Biblia Online

Citire paralela: VDC, NTR, WEBUS

Versiuni:
Dimensiune text:
100%
Versiuni:
100%
#
Versiunea Dumitru Cornilescu
Noua Traducere in Limba Romana
World English Bible US
1
Făcusem un legământ cu ochii mei, și nu mi-aș fi oprit privirile asupra unei fecioare.
Am încheiat un legământ cu ochii mei, să nu-mi ațintesc privirea asupra unei fecioare.
“I made a covenant with my eyes; how then should I look lustfully at a young woman?
2
Dar ce soartă mi-a păstrat Dumnezeu de sus? Ce moștenire mi-a trimis Cel Atotputernic din ceruri?
Dar ce parte am de la Dumnezeu, de sus? Ce moștenire am de la Cel Atotputernic, din înălțimi?
For what is the portion from God above, and the heritage from the Almighty on high?
3
Pieirea nu-i oare pentru cel rău și nenorocirea pentru cei ce fac fărădelege?
Oare nenorocirea nu este pentru cel nedrept și dezastrul pentru cei ce comit nelegiuiri?
Is it not calamity to the unrighteous, and disaster to the workers of iniquity?
4
N-a cunoscut Dumnezeu căile mele? Nu mi-a numărat El toți pașii mei?
Oare nu vede El căile mele și nu-mi numără El toți pașii?
Doesn’t he see my ways, and count all my steps?
5
Dacă am umblat cu minciuna, dacă mi-a alergat piciorul după înșelăciune,
Dacă am umblat cu minciună, și piciorul meu s-a grăbit spre înșelătorie,
“If I have walked with falsehood,
6
să mă cântărească Dumnezeu în cumpăna celor fără prihană, și-mi va vedea neprihănirea!
să mă cântărească Dumnezeu în talerele dreptății și atunci îmi va cunoaște integritatea!
(let me be weighed in an even balance, that God may know my integrity);
7
De mi s-a abătut pasul de pe calea cea dreaptă, de mi-a urmat inima ochii, de s-a lipit vreo întinăciune de mâinile mele,
Dacă pașii mi s-au abătut de pe cale, și dacă mi s-au pângărit mâinile,
if my step has turned out of the way, if my heart walked after my eyes, if any defilement has stuck to my hands,
8
atunci eu să semăn, și altul să secere și odraslele mele să fie dezrădăcinate!
atunci alții să mănânce ce am semănat, și urmașii mei să fie smulși din rădăcini.
then let me sow, and let another eat. Yes, let the produce of my field be rooted out.
9
Dacă mi-a fost amăgită inima de vreo femeie, dacă am pândit la ușa aproapelui meu,
Dacă mi-a fost amăgită inima de vreo femeie și, dacă am pândit la ușa semenului meu,
“If my heart has been enticed to a woman, and I have laid wait at my neighbor’s door,
10
atunci nevastă-mea să macine pentru altul și s-o necinstească alții!
atunci soția mea să macine pentru altul, și alții să se culce cu ea.
then let my wife grind for another, and let others sleep with her.
11
Căci aceasta ar fi fost o nelegiuire, o fărădelege vrednică să fie pedepsită de judecători,
Acesta ar fi fost un desfrâu, ar fi fost o nelegiuire ce ar fi trebuit judecată.
For that would be a heinous crime. Yes, it would be an iniquity to be punished by the judges,
12
un foc care mistuie până la nimicire și care mi-ar fi prăpădit toată bogăția.
Ar fi fost un foc care ar fi ars până la Locul Nimicirii și care mi-ar fi dezrădăcinat tot secerișul.
for it is a fire that consumes to destruction, and would root out all my increase.
13
De aș fi nesocotit dreptul slugii sau slujnicei mele când se certa cu mine,
Dacă am disprețuit dreptul slujitorului meu sau al slujitoarei mele, în disputa lor cu mine,
“If I have despised the cause of my male servant or of my female servant, when they contended with me,
14
ce aș putea să fac când Se ridică Dumnezeu? Ce aș putea răspunde când pedepsește El?
ce voi face când Se va ridica Dumnezeu? Ce voi răspunde când va cerceta El?
what then will I do when God rises up? When he visits, what will I answer him?
