Biblia Online

Citire paralela: VDC, NTR, WEBUS

Versiuni:
Dimensiune text:
100%
Versiuni:
100%
#
Versiunea Dumitru Cornilescu
Noua Traducere in Limba Romana
World English Bible US
1
După aceea, Isus S-a dus dincolo de Marea Galileii, numită Marea Tiberiadei.
După acestea, Isus a plecat pe celălalt mal al Mării Galileei, adică Marea Tiberiadei.
After these things, Jesus went away to the other side of the sea of Galilee, which is also called the Sea of Tiberias.
2
O mare gloată mergea după El, pentru că vedea semnele pe care le făcea cu cei bolnavi.
O mare mulțime de oameni Îl urma, pentru că vedea semnele pe care le făcea peste cei bolnavi.
A great multitude followed him, because they saw his signs which he did on those who were sick.
3
Isus S-a suit pe munte și ședea acolo cu ucenicii Săi.
Isus a urcat pe munte și S-a așezat acolo cu ucenicii Lui.
Jesus went up into the mountain, and he sat there with his disciples.
4
Paștele, praznicul iudeilor, erau aproape.
Paștele, sărbătoarea iudeilor, era aproape.
Now the Passover, the feast of the Jews, was at hand.
5
Isus Și-a ridicat ochii și a văzut că o mare gloată vine spre El. Și a zis lui Filip: „De unde avem să cumpărăm pâini ca să mănânce oamenii aceștia?”
Când Isus Și-a ridicat ochii și a văzut că vine la El o mare mulțime de oameni, l-a întrebat pe Filip: ‒ De unde să cumpărăm pâini, ca să mănânce oamenii aceștia?
Jesus therefore, lifting up his eyes and seeing that a great multitude was coming to him, said to Philip, “Where are we to buy bread, that these may eat?”
6
Spunea lucrul acesta ca să-l încerce, pentru că știa ce are de gând să facă.
Spunea lucrul acesta ca să-l încerce, căci El știa ce urmează să facă.
He said this to test him, for he himself knew what he would do.
7
Filip i-a răspuns: „Pâinile pe care le-am putea cumpăra cu două sute de lei n-ar ajunge ca fiecare să capete puțintel din ele.”
Filip I-a răspuns: ‒ Pâinile pe care le putem cumpăra cu două sute de denari nu le sunt de ajuns nici măcar ca să primească fiecare câte puțin!
Philip answered him, “Two hundred denarii worth of bread is not sufficient for them, that every one of them may receive a little.”
8
Unul din ucenicii Săi, Andrei, fratele lui Simon Petru, I-a zis:
Unul dintre ucenicii Lui, Andrei, fratele lui Simon Petru, I-a zis:
One of his disciples, Andrew, Simon Peter’s brother, said to him,
9
„Este aici un băiețel care are cinci pâini de orz și doi pești, dar ce sunt acestea la atâția?”
‒ Este aici un băiețel care are cinci pâini de orz și doi pești. Dar ce sunt acestea la atât de mulți?
“There is a boy here who has five barley loaves and two fish, but what are these among so many?”
10
Isus a zis: „Spuneți oamenilor să șadă jos.” În locul acela era multă iarbă. Oamenii au șezut jos, în număr de aproape cinci mii.
Isus a zis: ‒ Puneți oamenii să se așeze! În locul acela era multă iarbă. Prin urmare, oamenii s-au așezat, ei fiind în număr de aproape cinci mii.
Jesus said, “Have the people sit down.” Now there was much grass in that place. So the men sat down, in number about five thousand.
11
Isus a luat pâinile, a mulțumit lui Dumnezeu, le-a împărțit ucenicilor, iar ucenicii le-au împărțit celor ce ședeau jos; de asemenea, le-a dat și din pești cât au voit.
Atunci Isus a luat pâinile și, după ce a mulțumit, le-a împărțit celor ce se așezaseră. De asemenea, le-a dat și din pești cât au vrut.
Jesus took the loaves, and having given thanks, he distributed to the disciples, and the disciples to those who were sitting down, likewise also of the fish as much as they desired.
12
După ce s-au săturat, Isus a zis ucenicilor Săi: „Strângeți firimiturile care au rămas, ca să nu se piardă nimic.”
Când s-au săturat, le-a zis ucenicilor Săi: ‒ Adunați firimiturile rămase, ca să nu se piardă nimic.
When they were filled, he said to his disciples, “Gather up the broken pieces which are left over, that nothing be lost.”
13
Le-au adunat deci și au umplut douăsprezece coșuri cu firimiturile care rămăseseră din cele cinci pâini de orz, după ce mâncaseră toți.
Le-au adunat deci și au umplut douăsprezece coșnițe cu firimiturile de la cele cinci pâini de orz, firimituri pe care le lăsaseră cei ce mâncaseră.
So they gathered them up, and filled twelve baskets with broken pieces from the five barley loaves, which were left over by those who had eaten.
14
Oamenii aceia, când au văzut minunea pe care o făcuse Isus, ziceau: „Cu adevărat, acesta este prorocul cel așteptat în lume.”
Când au văzut oamenii acest semn pe care l-a făcut El, au zis: „Într-adevăr, Acesta este Profetul Care urma să vină în lume!“.
When therefore the people saw the sign which Jesus did, they said, “This is truly the prophet who comes into the world.”
15
Isus, fiindcă știa că au de gând să vină să-L ia cu sila ca să-L facă împărat, S-a dus iarăși la munte, numai El singur. Isus umblă pe mare
Atunci Isus, știind că au de gând să vină să-L ia cu forța ca să-L facă rege, S-a retras din nou înspre munte, doar El singur. Isus umblă pe apă
Jesus therefore, perceiving that they were about to come and take him by force to make him king, withdrew again to the mountain by himself.
16
Când s-a înserat, ucenicii Lui s-au coborât la marginea mării.
Când s-a lăsat seara, ucenicii Lui au coborât la mare,
When evening came, his disciples went down to the sea.
17
S-au suit într-o corabie și treceau marea, ca să se ducă în Capernaum. Se întunecase, și Isus tot nu venise la ei.
s-au urcat într-o barcă și au pornit să traverseze marea spre Capernaum. Se făcuse deja întuneric și Isus încă nu venise la ei,
They entered into the boat, and were going over the sea to Capernaum. It was now dark, and Jesus had not come to them.
