1
Și acum!… Am ajuns de râsul celor mai tineri decât mine, pe ai căror părinți nu-i socoteam vrednici să-i pun printre câinii turmei mele.
Dar acum ei râd de mine, ei, mai tineri decât mine, să-i pun alături de câinii turmei mele.
“But now those who are younger than I have me in derision, whose fathers I considered unworthy to put with my sheep dogs.
2
Dar la ce mi-ar fi folosit puterea mâinilor lor, când ei nu erau în stare să ajungă la bătrânețe?
Dar la ce mi-ar fi folosit puterea mâinilor lor, de vreme ce rămăseseră fără vlagă?
Of what use is the strength of their hands to me, men in whom ripe age has perished?
3
Sfrijiți de sărăcie și foame, fug în locuri uscate, de multă vreme părăsite și pustii.
Epuizați de sărăcie și de foame, cutreierau deșertul, noaptea, prin locuri părăsite și pustii,
They are gaunt from lack and famine. They gnaw the dry ground, in the gloom of waste and desolation.
4
Smulg ierburile sălbatice de lângă copăcei și n-au ca pâine decât rădăcina de bucsău.
smulgeau nalbă dintre arbuști, mâncau chiar și rădăcini de verigel.
They pluck salt herbs by the bushes. The roots of the broom tree are their food.
5
Sunt izgoniți din mijlocul oamenilor, strigă lumea după ei ca după niște hoți.
Erau alungați din mijlocul oamenilor; striga lumea după ei ca după niște hoți.
They are driven out from among men. They cry after them as after a thief,
6
Locuiesc în văi îngrozitoare, în peșterile pământului și în stânci.
Ei locuiau în râpele de lângă pârâuri, în gropile pământului și între stânci.
so that they live in frightful valleys, and in holes of the earth and of the rocks.
7
Urlă printre tufișuri și se adună sub mărăcini.
Urlau printre tufișuri, se îngrămădeau pe sub mărăcini.
They bray among the bushes. They are gathered together under the nettles.
8
Ființe mârșave și disprețuite, sunt izgoniți din țară.
Fii ai nebunilor și fii ai celor fără nume, erau alungați din țară.
They are children of fools, yes, children of wicked men. They were flogged out of the land.
9
Și acum, astfel de oameni mă pun în cântecele lor, am ajuns de batjocura lor.
Dar acum, ei îmi folosesc numele în cântecul lor; am devenit o parodie pentru ei.
“Now I have become their song. Yes, I am a byword to them.
10
Mă urăsc, mă ocolesc, mă scuipă în față.
Mă disprețuiesc, se îndepărtează de mine, nu se sfiesc să mă scuipe în față.
They abhor me, they stand aloof from me, and don’t hesitate to spit in my face.
11
Nu se mai sfiesc și mă înjosesc, nu mai au niciun frâu înaintea mea.
Pentru că El mi-a slăbit coarda arcului și m-a smerit, ei nu mai au frâu față de mine.
For he has untied his cord, and afflicted me; and they have thrown off restraint before me.
12
Ticăloșii aceștia se scoală la dreapta mea și își croiesc cărări împotriva mea, ca să mă piardă.
La dreapta mea se ridică o gloată. și ridică o rampă de asalt în drumul lor devastator către mine.
On my right hand rise the rabble. They thrust aside my feet. They cast their ways of destruction up against me.
13
Îmi nimicesc cărarea și lucrează ca să mă prăpădească, ei, cărora nimeni nu le-ar veni în ajutor.
Ei îmi distrug cărarea, îmi măresc necazul. Nu au nevoie de ajutor.
They mar my path. without anyone’s help.
14
Ca printr-o largă spărtură străbat spre mine, se năpustesc sub pocnetul dărâmăturilor.
Ajung la mine ca printr-o spărtură largă. Se rostogolesc printre dărâmături.
As through a wide breach they come. They roll themselves in amid the ruin.
15
Mă apucă groaza. Slava îmi este spulberată ca de vânt, ca un nor a trecut fericirea mea.
Spaimele mă copleșesc. Demnitatea mi-e smulsă ca de vânt, iar bunăstarea mea se risipește ca un nor.
Terrors have turned on me. They chase my honor as the wind. My welfare has passed away as a cloud.
16
Și acum, mi se topește sufletul în mine și m-au apucat zilele suferinței.
Și acum, mi s-a vărsat sufletul din mine; m-au cuprins zilele suferinței.
