nu le-a nimicit. A cufundat în jale întăritura și zidurile, care nu mai sunt, toate, decât niște dărâmături triste.
Domnul a hotărât să distrugă zidul fiicei Sionului. El a întins o sfoară de măsurat și nu Și-a retras mâna de la distrugere. El a făcut fortificațiile și zidul să bocească; ele suferă împreună.
Yahweh has purposed to destroy the wall of the daughter of Zion. He has stretched out the line. He has not withdrawn his hand from destroying; He has made the rampart and wall lament. They languish together.
9
Porțile îi sunt cufundate în pământ; i-a nimicit și rupt zăvoarele. Împăratul și căpeteniile sale sunt între neamuri. Lege nu mai au și chiar prorocii nu mai primesc nicio vedenie de la Domnul.
Porțile ei au fost îngropate în pământ, iar zăvoarele i-au fost rupte și distruse. Regele și conducătorii ei sunt exilați printre națiuni, Legea nu mai este, iar profeții ei nu mai primesc nicio vedenie de la Domnul.
Her gates have sunk into the ground. He has destroyed and broken her bars. Her king and her princes are among the nations where the law is not. Yes, her prophets find no vision from Yahweh.
10
Bătrânii fiicei Sionului șed pe pământ și tac; și-au presărat țărână pe cap, s-au încins cu saci; fecioarele Ierusalimului își pleacă la pământ capul.
Bătrânii fiicei Sionului stau pe pământ tăcuți; și-au presărat țărână deasupra capului; și-au înfășurat mijlocul cu pânză de sac. Fecioarele Ierusalimului și-au plecat capul în pământ.
The elders of the daughter of Zion sit on the ground. They keep silence. They have cast up dust on their heads. They have clothed themselves with sackcloth. The virgins of Jerusalem hang down their heads to the ground.
11
Mi s-au stors ochii de lacrimi, îmi fierb măruntaiele, mi se varsă ficatul pe pământ din pricina prăpădului fiicei poporului meu, din pricina copiilor și pruncilor de țâță leșinați pe ulițele cetății.
Ochii mei s-au sfârșit de atâta plâns, iar măruntaiele-mi fierb. Ficatul mi se varsă pe pământ, din cauză că fiica poporului meu a fost zdrobită. Copiii și cei alăptați sunt leșinați pe străzile cetății.
My eyes fail with tears. My heart is troubled. My bile is poured on the earth, because of the destruction of the daughter of my people, because the young children and the infants swoon in the streets of the city.
12
Ei ziceau către mamele lor: „Unde este pâine și vin?” și cădeau leșinați ca niște răniți pe ulițele cetății, își dădeau sufletul la pieptul mamelor lor.
Ei zic către mamele lor: „Unde este pâinea și vinul?“ și cad leșinați, asemenea răniților, pe străzile cetății, dându-și ultima suflare la pieptul mamelor lor.
They ask their mothers, “Where is grain and wine?” when they swoon as the wounded in the streets of the city, when their soul is poured out into their mothers’ bosom.
13
Cu ce să te îmbărbătez și cu ce să te asemăn, fiica Ierusalimului? Cu cine să te pun alături și cu ce să te mângâi, fecioară, fiica Sionului? Căci rana ta este mare ca marea. Cine va putea să te vindece?
Ce să mărturisesc despre tine? Cu ce să te asemăn, fiică a Ierusalimului? Cu ce să te compar și cum să te alin, fiică fecioară a Sionului? Căci rana ta este mare, este asemenea mării! Cine te va vindeca?
What shall I testify to you? What shall I liken to you, daughter of Jerusalem? What shall I compare to you, that I may comfort you, virgin daughter of Zion? For your breach is as big as the sea. Who can heal you?
14
Prorocii tăi ți-au prorocit vedenii deșarte și amăgitoare, nu ți-au dat pe față nelegiuirea ca să abată astfel robia de la tine, ci ți-au făcut prorocii mincinoase și înșelătoare.