18
Sufla un vânt puternic și marea era întărâtată.
iar marea devenea agitată, pentru că sufla un vânt puternic.
The sea was tossed by a great wind blowing.
19
După ce au vâslit cam douăzeci și cinci sau treizeci de stadii, văd pe Isus umblând pe mare și apropiindu-Se de corabie. Și s-au înfricoșat.
După ce au vâslit cam douăzeci și cinci sau treizeci de stadii, L-au văzut pe Isus umblând pe mare și apropiindu-Se de barcă, și li s-a făcut frică.
When therefore they had rowed about twenty-five or thirty stadia, they saw Jesus walking on the sea and drawing near to the boat; and they were afraid.
20
Dar Isus le-a zis: „Eu sunt, nu vă temeți!”
El însă le-a zis: „Eu sunt! Nu vă temeți!“.
But he said to them, “It is I. Don’t be afraid.”
21
Voiau deci să-L ia în corabie. Și corabia a sosit îndată la locul spre care mergeau. Pâinea vieții
Atunci ei au dorit să-L ia în barcă. Și barca a ajuns imediat la țărmul spre care se îndreptau. Isus, Pâinea vieții
They were willing therefore to receive him into the boat. Immediately the boat was at the land where they were going.
22
Norodul, care rămăsese de cealaltă parte a mării, băgase de seamă că acolo nu era decât o corabie și că Isus nu Se suise în corabia aceasta cu ucenicii Lui, ci ucenicii plecaseră singuri cu ea.
În ziua următoare, mulțimea care stătuse pe celălalt mal al mării a văzut că acolo nu era decât o singură barcă și că Isus nu Se urcase în barcă cu ucenicii Săi, ci ucenicii plecaseră singuri.
On the next day, the multitude that stood on the other side of the sea saw that there was no other boat there, except the one in which his disciples had embarked, and that Jesus hadn’t entered with his disciples into the boat, but his disciples had gone away alone.
23
A doua zi, sosiseră alte corăbii din Tiberiada, aproape de locul unde mâncaseră ei pâinea, după ce Domnul mulțumise lui Dumnezeu.
De asemenea, și alte bărci din Tiberiada sosiseră aproape de locul unde mâncaseră pâinea, după ce Domnul adusese mulțumiri.
However, boats from Tiberias came near to the place where they ate the bread after the Lord had given thanks.
24
Când au văzut noroadele că nici Isus, nici ucenicii Lui nu erau acolo, s-au suit și ele în corăbiile acestea și s-au dus la Capernaum să caute pe Isus.
Când cei din mulțime au văzut că nici Isus, nici ucenicii Lui nu sunt acolo, s-au urcat ei înșiși în bărci și s-au dus la Capernaum ca să Îl caute pe Isus.
When the multitude therefore saw that Jesus wasn’t there, nor his disciples, they themselves got into the boats and came to Capernaum, seeking Jesus.
25
Când L-au găsit, dincolo de mare, I-au zis: „Învățătorule, când ai venit aici?”
Când L-au găsit, de cealaltă parte a mării, I-au zis: ‒ Rabbi, când ai venit aici?
When they found him on the other side of the sea, they asked him, “Rabbi, when did you come here?”
26
Drept răspuns, Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Mă căutați nu pentru că ați văzut semne, ci pentru că ați mâncat din pâinile acelea și v-ați săturat.
Isus le-a răspuns și a zis: ‒ Adevărat, adevărat vă spun că voi Mă căutați nu pentru că ați văzut semne, ci pentru că ați mâncat din pâini și v-ați săturat.
Jesus answered them, “Most certainly I tell you, you seek me, not because you saw signs, but because you ate of the loaves and were filled.
27
Lucrați nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea care rămâne pentru viața veșnică și pe care v-o va da Fiul omului; căci Tatăl, adică Însuși Dumnezeu, pe El L-a însemnat cu pecetea Lui.”
Lucrați nu pentru mâncarea care se strică, ci pentru mâncarea care rămâne pentru viața veșnică și pe care v-o va da Fiul Omului. Căci pe El Și-a pus pecetea Dumnezeu Tatăl!
Don’t work for the food which perishes, but for the food which remains to eternal life, which the Son of Man will give to you. For God the Father has sealed him.”
28
Ei I-au zis: „Ce să facem ca să săvârșim lucrările lui Dumnezeu?”
Atunci ei L-au întrebat: ‒ Ce să facem ca să înfăptuim lucrările lui Dumnezeu?
They said therefore to him, “What must we do, that we may work the works of God?”
29
Isus le-a răspuns: „Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta: să credeți în Acela pe care L-a trimis El.”
Isus a răspuns și le-a zis: ‒ Lucrarea lui Dumnezeu este aceasta: să credeți în Acela pe Care L-a trimis El.
Jesus answered them, “This is the work of God, that you believe in him whom he has sent.”
30
„Ce semn faci Tu deci”, I-au zis ei, „ca să-l vedem și să credem în Tine? Ce lucrezi Tu?
Drept urmare, ei L-au întrebat: ‒ Ce semn faci Tu, deci, ca să-l vedem și să credem în Tine? Ce lucrare faci Tu?
They said therefore to him, “What then do you do for a sign, that we may see and believe you? What work do you do?
31
Părinții noștri au mâncat mană în pustie, după cum este scris: ‘Le-a dat să mănânce pâine din cer.’”
Strămoșii noștri au mâncat mană în deșert, așa cum este scris: „Le-a dat să mănânce pâine din cer“.
Our fathers ate the manna in the wilderness. As it is written, ‘He gave them bread out of heaven to eat.’”
32
Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Moise nu v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata pâine din cer,
Atunci Isus le-a zis: ‒ Adevărat, adevărat vă spun că nu Moise v-a dat pâinea din Cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata Pâine din Cer.
Jesus therefore said to them, “Most certainly, I tell you, it wasn’t Moses who gave you the bread out of heaven, but my Father gives you the true bread out of heaven.
33
căci Pâinea lui Dumnezeu este aceea care se coboară din cer și dă lumii viața.”
