1
Iov a luat cuvântul și a zis:
Iov a zis:
Then Job answered,
2
„O, de ar fi cu putință să mi se cântărească durerea și să mi se pună toate nenorocirile în cumpănă,
„O, dacă mi s-ar putea cântări durerea și dacă mi-ar fi pusă în talere întreaga nenorocire!
“Oh that my anguish were weighed, and all my calamity laid in the balances!
3
ar fi mai grele decât nisipul mării, de aceea îmi merg cuvintele până la nebunie!
Ar fi mai grele decât nisipul mării; de aceea mi-au fost atât de nesăbuite cuvintele.
For now it would be heavier than the sand of the seas, therefore my words have been rash.
4
Căci săgețile Celui Atotputernic m-au străpuns, și groaza Domnului bagă fiori în mine!
Căci săgețile Celui Atotputernic m-au străpuns, iar duhul meu le bea otrava. Spaimele lui Dumnezeu se înșiruie împotriva mea.
For the arrows of the Almighty are within me. My spirit drinks up their poison. The terrors of God set themselves in array against me.
5
Zbiară măgarul sălbatic când are verdeață? Mugește boul când are de mâncare?
Oare rage măgarul sălbatic când are iarbă sau mugește boul când are nutreț?
Does the wild donkey bray when he has grass? Or does the ox low over his fodder?
6
Poți mânca ce-i fără gust și fără sare? Are vreun gust albușul unui ou?
Se mănâncă oare fără sare ceea ce nu are gust? Are vreun gust albușul de ou?
Can that which has no flavor be eaten without salt? Or is there any taste in the white of an egg?
7
Orice lucru de care aș vrea să nu m-ating, acela-i hrana mea, fie cât de grețoasă ea!
Refuz să mă ating de așa ceva; ele sunt ca o mâncare stricată.
My soul refuses to touch them. They are as loathsome food to me.
8
O, de mi s-ar asculta dorința și de mi-ar împlini Dumnezeu nădejdea!
Cine îmi va îndeplini cererea? O, de mi-ar împlini Dumnezeu speranța!
“Oh that I might have my request, that God would grant the thing that I long for,
9
De ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească, întindă-Și mâna și să mă prăpădească!
De-ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească, să-Și întindă mâna și să mă nimicească!
even that it would please God to crush me; that he would let loose his hand, and cut me off!
10
Îmi va rămâne măcar această mângâiere, această bucurie în durerile cu care mă copleșește: că niciodată n-am călcat poruncile Celui Sfânt.
Atunci mi-ar rămâne totuși o mângâiere și m-aș bucura, în durerea care nu se mai termină, că n-am încălcat cuvintele Celui Sfânt.
Let it still be my consolation, yes, let me exult in pain that doesn’t spare, that I have not denied the words of the Holy One.
11
La ce să mai nădăjduiesc, când nu mai pot? La ce să mai aștept, când sfârșitul se știe?
Ce putere mai am ca să mai aștept? Care mi-e sfârșitul ca să mai am răbdare?
What is my strength, that I should wait? What is my end, that I should be patient?
12
Tăria mea oare este o tărie de piatră? Trupul meu e de aramă?
Am eu puterea pietrei? Este oare de bronz carnea mea?
Is my strength the strength of stones? Or is my flesh of bronze?
13
Nu sunt eu lipsit de ajutor, și n-a fugit mântuirea de mine?
N-am rămas eu oare fără niciun ajutor în mine și n-a fost alungată orice înțelepciune de la mine?
Isn’t it that I have no help in me, that wisdom is driven away from me?
14
Cel ce suferă are drept la mila prietenului, chiar dacă părăsește frica de Cel Atotputernic.
Cel ce renunță la bunătate față de prietenul său, părăsește teama de Cel Atotputernic.
“To him who is ready to faint, kindness should be shown from his friend; even to him who forsakes the fear of the Almighty.
15
Frații mei s-au arătat înșelători ca un pârâu, ca albia pâraielor care trec.
Frații mei s-au arătat înșelători ca un pârâu, ca torentul pârâurilor care se revarsă,
My brothers have dealt deceitfully as a brook, as the channel of brooks that pass away;
16
Un sloi le tulbură cursul, zăpada se îngrămădește pe ele;
care sunt tulburi din cauza gheții în care stă ascunsă zăpada.
which are black by reason of the ice, in which the snow hides itself.