Profeții tăi au avut pentru tine vedenii false și amăgitoare. Nu ți-au scos la iveală nelegiuirea, ca să te scape astfel de captivitate. Ei ți-au spus rostiri false și înșelătoare.
Your prophets have seen false and foolish visions for you. They have not uncovered your iniquity, to reverse your captivity, but have seen for you false revelations and causes of banishment.
15
Toți trecătorii bat din palme asupra ta, șuieră și dau din cap împotriva fiicei Ierusalimului și zic: „Aceasta este cetatea despre care se zicea că este cea mai frumoasă și bucuria întregului pământ?”
Toți trecătorii bat din palme înaintea ta. Ei fluieră și dau din cap în fața fiicei Ierusalimului, zicând: „Aceasta este cetatea care era numită întruchiparea desăvârșită a frumuseții și bucuria întregului pământ?“.
All that pass by clap their hands at you. They hiss and wag their head at the daughter of Jerusalem, saying, “Is this the city that men called ‘The perfection of beauty, the joy of the whole earth’?”
16
Toți vrăjmașii tăi deschid gura împotriva ta, fluieră, scrâșnesc din dinți și zic: „Am înghițit-o! Da, aceasta este ziua pe care o așteptam; am ajuns-o și o vedem!”
Toți dușmanii tăi își deschid larg gura împotriva ta. Fluieră, scrâșnesc din dinți și spun: „Am înghițit-o! Da, aceasta este ziua pe care am așteptat-o! Am ajuns s-o vedem!“.
All your enemies have opened their mouth wide against you. They hiss and gnash their teeth. They say, “We have swallowed her up. Certainly this is the day that we looked for. We have found it. We have seen it.”
17
Domnul a înfăptuit ce hotărâse, a împlinit cuvântul pe care-l sorocise de multă vreme, a nimicit fără milă; a făcut din tine bucuria vrăjmașului, a înălțat tăria asupritorilor tăi!
Domnul a dus la îndeplinire ceea ce plănuise; Și-a împlinit cuvântul pe care-l poruncise încă din zilele din vechime. Te-a distrus fără milă; a făcut din tine bucuria dușmanilor tăi și a mărit puterea vrăjmașilor tăi.
Yahweh has done that which he planned. He has fulfilled his word that he commanded in the days of old. He has thrown down, and has not pitied. He has caused the enemy to rejoice over you. He has exalted the horn of your adversaries.
18
Inima lor strigă către Domnul: „Zid al fiicei Sionului, varsă zi și noapte șiroaie de lacrimi! Nu-ți da niciun răgaz și ochiul tău să nu aibă odihnă!
Inima lor strigă către Stăpânul. O, zid al fiicei Sionului! Lasă-ți lacrimile să curgă ca un râu, ziua și noaptea! Nu-ți oferi niciun răgaz! Ochii tăi, fiică, să nu aibă odihnă!
Their heart cried to the Lord. O wall of the daughter of Zion, let tears run down like a river day and night. Give yourself no relief. Don’t let your eyes rest.
19
Scoală-te și gemi noaptea, când încep străjile! Varsă-ți inima ca niște apă înaintea Domnului! Ridică-ți mâinile spre El pentru viața copiilor tăi, care mor de foame la toate colțurile ulițelor!”
Ridică-te! Plângi în noapte, la începutul străjilor! Varsă-ți inima, asemenea apei, înaintea Stăpânului! Ridică-ți mâinile spre El pentru viața copiilor tăi, care sunt leșinați de foame la capătul fiecărei străzi.
Arise, cry out in the night, at the beginning of the watches! Pour out your heart like water before the face of the Lord. Lift up your hands toward him for the life of your young children, who faint for hunger at the head of every street.
20
„Uită-Te, Doamne, și privește! Cui i-ai făcut Tu așa? Să mănânce femeile rodul pântecelui lor, pruncii dezmierdați de mâinile lor? Să fie măcelăriți preoții și prorocii în Locașul cel Sfânt al Domnului?