Căci Pâinea lui Dumnezeu este Cel Care coboară din Cer și dă lumii viață.
For the bread of God is that which comes down out of heaven and gives life to the world.”
34
„Doamne”, I-au zis ei, „dă-ne totdeauna această pâine.”
Ei I-au zis: ‒ Domnule, dă-ne întotdeauna această pâine!
They said therefore to him, “Lord, always give us this bread.”
35
Isus le-a zis: „Eu sunt Pâinea vieții. Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată și cine crede în Mine nu va înseta niciodată.
Isus le-a răspuns: ‒ Eu sunt Pâinea vieții. Cel ce vine la Mine nu va flămânzi niciodată și cel ce crede în Mine nu va înseta niciodată!
Jesus said to them, “I am the bread of life. Whoever comes to me will not be hungry, and whoever believes in me will never be thirsty.
36
Dar v-am spus că M-ați și văzut și tot nu credeți.
Dar v-am spus că M-ați văzut, și nu credeți.
But I told you that you have seen me, and yet you don’t believe.
37
Tot ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine și pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară,
Tot ce-Mi dă Tatăl, va ajunge la Mine, iar pe cel ce vine la Mine nu-l voi alunga niciodată afară.
All those whom the Father gives me will come to me. He who comes to me I will in no way throw out.
38
căci M-am coborât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis.
Căci M-am coborât din Cer nu ca să fac voia Mea, ci voia Celui Ce M-a trimis.
For I have come down from heaven, not to do my own will, but the will of him who sent me.
39
Și voia Celui ce M-a trimis este să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l înviez în ziua de apoi.
Și voia Celui Ce M-a trimis este să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l înviez în ziua de pe urmă.
This is the will of my Father who sent me, that of all he has given to me I should lose nothing, but should raise him up at the last day.
40
Voia Tatălui meu este ca oricine vede pe Fiul și crede în El să aibă viața veșnică; și Eu îl voi învia în ziua de apoi.”
Căci voia Tatălui Meu este ca oricine Îl vede pe Fiul și crede în El să aibă viață veșnică, iar Eu Îl voi învia în ziua de pe urmă.
This is the will of the one who sent me, that everyone who sees the Son and believes in him should have eternal life; and I will raise him up at the last day.”
41
Iudeii cârteau împotriva Lui, pentru că zisese: „Eu sunt Pâinea care s-a coborât din cer.”
Atunci iudeii au început să murmure cu privire la El, pentru că spusese: „Eu sunt Pâinea Care S-a coborât din Cer“.
The Jews therefore murmured concerning him, because he said, “I am the bread which came down out of heaven.”
42
Și ziceau: „Oare nu este acesta Isus, fiul lui Iosif, pe ai cărui tată și mamă îi cunoaștem? Cum dar zice El: ‘Eu M-am coborât din cer’?”
Ei ziceau: ‒ Nu este Acesta Isus, fiul lui Iosif, pe ai Cărui tată și mamă îi cunoaștem? Așadar, cum de spune acum: „M-am coborât din Cer“?
They said, “Isn’t this Jesus, the son of Joseph, whose father and mother we know? How then does he say, ‘I have come down out of heaven’?”
43
Isus le-a răspuns: „Nu cârtiți între voi.
Isus a răspuns și le-a zis: ‒ Nu murmurați între voi!
Therefore Jesus answered them, “Don’t murmur among yourselves.
44
Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; și Eu îl voi învia în ziua de apoi.
Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-l atrage Tatăl, Care M-a trimis. Iar Eu îl voi învia în ziua de pe urmă.
No one can come to me unless the Father who sent me draws him; and I will raise him up in the last day.
45
În proroci este scris: ‘Toți vor fi învățați de Dumnezeu.’ Așa că oricine a ascultat pe Tatăl și a primit învățătura Lui vine la Mine.
Este scris în Profeți: „Toți vor fi învățați de Dumnezeu“. Oricine a auzit și a învățat de la Tatăl, vine la Mine.
It is written in the prophets, ‘They will all be taught by God.’ Therefore everyone who hears from the Father and has learned, comes to me.
46
Nu că cineva a văzut pe Tatăl, afară de Acela care vine de la Dumnezeu; da, Acela a văzut pe Tatăl.
Căci nimeni nu L-a văzut pe Tatăl, în afară de Cel Care este de la Dumnezeu; El L-a văzut pe Tatăl.
Not that anyone has seen the Father, except he who is from God. He has seen the Father.
47
Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine are viața veșnică.
Adevărat, adevărat vă spun că cel ce crede în Mine are viață veșnică.
Most certainly, I tell you, he who believes in me has eternal life.
48
Eu sunt Pâinea vieții.
Eu sunt Pâinea vieții.
I am the bread of life.
49
Părinții voștri au mâncat mană în pustie și au murit.
Strămoșii voștri au mâncat mană în deșert și totuși au murit.
Your fathers ate the manna in the wilderness and they died.
50
Pâinea care se coboară din cer este de așa fel ca cineva să mănânce din ea și să nu moară.
Pâinea Care coboară din Cer este de așa fel, încât cineva să mănânce din ea și să nu moară.
This is the bread which comes down out of heaven, that anyone may eat of it and not die.
51
Eu sunt Pâinea vie, care s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac; și pâinea pe care o voi da Eu este trupul Meu, pe care îl voi da pentru viața lumii.”
Eu sunt Pâinea vie Care S-a coborât din Cer. Dacă mănâncă cineva din Această Pâine, va trăi în veci. Și pâinea pe care o voi da Eu pentru viața lumii este trupul Meu.
I am the living bread which came down out of heaven. If anyone eats of this bread, he will live forever. Yes, the bread which I will give for the life of the world is my flesh.”
52
La auzul acestor cuvinte, iudeii se certau între ei și ziceau: „Cum poate omul acesta să ne dea trupul Lui să-l mâncăm?”
Atunci iudeii au început să se certe unii cu alții și să zică: ‒ Cum poate Acesta să ne dea să mâncăm trupul Lui?
The Jews therefore contended with one another, saying, “How can this man give us his flesh to eat?”
53
Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, dacă nu mâncați trupul Fiului omului și dacă nu beți sângele Lui, n-aveți viața în voi înșivă.