15
Cel ce m-a făcut pe mine în pântecele mamei mele nu l-a făcut și pe el? Oare nu ne-a întocmit același Dumnezeu în pântecele mamei?
Cel Ce m-a făcut pe mine în pântec, nu i-a făcut și pe ei? Oare nu Același ne-a creat în pântecele mamelor noastre?
Didn’t he who made me in the womb make him? Didn’t one fashion us in the womb?
16
Dacă n-am dat săracilor ce-mi cereau, dacă am făcut să se topească de plâns ochii văduvei,
Dacă n-am dat celui sărac ce-mi cerea sau dacă am făcut să se întristeze ochii văduvei,
“If I have withheld the poor from their desire, or have caused the eyes of the widow to fail,
17
dacă mi-am mâncat singur pâinea, fără ca orfanul să fi avut și el partea lui din ea,
dacă mi-am mâncat bucata de pâine de unul singur, iar cel orfan nu a mâncat din ea –
or have eaten my morsel alone,
18
eu, care din tinerețe l-am crescut ca un tată, eu, care de la naștere am sprijinit pe văduvă;
eu, care, din tinerețe, l-am crescut ca un tată, și din pântecul mamei mele am călăuzit-o pe văduvă –
(no, from my youth he grew up with me as with a father, I have guided her from my mother’s womb);
19
dacă am văzut pe cel nenorocit ducând lipsă de haine, pe cel lipsit neavând învelitoare,
dacă l-am văzut pe cel nenorocit lipsit de haine, sau pe cel nevoiaș fără îmbrăcăminte,
if I have seen any perish for want of clothing, or that the needy had no covering;
20
fără ca inima lui să mă fi binecuvântat, fără să fi fost încălzit de lâna mieilor mei;
iar inima lui nu m-a binecuvântat atunci când l-am încălzit cu lâna oilor mele,
if his heart hasn’t blessed me, if he hasn’t been warmed with my sheep’s fleece;
21
dacă am ridicat mâna împotriva orfanului, pentru că mă simțeam sprijinit de judecători,
dacă mi-am ridicat mâna împotriva orfanului, pentru că aveam sprijinul celor de la poarta cetății,
if I have lifted up my hand against the fatherless, because I saw my help in the gate;
22
atunci să mi se dezlipească umărul de la încheietură, să-mi cadă brațul și să se sfărâme!
atunci să-mi cadă umărul de la locul lui și să-mi fie smulsă mâna din încheietură.
then let my shoulder fall from the shoulder blade, and my arm be broken from the bone.
23
Căci mă temeam de pedeapsa lui Dumnezeu și nu puteam lucra astfel din pricina măreției Lui.
Căci îmi era groază de nenorocire din partea lui Dumnezeu și nu puteam să înfrunt măreția Sa.
For calamity from God is a terror to me. Because of his majesty, I can do nothing.
24
Dacă mi-am pus încrederea în aur, dacă am zis aurului: ‘Tu ești nădejdea mea’,
Dacă mi-am pus încrederea în aur sau dacă am zis aurului pur: «Tu ești încrederea mea!»,
“If I have made gold my hope, and have said to the fine gold, ‘You are my confidence;’
25
dacă m-am îngâmfat de mărimea averilor mele, de mulțimea bogățiilor pe care le dobândisem,
dacă m-am bucurat că averea mea este mare și că mâna mea a adunat mult,
If I have rejoiced because my wealth was great, and because my hand had gotten much;
26
dacă am privit soarele când strălucea,
dacă am privit soarele când strălucea
if I have seen the sun when it shined, or the moon moving in splendor,
27
și dacă mi s-a lăsat amăgită inima în taină, dacă le-am aruncat sărutări, ducându-mi mâna la gură –
și mi s-a amăgit inima în taină, dacă le-am dat sărutări, ducându-mi mâna la gură,
and my heart has been secretly enticed, and my hand threw a kiss from my mouth;
28
și aceasta este tot o fărădelege care trebuie pedepsită de judecători, căci m-aș fi lepădat de Dumnezeul cel de sus –,
aceasta ar fi fost o nelegiuire de judecat, pentru că aș fi fost necredincios față de Dumnezeul Cel de sus.
this also would be an iniquity to be punished by the judges, for I would have denied the God who is above.