Privește, Doamne, și uită-Te cu atenție! Cui i-ai mai făcut Tu așa ceva? Să-și mănânce femeile rodul lor, copiii pe care i-au alintat? Să fie uciși preoții și profeții în Sfântul Lăcaș al Stăpânului?
“Look, Yahweh, and see to whom you have done thus! Should the women eat their offspring, the children that they held and bounced on their knees? Should the priest and the prophet be killed in the sanctuary of the Lord?
21
Copiii și bătrânii stau culcați pe pământ în ulițe; fecioarele și tinerii mei au căzut uciși de sabie; i-ai ucis în ziua mâniei Tale și i-ai înjunghiat fără milă.
Tânărul și bătrânul zac întinși pe pământ, pe străzi. Fecioarele și tinerii mei au căzut loviți de sabie. I-ai ucis în ziua mâniei Tale și i-ai înjunghiat fără milă.
“The youth and the old man lie on the ground in the streets. My virgins and my young men have fallen by the sword. You have killed them in the day of your anger. You have slaughtered, and not pitied.
22
Ai chemat groaza din toate părțile peste mine, ca la o zi de sărbătoare. În ziua mâniei Domnului, n-a scăpat unul și n-a rămas cu viață. Pe cei îngrijiți și crescuți de mine, mi i-a nimicit vrăjmașul!”
Ai chemat teroarea peste mine din toate părțile, ca la o zi de sărbătoare. În ziua mâniei Domnului nimeni n-a scăpat, nici n-a supraviețuit! Pe cei îngrijiți și crescuți de mine i-a nimicit dușmanul meu.
“You have called, as in the day of a solemn assembly, my terrors on every side. There was no one that escaped or remained in the day of Yahweh’s anger. My enemy has consumed those whom I have cared for and brought up.
Plangerile lui Ieremia 2 · VDC
Swipe pentru alta versiune
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
Vai, în ce întunecime a aruncat Domnul, în mânia Lui, pe fiica Sionului! A azvârlit din cer pe pământ podoaba lui Israel și nu Și-a mai adus aminte de scaunul picioarelor Lui în ziua mâniei Lui!
Domnul a nimicit fără milă toate locuințele lui Iacov. În urgia Lui, a dărâmat întăriturile fiicei lui Iuda și le-a prăvălit la pământ; a făcut de ocară împărăția și căpeteniile ei.
În mânia Lui aprinsă, a doborât toată puterea lui Israel; Și-a tras înapoi de la el dreapta înaintea vrăjmașului și a aprins în Iacov o văpaie de foc care mistuie toate de jur împrejur.
Și-a încordat arcul ca un vrăjmaș, Și-a ridicat dreapta ca un asupritor și a prăpădit tot ce era plăcut privirilor; Și-a vărsat ca un foc urgia peste cortul fiicei Sionului.
Ca un vrăjmaș a ajuns Domnul: a nimicit pe Israel, i-a dărâmat toate palatele, i-a prăbușit întăriturile și a umplut pe fiica lui Iuda de jale și suspin.
I-a pustiit cortul sfânt ca pe o grădină, a nimicit locul adunării sale; Domnul a făcut să se uite în Sion sărbătorile și Sabatul și, în mânia Lui năprasnică, a lepădat pe împărat și pe preot.
Domnul Și-a disprețuit altarul, Și-a lepădat Locașul Său cel Sfânt. A dat în mâinile vrăjmașului zidurile palatelor Sionului; au răsunat strigătele în Casa Domnului ca într-o zi de sărbătoare.
Și-a pus de gând Domnul să dărâme zidurile fiicei Sionului; a întins sfoara de măsurat și nu Și-a tras mâna până nu le-a nimicit. A cufundat în jale întăritura și zidurile, care nu mai sunt, toate, decât niște dărâmături triste.
Porțile îi sunt cufundate în pământ; i-a nimicit și rupt zăvoarele. Împăratul și căpeteniile sale sunt între neamuri. Lege nu mai au și chiar prorocii nu mai primesc nicio vedenie de la Domnul.
Bătrânii fiicei Sionului șed pe pământ și tac; și-au presărat țărână pe cap, s-au încins cu saci; fecioarele Ierusalimului își pleacă la pământ capul.