“Now my soul is poured out within me. Days of affliction have taken hold of me.
17
Noaptea mă pătrunde și-mi smulge oasele, durerea care mă roade nu încetează.
Noaptea îmi străpunge oasele, iar durerile care mă rod, n-au odihnă.
In the night season my bones are pierced in me, and the pains that gnaw me take no rest.
18
De tăria suferinței, haina își pierde fața, mi se lipește de trup ca o cămașă.
Dumnezeu îmi smulge haina cu mare putere; mă strânge ca gulerul de la tunică.
My garment is disfigured by great force. It binds me about as the collar of my tunic.
19
Dumnezeu m-a aruncat în noroi și am ajuns ca țărâna și cenușa.
El m-a aruncat în noroi și am ajuns ca țărâna și cenușa.
He has cast me into the mire. I have become like dust and ashes.
20
Strig către Tine și nu-mi răspunzi; stau în picioare și nu mă vezi.
Strig către Tine după ajutor, dar Tu nu răspunzi. Stau în picioare, iar Tu doar Te uiți la mine.
I cry to you, and you do not answer me. I stand up, and you gaze at me.
21
Ești fără milă împotriva mea, lupți împotriva mea cu tăria mâinii Tale.
Ai devenit aspru cu mine; mă lovești cu puterea mâinii Tale.
You have turned to be cruel to me. With the might of your hand you persecute me.
22
Mă ridici, îmi dai drumul pe vânt și mă nimicești cu suflarea furtunii.
Tu mă ridici, mă faci să călăresc pe vânt și mă arunci în furia furtunii.
You lift me up to the wind, and drive me with it. You dissolve me in the storm.
23
Căci știu că mă duci la moarte, în locul unde se întâlnesc toți cei vii.
Știu că mă duci la moarte, în locul hotărât pentru toți cei vii.
For I know that you will bring me to death, to the house appointed for all living.
24
Dar cel ce se prăbușește nu-și întinde mâinile? Cel în nenorocire nu cere ajutor?
Da, nimeni nu-și întinde mâna spre o ruină, când strigă după ajutor în necazul său.
“However doesn’t one stretch out a hand in his fall? Or in his calamity therefore cry for help?
25
Nu plângeam eu pe cel amărât? N-avea inima mea milă de cel lipsit?
N-am plâns eu pentru cel ce a avut zile grele? N-a fost întristat sufletul meu pentru cel nevoiaș?
Didn’t I weep for him who was in trouble? Wasn’t my soul grieved for the needy?
26
Mă așteptam la fericire, și, când colo, nenorocirea a venit peste mine; trăgeam nădejde de lumină, și, când colo, a venit întunericul.
Când mă așteptam la bine, a venit răul și când așteptam lumina, a venit întunericul.
When I looked for good, then evil came. When I waited for light, darkness came.
27
Îmi fierb măruntaiele fără încetare, m-au apucat zilele de durere.
Adâncul ființei mele fierbe fără încetare; zilele suferinței vin peste mine.
My heart is troubled, and doesn’t rest. Days of affliction have come on me.
28
Umblu înnegrit, dar nu de soare. Mă scol în plină adunare și strig după ajutor.
Umblu înnegrit, dar nu de soare. Mă ridic în adunare și strig după ajutor.
I go mourning without the sun. I stand up in the assembly, and cry for help.
29
Am ajuns frate cu șacalii, tovarăș cu struții.
Am ajuns frate cu șacalii și prieten cu struții.
I am a brother to jackals, and a companion to ostriches.
30
Pielea mi se înnegrește și cade, iar oasele îmi ard și se usucă.
Pielea mi se înnegrește și cade, iar oasele îmi ard de febră.
My skin grows black and peels from me. My bones are burned with heat.
31
Harpa mea s-a prefăcut în instrument de jale și cavalul meu scoate sunete plângătoare.
Harfa mea este pentru bocet, iar fluierul meu este pentru glasul celor ce plâng.
Therefore my harp has turned to mourning, and my pipe into the voice of those who weep.
© Drepturi de autor British and Foreign Bible Society (BFBS) si Societatea Biblica Interconfesionala din Romania (SBIR) 2014
Detalii
Biblia, Noua Traducere Romaneasca™ NTR™ Copyright © 2007, 2010, 2016, 2021 Biblica, Inc.
Detalii
Public Domain - Domeniu public
Detalii