Dar Isus le-a zis: ‒ Adevărat, adevărat vă spun că, dacă nu mâncați trupul Fiului Omului și nu beți sângele Lui, nu aveți viață în voi înșivă!
Jesus therefore said to them, “Most certainly I tell you, unless you eat the flesh of the Son of Man and drink his blood, you don’t have life in yourselves.
54
Cine mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu are viața veșnică; și Eu îl voi învia în ziua de apoi.
Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu are viață veșnică, iar Eu îl voi învia în ziua cea de pe urmă.
He who eats my flesh and drinks my blood has eternal life, and I will raise him up at the last day.
55
Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană și sângele Meu este cu adevărat o băutură.
Căci trupul Meu este o adevărată hrană, iar sângele Meu este o adevărată băutură.
For my flesh is food indeed, and my blood is drink indeed.
56
Cine mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu rămâne în Mine, și Eu rămân în el.
Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu rămâne în Mine, iar Eu rămân în el.
He who eats my flesh and drinks my blood lives in me, and I in him.
57
După cum Tatăl, care este viu, M-a trimis pe Mine și Eu trăiesc prin Tatăl, tot așa, cine Mă mănâncă pe Mine va trăi și el prin Mine.
Așa cum Tatăl cel viu M-a trimis, iar Eu trăiesc datorită Tatălui, tot astfel și cel ce Mă mănâncă pe Mine va trăi datorită Mie.
As the living Father sent me, and I live because of the Father, so he who feeds on me will also live because of me.
58
Astfel este pâinea care s-a coborât din cer, nu ca mana pe care au mâncat-o părinții voștri, și totuși au murit; cine mănâncă pâinea aceasta va trăi în veac.”
Aceasta este Pâinea Care S-a coborât din Cer, nu precum aceea pe care au mâncat-o strămoșii voștri, dar care totuși au murit: cel ce mănâncă Această Pâine va trăi în veac!
This is the bread which came down out of heaven—not as our fathers ate the manna and died. He who eats this bread will live forever.”
59
Isus a spus aceste lucruri în sinagogă, când învăța pe oameni în Capernaum. Unii ucenici Îl părăsesc. Mărturisirea lui Petru
Aceste lucruri le-a spus în timp ce îi învăța pe oameni în sinagogă, în Capernaum. Mulți ucenici Îl părăsesc pe Isus
He said these things in the synagogue, as he taught in Capernaum.
60
Mulți din ucenicii Lui, după ce au auzit aceste cuvinte, au zis: „Vorbirea aceasta este prea de tot: cine poate s-o sufere?”
Auzind acestea, mulți dintre ucenicii Lui au zis: ‒ Vorbirea aceasta este prea de tot! Cine poate s-o asculte?
Therefore many of his disciples, when they heard this, said, “This is a hard saying! Who can listen to it?”
61
Isus, care știa în Sine că ucenicii Săi cârteau împotriva vorbirii acesteia, le-a zis: „Vorbirea aceasta este pentru voi o pricină de poticnire?
Dar Isus, știind în Sine Însuși că ucenicii Lui murmurau cu privire la aceasta, le-a zis: ‒ Vorbirea aceasta vă face să vă împiedicați?
But Jesus knowing in himself that his disciples murmured at this, said to them, “Does this cause you to stumble?
62
Dar dacă ați vedea pe Fiul omului suindu-Se unde era mai înainte?…
Dar dacă L-ați vedea pe Fiul Omului înălțându-Se acolo unde era mai înainte?
Then what if you would see the Son of Man ascending to where he was before?
63
Duhul este acela care dă viață, carnea nu folosește la nimic; cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh și viață.
Duhul este Cel Ce dă viață. Carnea nu folosește la nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh și viață.
It is the spirit who gives life. The flesh profits nothing. The words that I speak to you are spirit, and are life.
64
Dar sunt unii din voi care nu cred.” Căci Isus știa de la început cine erau cei ce nu cred și cine era cel ce avea să-L vândă.
Dar sunt unii dintre voi care nu cred. Căci Isus știa de la început cine sunt cei care nu cred și cine este cel ce urma să-L trădeze.
But there are some of you who don’t believe.” For Jesus knew from the beginning who they were who didn’t believe, and who it was who would betray him.
65
Și a adăugat: „Tocmai de aceea v-am spus că nimeni nu poate să vină la Mine dacă nu i-a fost dat de Tatăl Meu.”
Apoi a zis: ‒ Tocmai de aceea v-am spus că nimeni nu poate să vină la Mine dacă nu i-a fost dat de către Tatăl.
He said, “For this cause I have said to you that no one can come to me, unless it is given to him by my Father.”
66
Din clipa aceea, mulți din ucenicii Lui s-au întors înapoi și nu mai umblau cu El.
Din acel moment, mulți dintre ucenicii Lui s-au întors și nu mai umblau cu El.
At this, many of his disciples went back and walked no more with him.
67
Atunci, Isus a zis celor doisprezece: „Voi nu vreți să vă duceți?”
Atunci Isus le-a zis celor doisprezece: ‒ Nu vreți să plecați și voi?
Jesus said therefore to the twelve, “You don’t also want to go away, do you?”
68
„Doamne”, I-a răspuns Simon Petru, „la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieții veșnice.
Simon Petru I-a răspuns: ‒ Doamne, la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieții veșnice,
Simon Peter answered him, “Lord, to whom would we go? You have the words of eternal life.
69
Și noi am crezut și am ajuns la cunoștința că Tu ești Hristosul, Sfântul lui Dumnezeu.”
iar noi am ajuns să credem și să știm că Tu ești Sfântul lui Dumnezeu!
We have come to believe and know that you are the Christ, the Son of the living God.”
70
Isus le-a răspuns: „Nu v-am ales Eu pe voi, cei doisprezece? Și totuși unul din voi este un drac.”
Isus le-a răspuns: ‒ Nu v-am ales Eu pe voi, cei doisprezece? Și totuși unul dintre voi este un diavol.
Jesus answered them, “Didn’t I choose you, the twelve, and one of you is a devil?”
71
Vorbea despre Iuda, fiul lui Simon, Iscarioteanul, căci el avea să-L vândă; el, unul din cei doisprezece.
