Biblia Online

Citire paralela: VDC, NTR, WEBUS

Versiuni:
Dimensiune text:
100%
Versiuni:
100%
#
Versiunea Dumitru Cornilescu
Noua Traducere in Limba Romana
World English Bible US
1
După ce am scăpat de primejdie, am aflat că ostrovul se chema Malta.
După ce am fost salvați din pericol, am aflat că insula se numea Malta.
When we had escaped, then they learned that the island was called Malta.
2
Barbarii ne-au arătat o bunăvoință puțin obișnuită, ne-au primit pe toți la un foc mare, pe care-l aprinseseră din pricină că ploua și se lăsase un frig mare.
Băștinașii ne-au arătat o bunăvoință neobișnuită, căci au aprins un foc și ne-au primit bine pe toți, din cauză că începuse ploaia și se lăsase frigul.
The natives showed us uncommon kindness; for they kindled a fire and received us all, because of the present rain and because of the cold.
3
Pavel strânsese o grămadă de mărăcini și-i pusese pe foc; o năpârcă a ieșit afară din pricina căldurii și s-a lipit de mâna lui.
Pavel a adunat o grămadă de vreascuri și, în timp ce le punea pe foc, a ieșit o viperă din cauza căldurii și i s-a prins de mână.
But when Paul had gathered a bundle of sticks and laid them on the fire, a viper came out because of the heat and fastened on his hand.
4
Barbarii, când au văzut năpârca spânzurată de mâna lui, au zis unii către alții: „Cu adevărat, omul acesta este un ucigaș, căci Dreptatea nu vrea să-l lase să trăiască, măcar că a fost scăpat din mare.”
Când băștinașii au văzut șarpele atârnând de mâna lui, și-au zis unii altora: „Fără îndoială că omul acesta, care a fost salvat din mare, este un ucigaș, căci Dreptatea nu-l lasă să trăiască“.
When the natives saw the creature hanging from his hand, they said to one another, “No doubt this man is a murderer, whom, though he has escaped from the sea, yet Justice has not allowed to live.”
5
Pavel a scuturat năpârca în foc și n-a simțit niciun rău.
Pavel însă a scuturat șarpele în foc, fără să sufere niciun rău.
However he shook off the creature into the fire, and wasn’t harmed.
6
Oamenii aceia se așteptau să-l vadă umflându-se sau căzând deodată mort, dar, după ce au așteptat mult și au văzut că nu i se întâmplă niciun rău, și-au schimbat părerea și ziceau că este un zeu. Vindecarea tatălui lui Publius
Ei se așteptau să se umfle sau să cadă deodată mort. Dar, după ce au așteptat mult și au văzut că nu i se întâmplă nimic neobișnuit, și-au schimbat părerea și au zis că este un zeu.
But they expected that he would have swollen or fallen down dead suddenly, but when they watched for a long time and saw nothing bad happen to him, they changed their minds and said that he was a god.
7
În împrejurimi erau moșiile mai-marelui ostrovului, numit Publius. El ne-a primit și ne-a ospătat cu cea mai mare bunăvoință, trei zile.
Aproape de locul acela se aflau niște pământuri ale guvernatorului insulei, al cărui nume era Publius. El ne-a primit și ne-a găzduit cu ospitalitate timp de trei zile.
Now in the neighborhood of that place were lands belonging to the chief man of the island, named Publius, who received us and courteously entertained us for three days.
8
Tatăl lui Publius zăcea atunci în pat, bolnav de friguri și de urdinare. Pavel s-a dus la el, s-a rugat, a pus mâinile peste el și l-a vindecat.
Tatăl lui Publius zăcea atunci în pat, suferind de friguri și dizenterie. Pavel s-a dus la el, s-a rugat punându-și mâinile peste el și l-a vindecat.
The father of Publius lay sick of fever and dysentery. Paul entered in to him, prayed, and laying his hands on him, healed him.
9
Atunci au venit și ceilalți bolnavi din ostrovul acela și au fost vindecați.
După ce s-a întâmplat aceasta, ceilalți de pe insulă, care aveau boli, au venit și ei și au fost vindecați.
Then when this was done, the rest also who had diseases in the island came and were cured.
10
Ni s-a dat mare cinste și, la plecarea noastră cu corabia, ne-au dat tot ce ne trebuia pentru drum. Sosirea la Roma
Ei ne-au onorat în multe feluri, iar când am fost gata de plecare ne-au pus la dispoziție lucrurile de care aveam nevoie. Pavel sosește în Roma
They also honored us with many honors; and when we sailed, they put on board the things that we needed.
11
După o ședere de trei luni, am pornit cu o corabie din Alexandria, care iernase în ostrov și care purta semnul Dioscurilor.