29
dacă m-am bucurat de nenorocirea vrăjmașului meu, dacă am sărit de bucurie când l-a atins nenorocirea,
Dacă m-am bucurat de nenorocirea celui ce mă ura sau dacă mi-a părut bine când a venit necazul peste el,
“If I have rejoiced at the destruction of him who hated me,
30
eu, care n-am dat voie limbii mele să păcătuiască, să-i ceară moartea cu blestem,
dacă mi-am lăsat gura să păcătuiască, cerând blestem peste viața lui,
(I have certainly not allowed my mouth to sin by asking his life with a curse);
31
dacă nu ziceau oamenii din cortul meu: ‘Unde este cel ce nu s-a săturat din carnea lui?’,
dacă oamenii din cortul meu n-au zis niciodată: «Cine nu s-a săturat din carnea lui?»,
if the men of my tent have not said, ‘Who can find one who has not been filled with his meat?’
32
dacă petrecea străinul noaptea afară, dacă nu mi-aș fi deschis ușa să intre călătorul,
– Străinul însă n-a rămas în drum peste noapte, și ușa mea a fost întotdeauna deschisă călătorului –
(the foreigner has not camped in the street, but I have opened my doors to the traveler);
33
dacă mi-am ascuns fărădelegile, ca oamenii, și mi-am închis nelegiuirile în sân,
dacă mi-am acoperit fărădelegile ca Adam, ascunzându-mi nelegiuirea în sân,
if like Adam I have covered my transgressions, by hiding my iniquity in my heart,
34
pentru că mă temeam de mulțime, familiilor, ținându-mă deoparte și necutezând să-mi trec pragul…
pentru că m-aș fi îngrozit de mulțime, iar disprețul clanurilor m-ar fi înspăimântat, tăcând și neîndrăznind să ies afară…
because I feared the great multitude, and the contempt of families terrified me, so that I kept silence, and didn’t go out of the door—
35
O, de aș găsi pe cineva să m-asculte! Iată apărarea mea, iscălită de mine: să-mi răspundă Cel Atotputernic! Cine-mi va da plângerea iscălită de potrivnicul meu?
O, de-aș găsi pe cineva să mă asculte! Iată, îmi semnez acum apărarea! Să-mi răspundă Cel Atotputernic! Să Își scrie plângerea Cel Ce mă acuză.
oh that I had one to hear me! Behold, here is my signature! Let the Almighty answer me! Let the accuser write my indictment!
36
Ca să-i port scrisoarea pe umăr, s-o leg de fruntea mea ca o cunună;
O voi pune pe umăr, o voi purta ca pe o coroană.
Surely I would carry it on my shoulder, and I would bind it to me as a crown.
37
să-i dau socoteală de toți pașii mei, să mă apropii de el ca un domn.
Îi voi da socoteală de toți pașii mei, mă voi apropia de El ca un conducător.
I would declare to him the number of my steps. I would go near to him like a prince.
38
Dacă pământul meu strigă împotriva mea și dacă brazdele lui varsă lacrimi;
Dacă pământul meu a strigat împotriva mea și dacă brazdele lui au plâns împreună,
If my land cries out against me, and its furrows weep together;
39
dacă i-am mâncat rodul fără să-l fi plătit și dacă am întristat sufletul vechilor lui stăpâni,
dacă i-am mâncat roada fără să plătesc sau dacă i-am dat la moarte pe proprietarii lui,
if I have eaten its fruits without money, or have caused its owners to lose their life,
40
atunci să crească spini din el în loc de grâu și neghină în loc de orz!” Sfârșitul cuvintelor lui Iov.
atunci să crească pe el spini în loc de grâu și neghină în loc de orz!“. Cuvintele lui Iov au luat sfârșit.
let briers grow instead of wheat, and stinkweed instead of barley.” The words of Job are ended.