Mi s-au stors ochii de lacrimi, îmi fierb măruntaiele, mi se varsă ficatul pe pământ din pricina prăpădului fiicei poporului meu, din pricina copiilor și pruncilor de țâță leșinați pe ulițele cetății.
Ei ziceau către mamele lor: „Unde este pâine și vin?” și cădeau leșinați ca niște răniți pe ulițele cetății, își dădeau sufletul la pieptul mamelor lor.
Cu ce să te îmbărbătez și cu ce să te asemăn, fiica Ierusalimului? Cu cine să te pun alături și cu ce să te mângâi, fecioară, fiica Sionului? Căci rana ta este mare ca marea. Cine va putea să te vindece?
Prorocii tăi ți-au prorocit vedenii deșarte și amăgitoare, nu ți-au dat pe față nelegiuirea ca să abată astfel robia de la tine, ci ți-au făcut prorocii mincinoase și înșelătoare.
Toți trecătorii bat din palme asupra ta, șuieră și dau din cap împotriva fiicei Ierusalimului și zic: „Aceasta este cetatea despre care se zicea că este cea mai frumoasă și bucuria întregului pământ?”
Toți vrăjmașii tăi deschid gura împotriva ta, fluieră, scrâșnesc din dinți și zic: „Am înghițit-o! Da, aceasta este ziua pe care o așteptam; am ajuns-o și o vedem!”
Domnul a înfăptuit ce hotărâse, a împlinit cuvântul pe care-l sorocise de multă vreme, a nimicit fără milă; a făcut din tine bucuria vrăjmașului, a înălțat tăria asupritorilor tăi!
Inima lor strigă către Domnul: „Zid al fiicei Sionului, varsă zi și noapte șiroaie de lacrimi! Nu-ți da niciun răgaz și ochiul tău să nu aibă odihnă!
Scoală-te și gemi noaptea, când încep străjile! Varsă-ți inima ca niște apă înaintea Domnului! Ridică-ți mâinile spre El pentru viața copiilor tăi, care mor de foame la toate colțurile ulițelor!”
„Uită-Te, Doamne, și privește! Cui i-ai făcut Tu așa? Să mănânce femeile rodul pântecelui lor, pruncii dezmierdați de mâinile lor? Să fie măcelăriți preoții și prorocii în Locașul cel Sfânt al Domnului?
Copiii și bătrânii stau culcați pe pământ în ulițe; fecioarele și tinerii mei au căzut uciși de sabie; i-ai ucis în ziua mâniei Tale și i-ai înjunghiat fără milă.
Ai chemat groaza din toate părțile peste mine, ca la o zi de sărbătoare. În ziua mâniei Domnului, n-a scăpat unul și n-a rămas cu viață. Pe cei îngrijiți și crescuți de mine, mi i-a nimicit vrăjmașul!”
Cum a acoperit-o Stăpânul, cu norul mâniei Lui, pe fiica Sionului! A aruncat măreția lui Israel din cer pe pământ. În ziua mâniei Lui nu Și-a adus aminte de scăunașul picioarelor Sale.
Stăpânul a spulberat fără milă toate locuințele lui Iacov. În furia Lui, a dărâmat fortărețele fiicei lui Iuda. A aruncat la pământ, a făcut de rușine regatul și conducătorii lui.
În mânia Lui, a zdrobit toată puterea lui Israel. La apropierea dușmanului, Și-a retras dreapta de la el. El a ars în Iacov ca o flacără de foc care distruge totul în jurul ei.
El Și-a încordat arcul ca un dușman, Și-a ridicat dreapta ca un vrăjmaș și i-a ucis pe toți cei plăcuți ochilor noștri în cortul fiicei Sionului; Și-a revărsat furia ca un foc.
Stăpânul a ajuns asemenea unui dușman. L-a spulberat pe Israel; i-a spulberat toate palatele, i-a distrus fortărețele și a înmulțit în mijlocul fiicei lui Iuda bocetul și vaietul.
