Biblia Online

Citire paralela: VDC, NTR, WEBUS

Versiuni:
Dimensiune text:
100%
Versiuni:
100%
#
Versiunea Dumitru Cornilescu
Noua Traducere in Limba Romana
World English Bible US
1
Elifaz din Teman a luat cuvântul și a zis:
Atunci Elifaz, temanitul, a răspuns și a zis:
Then Eliphaz the Temanite answered,
2
„Se cade să dea înțeleptul ca răspuns înțelepciune deșartă? Sau să-și umfle pieptul cu vânt de răsărit?
„Răspunde oare înțeleptul cu o cunoștință deșartă și își umple pântecul cu vântul de est?
“Should a wise man answer with vain knowledge, and fill himself with the east wind?
3
Să se apere prin cuvinte care n-ajută la nimic și prin cuvântări care nu slujesc la nimic?
Să se apere folosind cuvinte nefolositoare sau o vorbire fără de folos?
Should he reason with unprofitable talk, or with speeches with which he can do no good?
4
Tu nimicești chiar și frica de Dumnezeu, nimicești orice simțire de evlavie față de Dumnezeu.
Tu dai la o parte chiar și teama de Dumnezeu și împiedici cugetarea înaintea lui Dumnezeu.
Yes, you do away with fear, and hinder devotion before God.
5
Nelegiuirea ta îți cârmuiește gura și împrumuți vorbirea oamenilor vicleni.
Căci nelegiuirea ta îți învață gura, și ai ales limba celor vicleni.
For your iniquity teaches your mouth, and you choose the language of the crafty.
6
Nu eu, ci gura ta te osândește, buzele tale mărturisesc împotriva ta.
Gura ta te condamnă, nu eu, buzele tale mărturisesc împotriva ta.
Your own mouth condemns you, and not I. Yes, your own lips testify against you.
7
Tu ești omul care s-a născut întâi? Te-ai născut tu înaintea dealurilor?
Crezi că tu te-ai născut primul între oameni? Ai fost adus pe lume înaintea dealurilor?
“Are you the first man who was born? Or were you brought out before the hills?
8
Ai fost tu la sfaturile lui Dumnezeu și ai sorbit din ele înțelepciune pentru tine?
Ai fost tu la sfatul lui Dumnezeu? Tu ești singurul care are înțelepciune?
Have you heard the secret counsel of God? Do you limit wisdom to yourself?
9
Ce știi tu și să nu știm și noi? Ce cunoștință ai tu pe care să n-o avem și noi?
Ce cunoști tu, și noi să nu cunoaștem? Ce înțelegi tu, iar noi să nu putem?
What do you know that we don’t know? What do you understand which is not in us?
10
Între noi sunt peri albi, bătrâni, oameni mai înziliți decât tatăl tău.
Între noi sunt oameni cu părul cărunt, oameni mai bătrâni chiar decât tatăl tău.
With us are both the gray-headed and the very aged men, much older than your father.
11
Puțin lucru sunt mângâierile lui Dumnezeu pentru tine și cuvintele care-ți vorbesc atât de blând…?
Sunt prea neînsemnate pentru tine mângâierile lui Dumnezeu sau cuvintele care ți-au fost spuse cu blândețe?
Are the consolations of God too small for you, even the word that is gentle toward you?
12
Încotro te trage inima și ce înseamnă această privire țintă a ochilor tăi?
De ce îți îndepărtezi inima? Și ce înseamnă strălucirea ochilor tăi,
Why does your heart carry you away? Why do your eyes flash,
13
Ce, împotriva lui Dumnezeu îți îndrepți tu mânia și-ți ies din gură cuvinte ca acestea?
de îți întărâți duhul împotriva lui Dumnezeu și lași să-ți iasă din gură astfel de cuvinte?
that you turn your spirit against God, and let such words go out of your mouth?
14
Ce este omul, ca să fie curat? Și poate cel născut din femeie să fie fără prihană?