Iov 31 · VDC
Swipe pentru alta versiune
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
32
33
34
35
36
37
38
39
40
Făcusem un legământ cu ochii mei, și nu mi-aș fi oprit privirile asupra unei fecioare.
Dar ce soartă mi-a păstrat Dumnezeu de sus? Ce moștenire mi-a trimis Cel Atotputernic din ceruri?
Pieirea nu-i oare pentru cel rău și nenorocirea pentru cei ce fac fărădelege?
N-a cunoscut Dumnezeu căile mele? Nu mi-a numărat El toți pașii mei?
Dacă am umblat cu minciuna, dacă mi-a alergat piciorul după înșelăciune,
să mă cântărească Dumnezeu în cumpăna celor fără prihană, și-mi va vedea neprihănirea!
De mi s-a abătut pasul de pe calea cea dreaptă, de mi-a urmat inima ochii, de s-a lipit vreo întinăciune de mâinile mele,
atunci eu să semăn, și altul să secere și odraslele mele să fie dezrădăcinate!
Dacă mi-a fost amăgită inima de vreo femeie, dacă am pândit la ușa aproapelui meu,
atunci nevastă-mea să macine pentru altul și s-o necinstească alții!
Căci aceasta ar fi fost o nelegiuire, o fărădelege vrednică să fie pedepsită de judecători,
un foc care mistuie până la nimicire și care mi-ar fi prăpădit toată bogăția.
De aș fi nesocotit dreptul slugii sau slujnicei mele când se certa cu mine,
ce aș putea să fac când Se ridică Dumnezeu? Ce aș putea răspunde când pedepsește El?
Cel ce m-a făcut pe mine în pântecele mamei mele nu l-a făcut și pe el? Oare nu ne-a întocmit același Dumnezeu în pântecele mamei?
Dacă n-am dat săracilor ce-mi cereau, dacă am făcut să se topească de plâns ochii văduvei,
dacă mi-am mâncat singur pâinea, fără ca orfanul să fi avut și el partea lui din ea,
eu, care din tinerețe l-am crescut ca un tată, eu, care de la naștere am sprijinit pe văduvă;
dacă am văzut pe cel nenorocit ducând lipsă de haine, pe cel lipsit neavând învelitoare,
fără ca inima lui să mă fi binecuvântat, fără să fi fost încălzit de lâna mieilor mei;
dacă am ridicat mâna împotriva orfanului, pentru că mă simțeam sprijinit de judecători,
atunci să mi se dezlipească umărul de la încheietură, să-mi cadă brațul și să se sfărâme!
Căci mă temeam de pedeapsa lui Dumnezeu și nu puteam lucra astfel din pricina măreției Lui.
Dacă mi-am pus încrederea în aur, dacă am zis aurului: ‘Tu ești nădejdea mea’,
dacă m-am îngâmfat de mărimea averilor mele, de mulțimea bogățiilor pe care le dobândisem,
dacă am privit soarele când strălucea,
și dacă mi s-a lăsat amăgită inima în taină, dacă le-am aruncat sărutări, ducându-mi mâna la gură –
și aceasta este tot o fărădelege care trebuie pedepsită de judecători, căci m-aș fi lepădat de Dumnezeul cel de sus –,
dacă m-am bucurat de nenorocirea vrăjmașului meu, dacă am sărit de bucurie când l-a atins nenorocirea,
eu, care n-am dat voie limbii mele să păcătuiască, să-i ceară moartea cu blestem,
dacă nu ziceau oamenii din cortul meu: ‘Unde este cel ce nu s-a săturat din carnea lui?’,
dacă petrecea străinul noaptea afară, dacă nu mi-aș fi deschis ușa să intre călătorul,
dacă mi-am ascuns fărădelegile, ca oamenii, și mi-am închis nelegiuirile în sân,
pentru că mă temeam de mulțime, familiilor, ținându-mă deoparte și necutezând să-mi trec pragul…
O, de aș găsi pe cineva să m-asculte! Iată apărarea mea, iscălită de mine: să-mi răspundă Cel Atotputernic! Cine-mi va da plângerea iscălită de potrivnicul meu?