Și-a devastat coliba ca pe o grădină; a distrus locul Lui de întâlnire. Domnul a făcut să fie uitate în Sion sărbătorile și sabaturile. În indignarea Lui, i-a îndepărtat pe rege și pe preot.
Stăpânul Și-a respins altarul; Și-a abandonat Sfântul Lăcaș. A dat în mâna dușmanului zidurile palatelor lui. Ei au strigat în Casa Domnului ca într-o zi de sărbătoare.
Domnul a hotărât să distrugă zidul fiicei Sionului. El a întins o sfoară de măsurat și nu Și-a retras mâna de la distrugere. El a făcut fortificațiile și zidul să bocească; ele suferă împreună.
Porțile ei au fost îngropate în pământ, iar zăvoarele i-au fost rupte și distruse. Regele și conducătorii ei sunt exilați printre națiuni, Legea nu mai este, iar profeții ei nu mai primesc nicio vedenie de la Domnul.
Bătrânii fiicei Sionului stau pe pământ tăcuți; și-au presărat țărână deasupra capului; și-au înfășurat mijlocul cu pânză de sac. Fecioarele Ierusalimului și-au plecat capul în pământ.
Ochii mei s-au sfârșit de atâta plâns, iar măruntaiele-mi fierb. Ficatul mi se varsă pe pământ, din cauză că fiica poporului meu a fost zdrobită. Copiii și cei alăptați sunt leșinați pe străzile cetății.
Ei zic către mamele lor: „Unde este pâinea și vinul?“ și cad leșinați, asemenea răniților, pe străzile cetății, dându-și ultima suflare la pieptul mamelor lor.
Ce să mărturisesc despre tine? Cu ce să te asemăn, fiică a Ierusalimului? Cu ce să te compar și cum să te alin, fiică fecioară a Sionului? Căci rana ta este mare, este asemenea mării! Cine te va vindeca?
Profeții tăi au avut pentru tine vedenii false și amăgitoare. Nu ți-au scos la iveală nelegiuirea, ca să te scape astfel de captivitate. Ei ți-au spus rostiri false și înșelătoare.
Toți trecătorii bat din palme înaintea ta. Ei fluieră și dau din cap în fața fiicei Ierusalimului, zicând: „Aceasta este cetatea care era numită întruchiparea desăvârșită a frumuseții și bucuria întregului pământ?“.
Toți dușmanii tăi își deschid larg gura împotriva ta. Fluieră, scrâșnesc din dinți și spun: „Am înghițit-o! Da, aceasta este ziua pe care am așteptat-o! Am ajuns s-o vedem!“.
Domnul a dus la îndeplinire ceea ce plănuise; Și-a împlinit cuvântul pe care-l poruncise încă din zilele din vechime. Te-a distrus fără milă; a făcut din tine bucuria dușmanilor tăi și a mărit puterea vrăjmașilor tăi.
Inima lor strigă către Stăpânul. O, zid al fiicei Sionului! Lasă-ți lacrimile să curgă ca un râu, ziua și noaptea! Nu-ți oferi niciun răgaz! Ochii tăi, fiică, să nu aibă odihnă!
Ridică-te! Plângi în noapte, la începutul străjilor! Varsă-ți inima, asemenea apei, înaintea Stăpânului! Ridică-ți mâinile spre El pentru viața copiilor tăi, care sunt leșinați de foame la capătul fiecărei străzi.
Privește, Doamne, și uită-Te cu atenție! Cui i-ai mai făcut Tu așa ceva? Să-și mănânce femeile rodul lor, copiii pe care i-au alintat? Să fie uciși preoții și profeții în Sfântul Lăcaș al Stăpânului?
Tânărul și bătrânul zac întinși pe pământ, pe străzi. Fecioarele și tinerii mei au căzut loviți de sabie. I-ai ucis în ziua mâniei Tale și i-ai înjunghiat fără milă.
