Biblia Online

Citire paralela: VDC, NTR, WEBUS

Versiuni:
Dimensiune text:
100%
Versiuni:
100%
#
Versiunea Dumitru Cornilescu
Noua Traducere in Limba Romana
World English Bible US
1
Omul născut din femeie are viața scurtă, dar plină de necazuri.
Cel născut din femeie, omul, și pline de necaz.
“Man, who is born of a woman, is of few days, and full of trouble.
2
Se naște și e tăiat ca o floare; fuge și piere ca o umbră.
Răsare ca o floare și se usucă; fuge ca o umbră și nu rămâne.
He grows up like a flower, and is cut down. He also flees like a shadow, and doesn’t continue.
3
Și asupra lui ai Tu ochiul deschis! Și pe mine mă tragi la judecată cu Tine!
Ai Tu ochii ațintiți asupra unui astfel de om? Mă chemi Tu la judecată cu Tine?
Do you open your eyes on such a one, and bring me into judgment with you?
4
Cum ar putea să iasă dintr-o ființă necurată un om curat? Nu poate să iasă niciunul.
Cine poate scoate ceva curat din ceva necurat? Nimeni!
Who can bring a clean thing out of an unclean? Not one.
5
Dacă zilele lui sunt hotărâte, dacă i-ai numărat lunile, dacă i-ai însemnat hotarul pe care nu-l va putea trece,
Zilele omului sunt hotărâte. și i-ai stabilit limite pe care nu le poate trece.
Seeing his days are determined, the number of his months is with you, and you have appointed his bounds that he can’t pass.
6
întoarce-Ți măcar privirile de la el și dă-i răgaz, să aibă măcar bucuria pe care o are simbriașul la sfârșitul zilei.
Așa că întoarce-Ți privirea de la el și lasă-l, în timp ce se bucură ca un zilier de ziua lui.
Look away from him, that he may rest, until he accomplishes, as a hireling, his day.
7
Un copac și tot are nădejde, căci, când este tăiat, odrăslește din nou și iar dă lăstari.
Căci, pentru un copac, mai este speranță: dacă este tăiat, el continuă să înmugurească, și lăstarii lui nu încetează să crească.
“For there is hope for a tree if it is cut down, that it will sprout again, that the tender branch of it will not cease.
8
Când i-a îmbătrânit rădăcina în pământ, când îi piere trunchiul în țărână,
Deși rădăcina îi îmbătrânește în pământ și-i piere trunchiul în țărână,
Though its root grows old in the earth, and its stock dies in the ground,
9
înverzește iarăși de mirosul apei și dă ramuri de parcă ar fi sădit din nou.
la ivirea apei va înmuguri și va da ramuri ca o plantă.
yet through the scent of water it will bud, and sprout boughs like a plant.
10
Dar omul, când moare, rămâne întins. Omul, când își dă sufletul, unde mai este?
Ființa umană însă, când moare, își pierde toată vlaga; omul, după ce își dă ultima suflare, nu mai este.
But man dies, and is laid low. Yes, man gives up the spirit, and where is he?
11
Cum pier apele din lacuri și cum seacă și se usucă râurile,
Așa cum apele se evaporă din mare, iar râul seacă și se usucă,
As the waters fail from the sea, and the river wastes and dries up,
12
așa se culcă și omul și nu se mai scoală; cât vor fi cerurile, nu se mai deșteaptă și nu se mai scoală din somnul lui.
tot așa omul se culcă și nu se mai ridică; cât vor fi cerurile nu se mai trezește, nici nu se mai scoală din somnul lui.
so man lies down and doesn’t rise. Until the heavens are no more, they will not awake, nor be roused out of their sleep.
13
Ah, de m-ai ascunde în Locuința morților, vei aduce iarăși aminte de mine!
O, de m-ai ascunde în Locuința Morților, și de mi-ai hotărî o vreme când să-Ți amintești de mine!
“Oh that you would hide me in Sheol, that you would keep me secret until your wrath is past, that you would appoint me a set time and remember me!
14
Dacă omul, odată mort, ar putea să mai învieze, aș mai trage nădejde în tot timpul suferințelor mele, până mi se va schimba starea în care mă găsesc.