Ce este omul, ca să poată fi curat, și cel născut din femeie, ca să fie drept?
What is man, that he should be clean? What is he who is born of a woman, that he should be righteous?
15
Dacă n-are încredere Dumnezeu nici în sfinții Săi, dacă nici cerurile nu sunt curate înaintea Lui,
Dacă Dumnezeu nu Se încrede nici în sfinții Săi și nici chiar cerurile nu sunt curate în ochii Săi,
Behold, he puts no trust in his holy ones. Yes, the heavens are not clean in his sight;
16
cu cât mai puțin ființa urâcioasă și stricată – omul, care bea nelegiuirea ca apa!
cu atât mai puțin omul dezgustător și corupt, care bea nedreptatea ca pe apă.
how much less one who is abominable and corrupt, a man who drinks iniquity like water!
17
Vreau să te învăț, ascultă-mă! Voi istorisi ce am văzut,
Îți voi explica; ascultă-mă și îți voi istorisi ceea ce am văzut,
“I will show you, listen to me;
18
ce au arătat înțelepții, ce au descoperit ei, auzind de la părinții lor,
ceea ce au istorisit oamenii înțelepți, care nu au ascuns nimic din ce le-au spus strămoșii lor,
(which wise men have told by their fathers, and have not hidden it;
19
cărora singuri li se dăduse țara și printre care niciun străin nu venise încă.
pentru că doar lor le-a fost dată țara și niciun străin n-a trecut printre ei.
to whom alone the land was given, and no stranger passed among them):
20
Omul cel rău își duce în neliniște toate zilele vieții, toți anii de care are parte cel nelegiuit.
Cel rău se chinuie în durere, în toate zilele vieții sale, iar cel înspăimântător, în numărul de ani păstrați pentru el.
the wicked man writhes in pain all his days, even the number of years that are laid up for the oppressor.
21
Țipete de spaimă răsună la urechile lui: În mijlocul fericirii lui, pustiitorul se va arunca asupra lui.
Zgomote îngrozitoare îi umplu urechile; când toate par bine, tâlharii îl atacă.
A sound of terrors is in his ears. In prosperity the destroyer will come on him.
22
El nu trage nădejde să scape de întuneric, vede sabia care-l amenință;
El nu crede că se va întoarce din întuneric; este însemnat pentru sabie.
He doesn’t believe that he will return out of darkness. He is waited for by the sword.
23
aleargă încoace și încolo să caute pâine, știe că-l așteaptă ziua întunericului.
Aleargă încoace și încolo după pâine, zicând: «Unde este?». Știe că ziua întunericului este aproape.
He wanders abroad for bread, saying, ‘Where is it?’ He knows that the day of darkness is ready at his hand.
24
Necazul și neliniștea îl înspăimântă și se aruncă asupra lui ca un împărat gata de luptă.
Necazul și neliniștea îl înspăimântă, se aruncă asupra lui ca un împărat gata de luptă,
Distress and anguish make him afraid. They prevail against him, as a king ready to the battle.
25
Căci a ridicat mâna împotriva lui Dumnezeu,
căci a ridicat mâna împotriva lui Dumnezeu și s-a mândrit înaintea Celui Atotputernic;
Because he has stretched out his hand against God, and behaves himself proudly against the Almighty,
26
și a avut îndrăzneala să se năpustească asupra Lui cu partea cea mai tare a scuturilor lui.
a alergat cu încăpățânare împotriva Lui, cu grosimea marginilor scuturilor lui.
he runs at him with a stiff neck, with the thick shields of his bucklers,
27
Avea fața acoperită cu grăsime,
Pentru că și-a acoperit fața cu grăsime și a adunat osânză pe coapse,
because he has covered his face with his fatness, and gathered fat on his thighs.
28
și locuia în cetăți nimicite, în case părăsite, sortite să fie dărâmate.
va locui în cetăți distruse, în case nelocuite, pregătite să ajungă un morman de pietre.