17
vine arșița vremii și seacă, vine căldura soarelui și li se usucă albia.
Când se-ncălzește vremea, pârâurile seacă și când este cald, ele dispar din locul lor.
In the dry season, they vanish. When it is hot, they are consumed out of their place.
18
Cete de călători se abat din drumul lor, se cufundă în pustie și pier.
Caravanele se întorc din drumul lor; înaintează în pustietate și pier.
The caravans that travel beside them turn away. They go up into the waste, and perish.
19
Cetele celor din Tema se uită țintă la ele, călătorii din Seba sunt plini de nădejde când le văd.
Caravanele din Tema se uită cu atenție; călătorii din Șeba le așteaptă cu nerăbdare.
The caravans of Tema looked. The companies of Sheba waited for them.
20
Dar rămân înșelați în nădejdea lor, rămân uimiți când ajung la ele.
Sunt rușinați însă pentru că s-au încrezut în ele; ajung acolo doar ca să fie dezamăgiți.
They were distressed because they were confident. They came there, and were confounded.
21
Așa sunteți și voi acum pentru mine. Voi îmi vedeți necazul și vă îngroziți!
Ca ele sunteți și voi pentru mine: îmi vedeți spaima și vă temeți.
For now you are nothing. You see a terror, and are afraid.
22
V-am zis eu oare: ‘Dați-mi ceva, cheltuiți din averile voastre pentru mine,
Am zis eu vreodată: «Faceți-mi un dar!» sau: «Dați-mi o răsplată din averea voastră!»
Did I ever say, ‘Give to me’? or, ‘Offer a present for me from your substance’?
23
scăpați-mă din mâna vrăjmașului, răscumpărați-mă din mâna celor răi’?
sau: «Scăpați-mă din mâna vreunui dușman!» sau: «Răscumpărați-mă din mâna vreunui om groaznic!»?
or, ‘Deliver me from the adversary’s hand’? or, ‘Redeem me from the hand of the oppressors’?
24
Învățați-mă, și voi tăcea; faceți-mă să înțeleg în ce am păcătuit.
Învățați-mă și voi tăcea, arătați-mi unde am greșit.
“Teach me, and I will hold my peace. Cause me to understand my error.
25
O, cât de înduplecătoare sunt cuvintele adevărului! Dar ce dovedesc mustrările voastre?
Cât de dureroase sunt cuvintele drepte! Dar ce dovedește mustrarea voastră?
How forcible are words of uprightness! But your reproof, what does it reprove?
26
Vreți să mă mustrați pentru tot ce am zis și să nu vedeți decât vânt în cuvintele unui deznădăjduit?
Vreți să mă mustrați pentru cuvintele mele și să luați drept vânt cuvintele celui disperat?
Do you intend to reprove words, since the speeches of one who is desperate are as wind?
27
Voi năpăstuiți pe orfan, prigoniți pe prietenul vostru.
Voi îl faceți pe orfan să cadă și vă vindeți chiar și prietenul!
Yes, you would even cast lots for the fatherless, and make merchandise of your friend.
28
Uitați-vă la mine, vă rog! Doar nu voi minți în față!
Dar acum uitați-vă la mine, vă rog! Oare vă voi minți în față?
Now therefore be pleased to look at me, for surely I will not lie to your face.
29
Întoarceți-vă, nu fiți nedrepți; întoarceți-vă și mărturisiți că sunt nevinovat!
Întoarceți-vă, nu fiți nedrepți! Întoarceți-vă, este vorba despre dreptatea mea!
Please return. Let there be no injustice. Yes, return again. My cause is righteous.
30
Este vreo nelegiuire pe limba mea și nu deosebește gura mea ce este rău?
Este vreo nedreptate pe limba mea? Nu deosebește cerul gurii mele ce este rău?
Is there injustice on my tongue? Can’t my taste discern mischievous things?
© Drepturi de autor British and Foreign Bible Society (BFBS) si Societatea Biblica Interconfesionala din Romania (SBIR) 2014
Detalii
Biblia, Noua Traducere Romaneasca™ NTR™ Copyright © 2007, 2010, 2016, 2021 Biblica, Inc.
Detalii
Public Domain - Domeniu public
Detalii