După trei luni, am plecat pe mare cu o corabie din Alexandria care iernase pe insulă și care avea emblema Dioscurilor.
After three months, we set sail in a ship of Alexandria which had wintered in the island, whose figurehead was “The Twin Brothers.”
12
Am ajuns la Siracusa și am rămas acolo trei zile.
Am debarcat în Siracuza, unde am rămas timp de trei zile,
Touching at Syracuse, we stayed there three days.
13
De acolo, am mers înainte, pe lângă coastă și am venit la Regio, iar a doua zi, fiindcă sufla vântul de miazăzi, după două zile, am venit la Puzole,
iar de acolo am plecat mai departe și am sosit în Regium. După o zi a început să bată un vânt dinspre sud, iar în ziua următoare am ajuns în Puteoli,
From there we circled around and arrived at Rhegium. After one day, a south wind sprang up, and on the second day we came to Puteoli,
14
unde am dat peste niște frați, care ne-au rugat să mai rămânem șapte zile cu ei. Și așa am ajuns la Roma.
unde am găsit frați și am fost rugați să rămânem cu ei șapte zile. Și așa am ajuns în Roma.
where we found brothers, and were entreated to stay with them for seven days. So we came to Rome.
15
Din Roma ne-au ieșit înainte, până în „Forul lui Apiu” și până la „Cele Trei Cârciumi”, frații, care auziseră despre noi. Când i-a văzut Pavel, a mulțumit lui Dumnezeu și s-a îmbărbătat.
Când frații de acolo au auzit despre noi, au venit în întâmpinarea noastră până la Forumul lui Apius și până la „Trei taverne“. Văzându-i, Pavel I-a mulțumit lui Dumnezeu și a fost încurajat.
From there the brothers, when they heard of us, came to meet us as far as The Market of Appius and The Three Taverns. When Paul saw them, he thanked God and took courage.
16
Când am ajuns la Roma, sutașul a dat pe cei întemnițați căpitanului străjerilor palatului, iar lui Pavel i s-a îngăduit să rămână într-un loc deosebit, cu un ostaș care-l păzea. Pavel propovăduiește la Roma
Când am intrat în Roma, centurionul i-a predat pe deținuți căpitanului gărzilor, iar lui Pavel i s-a dat voie să locuiască singur, sub paza unui soldat. Pavel predică în Roma
When we entered into Rome, the centurion delivered the prisoners to the captain of the guard, but Paul was allowed to stay by himself with the soldier who guarded him.
17
După trei zile, Pavel a chemat pe mai-marii iudeilor și, când s-au adunat, le-a zis: „Fraților, fără să fi făcut ceva împotriva norodului sau obiceiurilor părinților noștri, am fost băgat la închisoare în Ierusalim și de acolo am fost dat în mâinile romanilor.
După trei zile, Pavel i-a chemat la el pe liderii iudeilor, iar când aceștia s-au adunat, le-a zis: ‒ Fraților, deși n-am făcut nimic împotriva poporului nostru sau împotriva obiceiurilor strămoșilor noștri, totuși am fost dat ca deținut în mâinile romanilor încă din Ierusalim.
After three days Paul called together those who were the leaders of the Jews. When they had come together, he said to them, “I, brothers, though I had done nothing against the people or the customs of our fathers, still was delivered prisoner from Jerusalem into the hands of the Romans,
18
După ce m-au supus la cercetare, ei aveau de gând să-mi dea drumul, pentru că nu era în mine nicio vină vrednică de moarte.
Aceștia, după ce m-au cercetat, voiau să mă elibereze, fiindcă nu era în mine niciun motiv de condamnare la moarte.
who, when they had examined me, desired to set me free, because there was no cause of death in me.
19
Dar iudeii s-au împotrivit și am fost silit să cer să fiu judecat de Cezar, fără să am de altfel niciun gând să pârăsc neamul meu.
Dar, pentru că iudeii s-au împotrivit, am fost constrâns să fac apel la Cezar, deși nu aveam de adus nicio acuzație împotriva poporului meu.
But when the Jews spoke against it, I was constrained to appeal to Caesar, not that I had anything about which to accuse my nation.
20
De aceea, v-am chemat să vă văd și să vorbesc cu voi, căci din pricina nădejdii lui Israel port eu acest lanț.”
Din acest motiv v-am chemat să vă văd și să vă vorbesc. Căci din cauza speranței lui Israel port eu acest lanț!
For this cause therefore I asked to see you and to speak with you. For because of the hope of Israel I am bound with this chain.”
21
Ei i-au răspuns: „Noi n-am primit din Iudeea nicio scrisoare cu privire la tine și n-a venit aici niciun frate care să fi spus sau să fi vorbit ceva rău despre tine.