He has lived in desolate cities, in houses which no one inhabited, which were ready to become heaps.
29
Nu se va mai îmbogăți, și avuția nu se va mai întinde pe pământ.
Nu va mai fi bogat, nu-i va mai rămâne averea, și avuția lui nu va mai împânzi țara.
He will not be rich, neither will his substance continue, neither will their possessions be extended on the earth.
30
Nu va putea ieși din întuneric, flacăra îi va arde mlădițele, și Dumnezeu îl va pierde cu suflarea gurii Lui.
Nu va scăpa de întuneric; și suflarea gurii lui Dumnezeu îl va îndepărta.
He will not depart out of darkness. The flame will dry up his branches. He will go away by the breath of God’s mouth.
31
Dacă se încrede în rău, se înșală, căci răul îi va fi răsplata.
Să nu se înșele încrezându-se în deșertăciune, căci deșertăciunea îi va fi răsplata.
Let him not trust in emptiness, deceiving himself, for emptiness will be his reward.
32
Ea va veni înainte de capătul zilelor lui, și ramura lui nu va mai înverzi.
Va fi răsplătit înainte de vreme și mlădițele lui nu vor înverzi.
It will be accomplished before his time. His branch will not be green.
33
Va fi ca o viță despuiată de roadele ei încă verzi, ca un măslin ale cărui flori au căzut.
El va fi ca o viță ai cărei struguri necopți au fost scuturați, și ca un măslin ale cărui flori au căzut.
He will shake off his unripe grape as the vine, and will cast off his flower as the olive tree.
34
Căci casa celui nelegiuit va ajunge stearpă și cortul omului stricat îl va mânca focul.
Căci mulțimea celor lipsiți de evlavie va ajunge fără copii și focul va devora corturile celor ce acceptă mita.
For the company of the godless will be barren, and fire will consume the tents of bribery.
35
El zămislește răul și naște răul; în sânul lui coace roade care-l înșală.”
Ei creează necaz și dau naștere la nelegiuire; pântecul lor pregătește înșelătoria“.
They conceive mischief and produce iniquity. Their heart prepares deceit.”
Iov 15 · VDC
Swipe pentru alta versiune
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
32
33
34
35
Elifaz din Teman a luat cuvântul și a zis:
„Se cade să dea înțeleptul ca răspuns înțelepciune deșartă? Sau să-și umfle pieptul cu vânt de răsărit?
Să se apere prin cuvinte care n-ajută la nimic și prin cuvântări care nu slujesc la nimic?
Tu nimicești chiar și frica de Dumnezeu, nimicești orice simțire de evlavie față de Dumnezeu.
Nelegiuirea ta îți cârmuiește gura și împrumuți vorbirea oamenilor vicleni.
Nu eu, ci gura ta te osândește, buzele tale mărturisesc împotriva ta.
Tu ești omul care s-a născut întâi? Te-ai născut tu înaintea dealurilor?
Ai fost tu la sfaturile lui Dumnezeu și ai sorbit din ele înțelepciune pentru tine?
Ce știi tu și să nu știm și noi? Ce cunoștință ai tu pe care să n-o avem și noi?
Între noi sunt peri albi, bătrâni, oameni mai înziliți decât tatăl tău.
Puțin lucru sunt mângâierile lui Dumnezeu pentru tine și cuvintele care-ți vorbesc atât de blând…?
Încotro te trage inima și ce înseamnă această privire țintă a ochilor tăi?
Ce, împotriva lui Dumnezeu îți îndrepți tu mânia și-ți ies din gură cuvinte ca acestea?
Ce este omul, ca să fie curat? Și poate cel născut din femeie să fie fără prihană?
Dacă n-are încredere Dumnezeu nici în sfinții Săi, dacă nici cerurile nu sunt curate înaintea Lui,
cu cât mai puțin ființa urâcioasă și stricată – omul, care bea nelegiuirea ca apa!