Ai chemat teroarea peste mine din toate părțile, ca la o zi de sărbătoare. În ziua mâniei Domnului nimeni n-a scăpat, nici n-a supraviețuit! Pe cei îngrijiți și crescuți de mine i-a nimicit dușmanul meu.
How has the Lord covered the daughter of Zion with a cloud in his anger! He has cast the beauty of Israel down from heaven to the earth, and hasn’t remembered his footstool in the day of his anger.
The Lord has swallowed up all the dwellings of Jacob without pity. He has thrown down in his wrath the strongholds of the daughter of Judah. He has brought them down to the ground. He has profaned the kingdom and its princes.
He has cut off all the horn of Israel in fierce anger. He has drawn back his right hand from before the enemy. He has burned up Jacob like a flaming fire, which devours all around.
He has bent his bow like an enemy. He has stood with his right hand as an adversary. He has killed all that were pleasant to the eye. In the tent of the daughter of Zion, he has poured out his wrath like fire.
The Lord has become as an enemy. He has swallowed up Israel. He has swallowed up all her palaces. He has destroyed his strongholds. He has multiplied mourning and lamentation in the daughter of Judah.
He has violently taken away his tabernacle, as if it were a garden. He has destroyed his place of assembly. Yahweh has caused solemn assembly and Sabbath to be forgotten in Zion. In the indignation of his anger, he has despised the king and the priest.
The Lord has cast off his altar. He has abhorred his sanctuary. He has given the walls of her palaces into the hand of the enemy. They have made a noise in Yahweh’s house, as in the day of a solemn assembly.
Yahweh has purposed to destroy the wall of the daughter of Zion. He has stretched out the line. He has not withdrawn his hand from destroying; He has made the rampart and wall lament. They languish together.
Her gates have sunk into the ground. He has destroyed and broken her bars. Her king and her princes are among the nations where the law is not. Yes, her prophets find no vision from Yahweh.
The elders of the daughter of Zion sit on the ground. They keep silence. They have cast up dust on their heads. They have clothed themselves with sackcloth. The virgins of Jerusalem hang down their heads to the ground.
My eyes fail with tears. My heart is troubled. My bile is poured on the earth, because of the destruction of the daughter of my people, because the young children and the infants swoon in the streets of the city.
They ask their mothers, “Where is grain and wine?” when they swoon as the wounded in the streets of the city, when their soul is poured out into their mothers’ bosom.
What shall I testify to you? What shall I liken to you, daughter of Jerusalem? What shall I compare to you, that I may comfort you, virgin daughter of Zion? For your breach is as big as the sea. Who can heal you?
Your prophets have seen false and foolish visions for you. They have not uncovered your iniquity, to reverse your captivity, but have seen for you false revelations and causes of banishment.
All that pass by clap their hands at you. They hiss and wag their head at the daughter of Jerusalem, saying, “Is this the city that men called ‘The perfection of beauty, the joy of the whole earth’?”
All your enemies have opened their mouth wide against you. They hiss and gnash their teeth. They say, “We have swallowed her up. Certainly this is the day that we looked for. We have found it. We have seen it.”
Yahweh has done that which he planned. He has fulfilled his word that he commanded in the days of old. He has thrown down, and has not pitied. He has caused the enemy to rejoice over you. He has exalted the horn of your adversaries.
Their heart cried to the Lord. O wall of the daughter of Zion, let tears run down like a river day and night. Give yourself no relief. Don’t let your eyes rest.
Arise, cry out in the night, at the beginning of the watches! Pour out your heart like water before the face of the Lord. Lift up your hands toward him for the life of your young children, who faint for hunger at the head of every street.
“Look, Yahweh, and see to whom you have done thus! Should the women eat their offspring, the children that they held and bounced on their knees? Should the priest and the prophet be killed in the sanctuary of the Lord?
“The youth and the old man lie on the ground in the streets. My virgins and my young men have fallen by the sword. You have killed them in the day of your anger. You have slaughtered, and not pitied.
“You have called, as in the day of a solemn assembly, my terrors on every side. There was no one that escaped or remained in the day of Yahweh’s anger. My enemy has consumed those whom I have cared for and brought up.