Vorbea despre Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul, pentru că acesta, deși era unul dintre cei doisprezece, urma să-L trădeze.
Now he spoke of Judas, the son of Simon Iscariot, for it was he who would betray him, being one of the twelve.
Ioan 6 · VDC
Swipe pentru alta versiune
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
32
33
34
35
36
37
38
39
40
41
42
43
44
45
46
47
48
49
50
51
52
53
54
55
56
57
58
59
60
61
62
63
64
65
66
67
68
69
70
71
După aceea, Isus S-a dus dincolo de Marea Galileii, numită Marea Tiberiadei.
O mare gloată mergea după El, pentru că vedea semnele pe care le făcea cu cei bolnavi.
Isus S-a suit pe munte și ședea acolo cu ucenicii Săi.
Paștele, praznicul iudeilor, erau aproape.
Isus Și-a ridicat ochii și a văzut că o mare gloată vine spre El. Și a zis lui Filip: „De unde avem să cumpărăm pâini ca să mănânce oamenii aceștia?”
Spunea lucrul acesta ca să-l încerce, pentru că știa ce are de gând să facă.
Filip i-a răspuns: „Pâinile pe care le-am putea cumpăra cu două sute de lei n-ar ajunge ca fiecare să capete puțintel din ele.”
Unul din ucenicii Săi, Andrei, fratele lui Simon Petru, I-a zis:
„Este aici un băiețel care are cinci pâini de orz și doi pești, dar ce sunt acestea la atâția?”
Isus a zis: „Spuneți oamenilor să șadă jos.” În locul acela era multă iarbă. Oamenii au șezut jos, în număr de aproape cinci mii.
Isus a luat pâinile, a mulțumit lui Dumnezeu, le-a împărțit ucenicilor, iar ucenicii le-au împărțit celor ce ședeau jos; de asemenea, le-a dat și din pești cât au voit.
După ce s-au săturat, Isus a zis ucenicilor Săi: „Strângeți firimiturile care au rămas, ca să nu se piardă nimic.”
Le-au adunat deci și au umplut douăsprezece coșuri cu firimiturile care rămăseseră din cele cinci pâini de orz, după ce mâncaseră toți.
Oamenii aceia, când au văzut minunea pe care o făcuse Isus, ziceau: „Cu adevărat, acesta este prorocul cel așteptat în lume.”
Isus, fiindcă știa că au de gând să vină să-L ia cu sila ca să-L facă împărat, S-a dus iarăși la munte, numai El singur. Isus umblă pe mare
Când s-a înserat, ucenicii Lui s-au coborât la marginea mării.
S-au suit într-o corabie și treceau marea, ca să se ducă în Capernaum. Se întunecase, și Isus tot nu venise la ei.
Sufla un vânt puternic și marea era întărâtată.
După ce au vâslit cam douăzeci și cinci sau treizeci de stadii, văd pe Isus umblând pe mare și apropiindu-Se de corabie. Și s-au înfricoșat.
Dar Isus le-a zis: „Eu sunt, nu vă temeți!”
Voiau deci să-L ia în corabie. Și corabia a sosit îndată la locul spre care mergeau. Pâinea vieții
Norodul, care rămăsese de cealaltă parte a mării, băgase de seamă că acolo nu era decât o corabie și că Isus nu Se suise în corabia aceasta cu ucenicii Lui, ci ucenicii plecaseră singuri cu ea.
A doua zi, sosiseră alte corăbii din Tiberiada, aproape de locul unde mâncaseră ei pâinea, după ce Domnul mulțumise lui Dumnezeu.
Când au văzut noroadele că nici Isus, nici ucenicii Lui nu erau acolo, s-au suit și ele în corăbiile acestea și s-au dus la Capernaum să caute pe Isus.
Când L-au găsit, dincolo de mare, I-au zis: „Învățătorule, când ai venit aici?”
Drept răspuns, Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Mă căutați nu pentru că ați văzut semne, ci pentru că ați mâncat din pâinile acelea și v-ați săturat.
Lucrați nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea care rămâne pentru viața veșnică și pe care v-o va da Fiul omului; căci Tatăl, adică Însuși Dumnezeu, pe El L-a însemnat cu pecetea Lui.”
Ei I-au zis: „Ce să facem ca să săvârșim lucrările lui Dumnezeu?”
Isus le-a răspuns: „Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta: să credeți în Acela pe care L-a trimis El.”
„Ce semn faci Tu deci”, I-au zis ei, „ca să-l vedem și să credem în Tine? Ce lucrezi Tu?
Părinții noștri au mâncat mană în pustie, după cum este scris: ‘Le-a dat să mănânce pâine din cer.’”
Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Moise nu v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata pâine din cer,
căci Pâinea lui Dumnezeu este aceea care se coboară din cer și dă lumii viața.”
„Doamne”, I-au zis ei, „dă-ne totdeauna această pâine.”
Isus le-a zis: „Eu sunt Pâinea vieții. Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată și cine crede în Mine nu va înseta niciodată.
Dar v-am spus că M-ați și văzut și tot nu credeți.
Tot ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine și pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară,
căci M-am coborât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis.
Și voia Celui ce M-a trimis este să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l înviez în ziua de apoi.
Voia Tatălui meu este ca oricine vede pe Fiul și crede în El să aibă viața veșnică; și Eu îl voi învia în ziua de apoi.”
Iudeii cârteau împotriva Lui, pentru că zisese: „Eu sunt Pâinea care s-a coborât din cer.”
Și ziceau: „Oare nu este acesta Isus, fiul lui Iosif, pe ai cărui tată și mamă îi cunoaștem? Cum dar zice El: ‘Eu M-am coborât din cer’?”
Isus le-a răspuns: „Nu cârtiți între voi.
Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; și Eu îl voi învia în ziua de apoi.
În proroci este scris: ‘Toți vor fi învățați de Dumnezeu.’ Așa că oricine a ascultat pe Tatăl și a primit învățătura Lui vine la Mine.
Nu că cineva a văzut pe Tatăl, afară de Acela care vine de la Dumnezeu; da, Acela a văzut pe Tatăl.
Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine are viața veșnică.
Eu sunt Pâinea vieții.
Părinții voștri au mâncat mană în pustie și au murit.