Ca să-i port scrisoarea pe umăr, s-o leg de fruntea mea ca o cunună;
să-i dau socoteală de toți pașii mei, să mă apropii de el ca un domn.
Dacă pământul meu strigă împotriva mea și dacă brazdele lui varsă lacrimi;
dacă i-am mâncat rodul fără să-l fi plătit și dacă am întristat sufletul vechilor lui stăpâni,
atunci să crească spini din el în loc de grâu și neghină în loc de orz!” Sfârșitul cuvintelor lui Iov.
Am încheiat un legământ cu ochii mei, să nu-mi ațintesc privirea asupra unei fecioare.
Dar ce parte am de la Dumnezeu, de sus? Ce moștenire am de la Cel Atotputernic, din înălțimi?
Oare nenorocirea nu este pentru cel nedrept și dezastrul pentru cei ce comit nelegiuiri?
Oare nu vede El căile mele și nu-mi numără El toți pașii?
Dacă am umblat cu minciună, și piciorul meu s-a grăbit spre înșelătorie,
să mă cântărească Dumnezeu în talerele dreptății și atunci îmi va cunoaște integritatea!
Dacă pașii mi s-au abătut de pe cale, și dacă mi s-au pângărit mâinile,
atunci alții să mănânce ce am semănat, și urmașii mei să fie smulși din rădăcini.
Dacă mi-a fost amăgită inima de vreo femeie și, dacă am pândit la ușa semenului meu,
atunci soția mea să macine pentru altul, și alții să se culce cu ea.
Acesta ar fi fost un desfrâu, ar fi fost o nelegiuire ce ar fi trebuit judecată.
Ar fi fost un foc care ar fi ars până la Locul Nimicirii și care mi-ar fi dezrădăcinat tot secerișul.
Dacă am disprețuit dreptul slujitorului meu sau al slujitoarei mele, în disputa lor cu mine,
ce voi face când Se va ridica Dumnezeu? Ce voi răspunde când va cerceta El?
Cel Ce m-a făcut pe mine în pântec, nu i-a făcut și pe ei? Oare nu Același ne-a creat în pântecele mamelor noastre?
Dacă n-am dat celui sărac ce-mi cerea sau dacă am făcut să se întristeze ochii văduvei,
dacă mi-am mâncat bucata de pâine de unul singur, iar cel orfan nu a mâncat din ea –
eu, care, din tinerețe, l-am crescut ca un tată, și din pântecul mamei mele am călăuzit-o pe văduvă –
dacă l-am văzut pe cel nenorocit lipsit de haine, sau pe cel nevoiaș fără îmbrăcăminte,
iar inima lui nu m-a binecuvântat atunci când l-am încălzit cu lâna oilor mele,
dacă mi-am ridicat mâna împotriva orfanului, pentru că aveam sprijinul celor de la poarta cetății,
atunci să-mi cadă umărul de la locul lui și să-mi fie smulsă mâna din încheietură.
Căci îmi era groază de nenorocire din partea lui Dumnezeu și nu puteam să înfrunt măreția Sa.
Dacă mi-am pus încrederea în aur sau dacă am zis aurului pur: «Tu ești încrederea mea!»,
dacă m-am bucurat că averea mea este mare și că mâna mea a adunat mult,
dacă am privit soarele când strălucea
și mi s-a amăgit inima în taină, dacă le-am dat sărutări, ducându-mi mâna la gură,
aceasta ar fi fost o nelegiuire de judecat, pentru că aș fi fost necredincios față de Dumnezeul Cel de sus.