Dacă un om moare, va trăi el din nou? În toate zilele muncii mele grele, aș aștepta până ar veni schimbarea trupului meu.
If a man dies, will he live again? I would wait all the days of my warfare, until my release should come.
15
Atunci m-ai chema și Ți-aș răspunde și Ți-ar fi dor de făptura mâinilor Tale.
Atunci m-ai chema și Ți-aș răspunde; ai tânji după lucrarea mâinilor Tale.
You would call, and I would answer you. You would have a desire for the work of your hands.
16
Dar astăzi îmi numeri pașii, ai ochiul asupra păcatelor mele;
Atunci mi-ai număra pașii și nu mi-ai urmări păcatul.
But now you count my steps. Don’t you watch over my sin?
17
călcările mele de lege sunt pecetluite într-un mănunchi și născocești fărădelegi în sarcina mea.
Ai sigila fărădelegea mea într-un sac și mi-ai acoperi nelegiuirea.
My disobedience is sealed up in a bag. You fasten up my iniquity.
18
Cum se prăbușește muntele și piere, cum piere stânca din locul ei,
Dar, așa cum munții cad și se surpă,
“But the mountain falling comes to nothing. The rock is removed out of its place.
19
cum este mâncată piatra de ape și cum este luat pământul de râu, așa nimicești Tu nădejdea omului.
și așa cum apa sapă în piatră, iar torenții spală pământul, tot așa distrugi Tu speranța omului.
The waters wear the stones. The torrents of it wash away the dust of the earth. So you destroy the hope of man.
20
Îl urmărești întruna și se duce; Îi schimonosești fața și apoi îi dai drumul.
Îl învingi pentru totdeauna și el se duce; îi schimbi înfățișarea și apoi îl alungi.
You forever prevail against him, and he departs. You change his face, and send him away.
21
De ajung fiii lui la cinste, el nu știe nimic; de sunt înjosiți, habar n-are.
Dacă fiii lui sunt onorați, el nu știe, iar dacă sunt înjosiți, el nu vede.
His sons come to honor, and he doesn’t know it. They are brought low, but he doesn’t perceive it of them.
22
Numai pentru el simte durere în trupul lui, numai pentru el simte întristare în sufletul lui.”
El simte doar durerea trupului său și bocește doar pentru sine“.
But his flesh on him has pain, and his soul within him mourns.”
Iov 14 · VDC
Swipe pentru alta versiune
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
Omul născut din femeie are viața scurtă, dar plină de necazuri.
Se naște și e tăiat ca o floare; fuge și piere ca o umbră.
Și asupra lui ai Tu ochiul deschis! Și pe mine mă tragi la judecată cu Tine!
Cum ar putea să iasă dintr-o ființă necurată un om curat? Nu poate să iasă niciunul.
Dacă zilele lui sunt hotărâte, dacă i-ai numărat lunile, dacă i-ai însemnat hotarul pe care nu-l va putea trece,
întoarce-Ți măcar privirile de la el și dă-i răgaz, să aibă măcar bucuria pe care o are simbriașul la sfârșitul zilei.
Un copac și tot are nădejde, căci, când este tăiat, odrăslește din nou și iar dă lăstari.
Când i-a îmbătrânit rădăcina în pământ, când îi piere trunchiul în țărână,
înverzește iarăși de mirosul apei și dă ramuri de parcă ar fi sădit din nou.
Dar omul, când moare, rămâne întins. Omul, când își dă sufletul, unde mai este?
Cum pier apele din lacuri și cum seacă și se usucă râurile,
așa se culcă și omul și nu se mai scoală; cât vor fi cerurile, nu se mai deșteaptă și nu se mai scoală din somnul lui.
Ah, de m-ai ascunde în Locuința morților, vei aduce iarăși aminte de mine!
Dacă omul, odată mort, ar putea să mai învieze, aș mai trage nădejde în tot timpul suferințelor mele, până mi se va schimba starea în care mă găsesc.
Atunci m-ai chema și Ți-aș răspunde și Ți-ar fi dor de făptura mâinilor Tale.
Dar astăzi îmi numeri pașii, ai ochiul asupra păcatelor mele;
călcările mele de lege sunt pecetluite într-un mănunchi și născocești fărădelegi în sarcina mea.