Pâinea care se coboară din cer este de așa fel ca cineva să mănânce din ea și să nu moară.
Eu sunt Pâinea vie, care s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac; și pâinea pe care o voi da Eu este trupul Meu, pe care îl voi da pentru viața lumii.”
La auzul acestor cuvinte, iudeii se certau între ei și ziceau: „Cum poate omul acesta să ne dea trupul Lui să-l mâncăm?”
Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, dacă nu mâncați trupul Fiului omului și dacă nu beți sângele Lui, n-aveți viața în voi înșivă.
Cine mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu are viața veșnică; și Eu îl voi învia în ziua de apoi.
Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană și sângele Meu este cu adevărat o băutură.
Cine mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu rămâne în Mine, și Eu rămân în el.
După cum Tatăl, care este viu, M-a trimis pe Mine și Eu trăiesc prin Tatăl, tot așa, cine Mă mănâncă pe Mine va trăi și el prin Mine.
Astfel este pâinea care s-a coborât din cer, nu ca mana pe care au mâncat-o părinții voștri, și totuși au murit; cine mănâncă pâinea aceasta va trăi în veac.”
Isus a spus aceste lucruri în sinagogă, când învăța pe oameni în Capernaum. Unii ucenici Îl părăsesc. Mărturisirea lui Petru
Mulți din ucenicii Lui, după ce au auzit aceste cuvinte, au zis: „Vorbirea aceasta este prea de tot: cine poate s-o sufere?”
Isus, care știa în Sine că ucenicii Săi cârteau împotriva vorbirii acesteia, le-a zis: „Vorbirea aceasta este pentru voi o pricină de poticnire?
Dar dacă ați vedea pe Fiul omului suindu-Se unde era mai înainte?…
Duhul este acela care dă viață, carnea nu folosește la nimic; cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh și viață.
Dar sunt unii din voi care nu cred.” Căci Isus știa de la început cine erau cei ce nu cred și cine era cel ce avea să-L vândă.
Și a adăugat: „Tocmai de aceea v-am spus că nimeni nu poate să vină la Mine dacă nu i-a fost dat de Tatăl Meu.”
Din clipa aceea, mulți din ucenicii Lui s-au întors înapoi și nu mai umblau cu El.
Atunci, Isus a zis celor doisprezece: „Voi nu vreți să vă duceți?”
„Doamne”, I-a răspuns Simon Petru, „la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieții veșnice.
Și noi am crezut și am ajuns la cunoștința că Tu ești Hristosul, Sfântul lui Dumnezeu.”
Isus le-a răspuns: „Nu v-am ales Eu pe voi, cei doisprezece? Și totuși unul din voi este un drac.”
Vorbea despre Iuda, fiul lui Simon, Iscarioteanul, căci el avea să-L vândă; el, unul din cei doisprezece.
După acestea, Isus a plecat pe celălalt mal al Mării Galileei, adică Marea Tiberiadei.
O mare mulțime de oameni Îl urma, pentru că vedea semnele pe care le făcea peste cei bolnavi.
Isus a urcat pe munte și S-a așezat acolo cu ucenicii Lui.
Paștele, sărbătoarea iudeilor, era aproape.
Când Isus Și-a ridicat ochii și a văzut că vine la El o mare mulțime de oameni, l-a întrebat pe Filip: ‒ De unde să cumpărăm pâini, ca să mănânce oamenii aceștia?
Spunea lucrul acesta ca să-l încerce, căci El știa ce urmează să facă.
Filip I-a răspuns: ‒ Pâinile pe care le putem cumpăra cu două sute de denari nu le sunt de ajuns nici măcar ca să primească fiecare câte puțin!
Unul dintre ucenicii Lui, Andrei, fratele lui Simon Petru, I-a zis:
‒ Este aici un băiețel care are cinci pâini de orz și doi pești. Dar ce sunt acestea la atât de mulți?
Isus a zis: ‒ Puneți oamenii să se așeze! În locul acela era multă iarbă. Prin urmare, oamenii s-au așezat, ei fiind în număr de aproape cinci mii.
Atunci Isus a luat pâinile și, după ce a mulțumit, le-a împărțit celor ce se așezaseră. De asemenea, le-a dat și din pești cât au vrut.
Când s-au săturat, le-a zis ucenicilor Săi: ‒ Adunați firimiturile rămase, ca să nu se piardă nimic.
Le-au adunat deci și au umplut douăsprezece coșnițe cu firimiturile de la cele cinci pâini de orz, firimituri pe care le lăsaseră cei ce mâncaseră.
Când au văzut oamenii acest semn pe care l-a făcut El, au zis: „Într-adevăr, Acesta este Profetul Care urma să vină în lume!“.
Atunci Isus, știind că au de gând să vină să-L ia cu forța ca să-L facă rege, S-a retras din nou înspre munte, doar El singur. Isus umblă pe apă
Când s-a lăsat seara, ucenicii Lui au coborât la mare,
s-au urcat într-o barcă și au pornit să traverseze marea spre Capernaum. Se făcuse deja întuneric și Isus încă nu venise la ei,
iar marea devenea agitată, pentru că sufla un vânt puternic.
După ce au vâslit cam douăzeci și cinci sau treizeci de stadii, L-au văzut pe Isus umblând pe mare și apropiindu-Se de barcă, și li s-a făcut frică.
El însă le-a zis: „Eu sunt! Nu vă temeți!“.
Atunci ei au dorit să-L ia în barcă. Și barca a ajuns imediat la țărmul spre care se îndreptau. Isus, Pâinea vieții
În ziua următoare, mulțimea care stătuse pe celălalt mal al mării a văzut că acolo nu era decât o singură barcă și că Isus nu Se urcase în barcă cu ucenicii Săi, ci ucenicii plecaseră singuri.
De asemenea, și alte bărci din Tiberiada sosiseră aproape de locul unde mâncaseră pâinea, după ce Domnul adusese mulțumiri.
Când cei din mulțime au văzut că nici Isus, nici ucenicii Lui nu sunt acolo, s-au urcat ei înșiși în bărci și s-au dus la Capernaum ca să Îl caute pe Isus.
Când L-au găsit, de cealaltă parte a mării, I-au zis: ‒ Rabbi, când ai venit aici?