Vreau să te învăț, ascultă-mă! Voi istorisi ce am văzut,
ce au arătat înțelepții, ce au descoperit ei, auzind de la părinții lor,
cărora singuri li se dăduse țara și printre care niciun străin nu venise încă.
Omul cel rău își duce în neliniște toate zilele vieții, toți anii de care are parte cel nelegiuit.
Țipete de spaimă răsună la urechile lui: În mijlocul fericirii lui, pustiitorul se va arunca asupra lui.
El nu trage nădejde să scape de întuneric, vede sabia care-l amenință;
aleargă încoace și încolo să caute pâine, știe că-l așteaptă ziua întunericului.
Necazul și neliniștea îl înspăimântă și se aruncă asupra lui ca un împărat gata de luptă.
Căci a ridicat mâna împotriva lui Dumnezeu,
și a avut îndrăzneala să se năpustească asupra Lui cu partea cea mai tare a scuturilor lui.
Avea fața acoperită cu grăsime,
și locuia în cetăți nimicite, în case părăsite, sortite să fie dărâmate.
Nu se va mai îmbogăți, și avuția nu se va mai întinde pe pământ.
Nu va putea ieși din întuneric, flacăra îi va arde mlădițele, și Dumnezeu îl va pierde cu suflarea gurii Lui.
Dacă se încrede în rău, se înșală, căci răul îi va fi răsplata.
Ea va veni înainte de capătul zilelor lui, și ramura lui nu va mai înverzi.
Va fi ca o viță despuiată de roadele ei încă verzi, ca un măslin ale cărui flori au căzut.
Căci casa celui nelegiuit va ajunge stearpă și cortul omului stricat îl va mânca focul.
El zămislește răul și naște răul; în sânul lui coace roade care-l înșală.”
Atunci Elifaz, temanitul, a răspuns și a zis:
„Răspunde oare înțeleptul cu o cunoștință deșartă și își umple pântecul cu vântul de est?
Să se apere folosind cuvinte nefolositoare sau o vorbire fără de folos?
Tu dai la o parte chiar și teama de Dumnezeu și împiedici cugetarea înaintea lui Dumnezeu.
Căci nelegiuirea ta îți învață gura, și ai ales limba celor vicleni.
Gura ta te condamnă, nu eu, buzele tale mărturisesc împotriva ta.
Crezi că tu te-ai născut primul între oameni? Ai fost adus pe lume înaintea dealurilor?
Ai fost tu la sfatul lui Dumnezeu? Tu ești singurul care are înțelepciune?
Ce cunoști tu, și noi să nu cunoaștem? Ce înțelegi tu, iar noi să nu putem?
Între noi sunt oameni cu părul cărunt, oameni mai bătrâni chiar decât tatăl tău.
Sunt prea neînsemnate pentru tine mângâierile lui Dumnezeu sau cuvintele care ți-au fost spuse cu blândețe?
De ce îți îndepărtezi inima? Și ce înseamnă strălucirea ochilor tăi,
de îți întărâți duhul împotriva lui Dumnezeu și lași să-ți iasă din gură astfel de cuvinte?
Ce este omul, ca să poată fi curat, și cel născut din femeie, ca să fie drept?
Dacă Dumnezeu nu Se încrede nici în sfinții Săi și nici chiar cerurile nu sunt curate în ochii Săi,
cu atât mai puțin omul dezgustător și corupt, care bea nedreptatea ca pe apă.
Îți voi explica; ascultă-mă și îți voi istorisi ceea ce am văzut,
ceea ce au istorisit oamenii înțelepți, care nu au ascuns nimic din ce le-au spus strămoșii lor,
pentru că doar lor le-a fost dată țara și niciun străin n-a trecut printre ei.
Cel rău se chinuie în durere, în toate zilele vieții sale, iar cel înspăimântător, în numărul de ani păstrați pentru el.
Zgomote îngrozitoare îi umplu urechile; când toate par bine, tâlharii îl atacă.