Cum se prăbușește muntele și piere, cum piere stânca din locul ei,
cum este mâncată piatra de ape și cum este luat pământul de râu, așa nimicești Tu nădejdea omului.
Îl urmărești întruna și se duce; Îi schimonosești fața și apoi îi dai drumul.
De ajung fiii lui la cinste, el nu știe nimic; de sunt înjosiți, habar n-are.
Numai pentru el simte durere în trupul lui, numai pentru el simte întristare în sufletul lui.”
Cel născut din femeie, omul, și pline de necaz.
Răsare ca o floare și se usucă; fuge ca o umbră și nu rămâne.
Ai Tu ochii ațintiți asupra unui astfel de om? Mă chemi Tu la judecată cu Tine?
Cine poate scoate ceva curat din ceva necurat? Nimeni!
Zilele omului sunt hotărâte. și i-ai stabilit limite pe care nu le poate trece.
Așa că întoarce-Ți privirea de la el și lasă-l, în timp ce se bucură ca un zilier de ziua lui.
Căci, pentru un copac, mai este speranță: dacă este tăiat, el continuă să înmugurească, și lăstarii lui nu încetează să crească.
Deși rădăcina îi îmbătrânește în pământ și-i piere trunchiul în țărână,
la ivirea apei va înmuguri și va da ramuri ca o plantă.
Ființa umană însă, când moare, își pierde toată vlaga; omul, după ce își dă ultima suflare, nu mai este.
Așa cum apele se evaporă din mare, iar râul seacă și se usucă,
tot așa omul se culcă și nu se mai ridică; cât vor fi cerurile nu se mai trezește, nici nu se mai scoală din somnul lui.
O, de m-ai ascunde în Locuința Morților, și de mi-ai hotărî o vreme când să-Ți amintești de mine!
Dacă un om moare, va trăi el din nou? În toate zilele muncii mele grele, aș aștepta până ar veni schimbarea trupului meu.
Atunci m-ai chema și Ți-aș răspunde; ai tânji după lucrarea mâinilor Tale.
Atunci mi-ai număra pașii și nu mi-ai urmări păcatul.
Ai sigila fărădelegea mea într-un sac și mi-ai acoperi nelegiuirea.
Dar, așa cum munții cad și se surpă,
și așa cum apa sapă în piatră, iar torenții spală pământul, tot așa distrugi Tu speranța omului.
Îl învingi pentru totdeauna și el se duce; îi schimbi înfățișarea și apoi îl alungi.
Dacă fiii lui sunt onorați, el nu știe, iar dacă sunt înjosiți, el nu vede.
El simte doar durerea trupului său și bocește doar pentru sine“.
“Man, who is born of a woman, is of few days, and full of trouble.
He grows up like a flower, and is cut down. He also flees like a shadow, and doesn’t continue.
Do you open your eyes on such a one, and bring me into judgment with you?
Who can bring a clean thing out of an unclean? Not one.
Seeing his days are determined, the number of his months is with you, and you have appointed his bounds that he can’t pass.
Look away from him, that he may rest, until he accomplishes, as a hireling, his day.
“For there is hope for a tree if it is cut down, that it will sprout again, that the tender branch of it will not cease.
Though its root grows old in the earth, and its stock dies in the ground,
yet through the scent of water it will bud, and sprout boughs like a plant.
But man dies, and is laid low. Yes, man gives up the spirit, and where is he?
As the waters fail from the sea, and the river wastes and dries up,
so man lies down and doesn’t rise. Until the heavens are no more, they will not awake, nor be roused out of their sleep.
“Oh that you would hide me in Sheol, that you would keep me secret until your wrath is past, that you would appoint me a set time and remember me!
If a man dies, will he live again? I would wait all the days of my warfare, until my release should come.
You would call, and I would answer you. You would have a desire for the work of your hands.
But now you count my steps. Don’t you watch over my sin?
My disobedience is sealed up in a bag. You fasten up my iniquity.
“But the mountain falling comes to nothing. The rock is removed out of its place.
The waters wear the stones. The torrents of it wash away the dust of the earth. So you destroy the hope of man.
You forever prevail against him, and he departs. You change his face, and send him away.
His sons come to honor, and he doesn’t know it. They are brought low, but he doesn’t perceive it of them.
But his flesh on him has pain, and his soul within him mourns.”