Isus le-a răspuns și a zis: ‒ Adevărat, adevărat vă spun că voi Mă căutați nu pentru că ați văzut semne, ci pentru că ați mâncat din pâini și v-ați săturat.
Lucrați nu pentru mâncarea care se strică, ci pentru mâncarea care rămâne pentru viața veșnică și pe care v-o va da Fiul Omului. Căci pe El Și-a pus pecetea Dumnezeu Tatăl!
Atunci ei L-au întrebat: ‒ Ce să facem ca să înfăptuim lucrările lui Dumnezeu?
Isus a răspuns și le-a zis: ‒ Lucrarea lui Dumnezeu este aceasta: să credeți în Acela pe Care L-a trimis El.
Drept urmare, ei L-au întrebat: ‒ Ce semn faci Tu, deci, ca să-l vedem și să credem în Tine? Ce lucrare faci Tu?
Strămoșii noștri au mâncat mană în deșert, așa cum este scris: „Le-a dat să mănânce pâine din cer“.
Atunci Isus le-a zis: ‒ Adevărat, adevărat vă spun că nu Moise v-a dat pâinea din Cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata Pâine din Cer.
Căci Pâinea lui Dumnezeu este Cel Care coboară din Cer și dă lumii viață.
Ei I-au zis: ‒ Domnule, dă-ne întotdeauna această pâine!
Isus le-a răspuns: ‒ Eu sunt Pâinea vieții. Cel ce vine la Mine nu va flămânzi niciodată și cel ce crede în Mine nu va înseta niciodată!
Dar v-am spus că M-ați văzut, și nu credeți.
Tot ce-Mi dă Tatăl, va ajunge la Mine, iar pe cel ce vine la Mine nu-l voi alunga niciodată afară.
Căci M-am coborât din Cer nu ca să fac voia Mea, ci voia Celui Ce M-a trimis.
Și voia Celui Ce M-a trimis este să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l înviez în ziua de pe urmă.
Căci voia Tatălui Meu este ca oricine Îl vede pe Fiul și crede în El să aibă viață veșnică, iar Eu Îl voi învia în ziua de pe urmă.
Atunci iudeii au început să murmure cu privire la El, pentru că spusese: „Eu sunt Pâinea Care S-a coborât din Cer“.
Ei ziceau: ‒ Nu este Acesta Isus, fiul lui Iosif, pe ai Cărui tată și mamă îi cunoaștem? Așadar, cum de spune acum: „M-am coborât din Cer“?
Isus a răspuns și le-a zis: ‒ Nu murmurați între voi!
Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-l atrage Tatăl, Care M-a trimis. Iar Eu îl voi învia în ziua de pe urmă.
Este scris în Profeți: „Toți vor fi învățați de Dumnezeu“. Oricine a auzit și a învățat de la Tatăl, vine la Mine.
Căci nimeni nu L-a văzut pe Tatăl, în afară de Cel Care este de la Dumnezeu; El L-a văzut pe Tatăl.
Adevărat, adevărat vă spun că cel ce crede în Mine are viață veșnică.
Eu sunt Pâinea vieții.
Strămoșii voștri au mâncat mană în deșert și totuși au murit.
Pâinea Care coboară din Cer este de așa fel, încât cineva să mănânce din ea și să nu moară.
Eu sunt Pâinea vie Care S-a coborât din Cer. Dacă mănâncă cineva din Această Pâine, va trăi în veci. Și pâinea pe care o voi da Eu pentru viața lumii este trupul Meu.
Atunci iudeii au început să se certe unii cu alții și să zică: ‒ Cum poate Acesta să ne dea să mâncăm trupul Lui?
Dar Isus le-a zis: ‒ Adevărat, adevărat vă spun că, dacă nu mâncați trupul Fiului Omului și nu beți sângele Lui, nu aveți viață în voi înșivă!
Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu are viață veșnică, iar Eu îl voi învia în ziua cea de pe urmă.
Căci trupul Meu este o adevărată hrană, iar sângele Meu este o adevărată băutură.
Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu rămâne în Mine, iar Eu rămân în el.
Așa cum Tatăl cel viu M-a trimis, iar Eu trăiesc datorită Tatălui, tot astfel și cel ce Mă mănâncă pe Mine va trăi datorită Mie.
Aceasta este Pâinea Care S-a coborât din Cer, nu precum aceea pe care au mâncat-o strămoșii voștri, dar care totuși au murit: cel ce mănâncă Această Pâine va trăi în veac!
Aceste lucruri le-a spus în timp ce îi învăța pe oameni în sinagogă, în Capernaum. Mulți ucenici Îl părăsesc pe Isus
Auzind acestea, mulți dintre ucenicii Lui au zis: ‒ Vorbirea aceasta este prea de tot! Cine poate s-o asculte?
Dar Isus, știind în Sine Însuși că ucenicii Lui murmurau cu privire la aceasta, le-a zis: ‒ Vorbirea aceasta vă face să vă împiedicați?
Dar dacă L-ați vedea pe Fiul Omului înălțându-Se acolo unde era mai înainte?
Duhul este Cel Ce dă viață. Carnea nu folosește la nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh și viață.
Dar sunt unii dintre voi care nu cred. Căci Isus știa de la început cine sunt cei care nu cred și cine este cel ce urma să-L trădeze.
Apoi a zis: ‒ Tocmai de aceea v-am spus că nimeni nu poate să vină la Mine dacă nu i-a fost dat de către Tatăl.
Din acel moment, mulți dintre ucenicii Lui s-au întors și nu mai umblau cu El.
Atunci Isus le-a zis celor doisprezece: ‒ Nu vreți să plecați și voi?
Simon Petru I-a răspuns: ‒ Doamne, la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieții veșnice,
iar noi am ajuns să credem și să știm că Tu ești Sfântul lui Dumnezeu!
Isus le-a răspuns: ‒ Nu v-am ales Eu pe voi, cei doisprezece? Și totuși unul dintre voi este un diavol.
Vorbea despre Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul, pentru că acesta, deși era unul dintre cei doisprezece, urma să-L trădeze.
After these things, Jesus went away to the other side of the sea of Galilee, which is also called the Sea of Tiberias.
A great multitude followed him, because they saw his signs which he did on those who were sick.