El nu crede că se va întoarce din întuneric; este însemnat pentru sabie.
Aleargă încoace și încolo după pâine, zicând: «Unde este?». Știe că ziua întunericului este aproape.
Necazul și neliniștea îl înspăimântă, se aruncă asupra lui ca un împărat gata de luptă,
căci a ridicat mâna împotriva lui Dumnezeu și s-a mândrit înaintea Celui Atotputernic;
a alergat cu încăpățânare împotriva Lui, cu grosimea marginilor scuturilor lui.
Pentru că și-a acoperit fața cu grăsime și a adunat osânză pe coapse,
va locui în cetăți distruse, în case nelocuite, pregătite să ajungă un morman de pietre.
Nu va mai fi bogat, nu-i va mai rămâne averea, și avuția lui nu va mai împânzi țara.
Nu va scăpa de întuneric; și suflarea gurii lui Dumnezeu îl va îndepărta.
Să nu se înșele încrezându-se în deșertăciune, căci deșertăciunea îi va fi răsplata.
Va fi răsplătit înainte de vreme și mlădițele lui nu vor înverzi.
El va fi ca o viță ai cărei struguri necopți au fost scuturați, și ca un măslin ale cărui flori au căzut.
Căci mulțimea celor lipsiți de evlavie va ajunge fără copii și focul va devora corturile celor ce acceptă mita.
Ei creează necaz și dau naștere la nelegiuire; pântecul lor pregătește înșelătoria“.
Then Eliphaz the Temanite answered,
“Should a wise man answer with vain knowledge, and fill himself with the east wind?
Should he reason with unprofitable talk, or with speeches with which he can do no good?
Yes, you do away with fear, and hinder devotion before God.
For your iniquity teaches your mouth, and you choose the language of the crafty.
Your own mouth condemns you, and not I. Yes, your own lips testify against you.
“Are you the first man who was born? Or were you brought out before the hills?
Have you heard the secret counsel of God? Do you limit wisdom to yourself?
What do you know that we don’t know? What do you understand which is not in us?
With us are both the gray-headed and the very aged men, much older than your father.
Are the consolations of God too small for you, even the word that is gentle toward you?
Why does your heart carry you away? Why do your eyes flash,
that you turn your spirit against God, and let such words go out of your mouth?
What is man, that he should be clean? What is he who is born of a woman, that he should be righteous?
Behold, he puts no trust in his holy ones. Yes, the heavens are not clean in his sight;
how much less one who is abominable and corrupt, a man who drinks iniquity like water!
“I will show you, listen to me;
(which wise men have told by their fathers, and have not hidden it;
to whom alone the land was given, and no stranger passed among them):
the wicked man writhes in pain all his days, even the number of years that are laid up for the oppressor.
A sound of terrors is in his ears. In prosperity the destroyer will come on him.
He doesn’t believe that he will return out of darkness. He is waited for by the sword.
He wanders abroad for bread, saying, ‘Where is it?’ He knows that the day of darkness is ready at his hand.
Distress and anguish make him afraid. They prevail against him, as a king ready to the battle.
Because he has stretched out his hand against God, and behaves himself proudly against the Almighty,
he runs at him with a stiff neck, with the thick shields of his bucklers,
because he has covered his face with his fatness, and gathered fat on his thighs.
He has lived in desolate cities, in houses which no one inhabited, which were ready to become heaps.
He will not be rich, neither will his substance continue, neither will their possessions be extended on the earth.
He will not depart out of darkness. The flame will dry up his branches. He will go away by the breath of God’s mouth.
Let him not trust in emptiness, deceiving himself, for emptiness will be his reward.
It will be accomplished before his time. His branch will not be green.
He will shake off his unripe grape as the vine, and will cast off his flower as the olive tree.
For the company of the godless will be barren, and fire will consume the tents of bribery.
They conceive mischief and produce iniquity. Their heart prepares deceit.”