Dacă m-am bucurat de nenorocirea celui ce mă ura sau dacă mi-a părut bine când a venit necazul peste el,
dacă mi-am lăsat gura să păcătuiască, cerând blestem peste viața lui,
dacă oamenii din cortul meu n-au zis niciodată: «Cine nu s-a săturat din carnea lui?»,
– Străinul însă n-a rămas în drum peste noapte, și ușa mea a fost întotdeauna deschisă călătorului –
dacă mi-am acoperit fărădelegile ca Adam, ascunzându-mi nelegiuirea în sân,
pentru că m-aș fi îngrozit de mulțime, iar disprețul clanurilor m-ar fi înspăimântat, tăcând și neîndrăznind să ies afară…
O, de-aș găsi pe cineva să mă asculte! Iată, îmi semnez acum apărarea! Să-mi răspundă Cel Atotputernic! Să Își scrie plângerea Cel Ce mă acuză.
O voi pune pe umăr, o voi purta ca pe o coroană.
Îi voi da socoteală de toți pașii mei, mă voi apropia de El ca un conducător.
Dacă pământul meu a strigat împotriva mea și dacă brazdele lui au plâns împreună,
dacă i-am mâncat roada fără să plătesc sau dacă i-am dat la moarte pe proprietarii lui,
atunci să crească pe el spini în loc de grâu și neghină în loc de orz!“. Cuvintele lui Iov au luat sfârșit.
“I made a covenant with my eyes; how then should I look lustfully at a young woman?
For what is the portion from God above, and the heritage from the Almighty on high?
Is it not calamity to the unrighteous, and disaster to the workers of iniquity?
Doesn’t he see my ways, and count all my steps?
“If I have walked with falsehood,
(let me be weighed in an even balance, that God may know my integrity);
if my step has turned out of the way, if my heart walked after my eyes, if any defilement has stuck to my hands,
then let me sow, and let another eat. Yes, let the produce of my field be rooted out.
“If my heart has been enticed to a woman, and I have laid wait at my neighbor’s door,
then let my wife grind for another, and let others sleep with her.
For that would be a heinous crime. Yes, it would be an iniquity to be punished by the judges,
for it is a fire that consumes to destruction, and would root out all my increase.
“If I have despised the cause of my male servant or of my female servant, when they contended with me,
what then will I do when God rises up? When he visits, what will I answer him?
Didn’t he who made me in the womb make him? Didn’t one fashion us in the womb?
“If I have withheld the poor from their desire, or have caused the eyes of the widow to fail,
or have eaten my morsel alone,
(no, from my youth he grew up with me as with a father, I have guided her from my mother’s womb);
if I have seen any perish for want of clothing, or that the needy had no covering;
if his heart hasn’t blessed me, if he hasn’t been warmed with my sheep’s fleece;
if I have lifted up my hand against the fatherless, because I saw my help in the gate;
then let my shoulder fall from the shoulder blade, and my arm be broken from the bone.
For calamity from God is a terror to me. Because of his majesty, I can do nothing.
“If I have made gold my hope, and have said to the fine gold, ‘You are my confidence;’
If I have rejoiced because my wealth was great, and because my hand had gotten much;
if I have seen the sun when it shined, or the moon moving in splendor,
and my heart has been secretly enticed, and my hand threw a kiss from my mouth;
this also would be an iniquity to be punished by the judges, for I would have denied the God who is above.
“If I have rejoiced at the destruction of him who hated me,
(I have certainly not allowed my mouth to sin by asking his life with a curse);
if the men of my tent have not said, ‘Who can find one who has not been filled with his meat?’
(the foreigner has not camped in the street, but I have opened my doors to the traveler);
if like Adam I have covered my transgressions, by hiding my iniquity in my heart,
because I feared the great multitude, and the contempt of families terrified me, so that I kept silence, and didn’t go out of the door—
oh that I had one to hear me! Behold, here is my signature! Let the Almighty answer me! Let the accuser write my indictment!
Surely I would carry it on my shoulder, and I would bind it to me as a crown.
I would declare to him the number of my steps. I would go near to him like a prince.
If my land cries out against me, and its furrows weep together;
if I have eaten its fruits without money, or have caused its owners to lose their life,
let briers grow instead of wheat, and stinkweed instead of barley.” The words of Job are ended.