Jesus went up into the mountain, and he sat there with his disciples.
Now the Passover, the feast of the Jews, was at hand.
Jesus therefore, lifting up his eyes and seeing that a great multitude was coming to him, said to Philip, “Where are we to buy bread, that these may eat?”
He said this to test him, for he himself knew what he would do.
Philip answered him, “Two hundred denarii worth of bread is not sufficient for them, that every one of them may receive a little.”
One of his disciples, Andrew, Simon Peter’s brother, said to him,
“There is a boy here who has five barley loaves and two fish, but what are these among so many?”
Jesus said, “Have the people sit down.” Now there was much grass in that place. So the men sat down, in number about five thousand.
Jesus took the loaves, and having given thanks, he distributed to the disciples, and the disciples to those who were sitting down, likewise also of the fish as much as they desired.
When they were filled, he said to his disciples, “Gather up the broken pieces which are left over, that nothing be lost.”
So they gathered them up, and filled twelve baskets with broken pieces from the five barley loaves, which were left over by those who had eaten.
When therefore the people saw the sign which Jesus did, they said, “This is truly the prophet who comes into the world.”
Jesus therefore, perceiving that they were about to come and take him by force to make him king, withdrew again to the mountain by himself.
When evening came, his disciples went down to the sea.
They entered into the boat, and were going over the sea to Capernaum. It was now dark, and Jesus had not come to them.
The sea was tossed by a great wind blowing.
When therefore they had rowed about twenty-five or thirty stadia, they saw Jesus walking on the sea and drawing near to the boat; and they were afraid.
But he said to them, “It is I. Don’t be afraid.”
They were willing therefore to receive him into the boat. Immediately the boat was at the land where they were going.
On the next day, the multitude that stood on the other side of the sea saw that there was no other boat there, except the one in which his disciples had embarked, and that Jesus hadn’t entered with his disciples into the boat, but his disciples had gone away alone.
However, boats from Tiberias came near to the place where they ate the bread after the Lord had given thanks.
When the multitude therefore saw that Jesus wasn’t there, nor his disciples, they themselves got into the boats and came to Capernaum, seeking Jesus.
When they found him on the other side of the sea, they asked him, “Rabbi, when did you come here?”
Jesus answered them, “Most certainly I tell you, you seek me, not because you saw signs, but because you ate of the loaves and were filled.
Don’t work for the food which perishes, but for the food which remains to eternal life, which the Son of Man will give to you. For God the Father has sealed him.”
They said therefore to him, “What must we do, that we may work the works of God?”
Jesus answered them, “This is the work of God, that you believe in him whom he has sent.”
They said therefore to him, “What then do you do for a sign, that we may see and believe you? What work do you do?
Our fathers ate the manna in the wilderness. As it is written, ‘He gave them bread out of heaven to eat.’”
Jesus therefore said to them, “Most certainly, I tell you, it wasn’t Moses who gave you the bread out of heaven, but my Father gives you the true bread out of heaven.
For the bread of God is that which comes down out of heaven and gives life to the world.”
They said therefore to him, “Lord, always give us this bread.”
Jesus said to them, “I am the bread of life. Whoever comes to me will not be hungry, and whoever believes in me will never be thirsty.
But I told you that you have seen me, and yet you don’t believe.
All those whom the Father gives me will come to me. He who comes to me I will in no way throw out.
For I have come down from heaven, not to do my own will, but the will of him who sent me.
This is the will of my Father who sent me, that of all he has given to me I should lose nothing, but should raise him up at the last day.
This is the will of the one who sent me, that everyone who sees the Son and believes in him should have eternal life; and I will raise him up at the last day.”
The Jews therefore murmured concerning him, because he said, “I am the bread which came down out of heaven.”
They said, “Isn’t this Jesus, the son of Joseph, whose father and mother we know? How then does he say, ‘I have come down out of heaven’?”
Therefore Jesus answered them, “Don’t murmur among yourselves.
No one can come to me unless the Father who sent me draws him; and I will raise him up in the last day.
It is written in the prophets, ‘They will all be taught by God.’ Therefore everyone who hears from the Father and has learned, comes to me.
Not that anyone has seen the Father, except he who is from God. He has seen the Father.
Most certainly, I tell you, he who believes in me has eternal life.
I am the bread of life.
Your fathers ate the manna in the wilderness and they died.
This is the bread which comes down out of heaven, that anyone may eat of it and not die.
I am the living bread which came down out of heaven. If anyone eats of this bread, he will live forever. Yes, the bread which I will give for the life of the world is my flesh.”
The Jews therefore contended with one another, saying, “How can this man give us his flesh to eat?”
Jesus therefore said to them, “Most certainly I tell you, unless you eat the flesh of the Son of Man and drink his blood, you don’t have life in yourselves.
He who eats my flesh and drinks my blood has eternal life, and I will raise him up at the last day.
For my flesh is food indeed, and my blood is drink indeed.
He who eats my flesh and drinks my blood lives in me, and I in him.
As the living Father sent me, and I live because of the Father, so he who feeds on me will also live because of me.
This is the bread which came down out of heaven—not as our fathers ate the manna and died. He who eats this bread will live forever.”
He said these things in the synagogue, as he taught in Capernaum.
Therefore many of his disciples, when they heard this, said, “This is a hard saying! Who can listen to it?”
But Jesus knowing in himself that his disciples murmured at this, said to them, “Does this cause you to stumble?
Then what if you would see the Son of Man ascending to where he was before?
It is the spirit who gives life. The flesh profits nothing. The words that I speak to you are spirit, and are life.
But there are some of you who don’t believe.” For Jesus knew from the beginning who they were who didn’t believe, and who it was who would betray him.
He said, “For this cause I have said to you that no one can come to me, unless it is given to him by my Father.”
At this, many of his disciples went back and walked no more with him.
Jesus said therefore to the twelve, “You don’t also want to go away, do you?”
Simon Peter answered him, “Lord, to whom would we go? You have the words of eternal life.
We have come to believe and know that you are the Christ, the Son of the living God.”
Jesus answered them, “Didn’t I choose you, the twelve, and one of you is a devil?”
Now he spoke of Judas, the son of Simon Iscariot, for it was he who would betray him, being one of the twelve.