Ei i-au răspuns: ‒ Noi n-am primit din Iudeea nicio scrisoare cu privire la tine și niciunul dintre frații care au venit aici n-a anunțat sau vorbit ceva rău despre tine.
They said to him, “We neither received letters from Judea concerning you, nor did any of the brothers come here and report or speak any evil of you.
22
Dar am vrea să auzim părerea ta, pentru că știm că partida aceasta pretutindeni stârnește împotrivire.”
Dar am dori să auzim de la tine lucrurile pe care le gândești, căci, într-adevăr, ne este cunoscut faptul că pretutindeni se vorbește împotriva acestei grupări.
But we desire to hear from you what you think. For, as concerning this sect, it is known to us that everywhere it is spoken against.”
23
I-au hotărât o zi și au venit mai mulți la locuința lui. Pavel le-a vestit Împărăția lui Dumnezeu, le-a adus dovezi și a căutat să-i încredințeze, prin Legea lui Moise și prin Proroci, despre lucrurile privitoare la Isus. Vorbirea ținea de dimineață până seara.
Prin urmare, ei i-au stabilit lui Pavel o zi. Au venit mulți în locul unde era găzduit, iar el, de dimineață până seara, le-a explicat lucrurile, depunând mărturie despre Împărăția lui Dumnezeu și încercând să-i convingă cu privire la Isus, atât din Legea lui Moise, cât și din Profeți.
When they had appointed him a day, many people came to him at his lodging. He explained to them, testifying about God’s Kingdom, and persuading them concerning Jesus, both from the law of Moses and from the prophets, from morning until evening.
24
Unii au crezut ce le spunea el, iar alții n-au crezut.
Unii erau convinși de cele spuse de el, dar alții erau necredincioși.
Some believed the things which were spoken, and some disbelieved.
25
Fiindcă ei au plecat acasă în neînțelegere unii cu alții, Pavel n-a adăugat decât aceste vorbe: „Bine a spus Duhul Sfânt prin prorocul Isaia către părinții voștri,
Fiindcă începuseră să plece acasă în dezacord unii cu alții, Pavel le-a mai zis doar cuvintele acestea: „Bine a vorbit Duhul Sfânt strămoșilor voștri prin profetul Isaia,
When they didn’t agree among themselves, they departed after Paul had spoken one message: “The Holy Spirit spoke rightly through Isaiah the prophet to our fathers,
26
când a zis: ‘Du-te la poporul acesta și zi-i: «Veți auzi cu urechile voastre, și nu veți înțelege; cu ochii voștri veți privi, și nu veți vedea.
când a zis: «Du-te la poporul acesta și spune: Veți auzi cu urechile, dar nicidecum nu veți înțelege, și veți privi cu ochii, dar nicidecum nu veți pricepe.
saying, ‘Go to this people and say, in hearing, you will hear, but will in no way understand. In seeing, you will see, but will in no way perceive.
27
Căci inima acestui norod s-a împietrit; ei aud greu cu urechile, și-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înțeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu și să-i vindec.»’
Căci inima acestui popor s-a împietrit. Urechile lor aud greu, iar ochii li s-au închis, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înțeleagă cu inima, să se întoarcă și să-i vindec!».
For this people’s heart has grown callous. Their ears are dull of hearing. Their eyes they have closed. Lest they should see with their eyes, hear with their ears, understand with their heart, and would turn again, then I would heal them.’
28
Să știți dar că mântuirea aceasta a lui Dumnezeu a fost trimisă neamurilor și o vor asculta.”
Să știți deci că mântuirea aceasta de la Dumnezeu a fost trimisă neevreilor, și ei o vor asculta“.
“Be it known therefore to you that the salvation of God is sent to the nations, and they will listen.”
29
Când a zis aceste vorbe, iudeii au plecat, vorbind cu aprindere între ei. Pavel stă și propovăduiește doi ani la Roma
Când a rostit Pavel aceste cuvinte, iudeii au plecat, având o mare dispută între ei.
When he had said these words, the Jews departed, having a great dispute among themselves.
30
Pavel a rămas doi ani întregi într-o casă pe care o luase cu chirie. Primea pe toți care veneau să-l vadă,
Pavel a rămas acolo doi ani întregi, într-un loc pe care și-l închiriase. El îi primea pe toți cei care veneau la el,
Paul stayed two whole years in his own rented house and received all who were coming to him,
31
propovăduia Împărăția lui Dumnezeu și învăța pe oameni, cu toată îndrăzneala și fără nicio piedică, cele privitoare la Domnul Isus Hristos.
proclama Împărăția lui Dumnezeu și îi învăța pe oameni despre Domnul Isus Cristos, cu toată îndrăzneala și fără nicio piedică.
preaching God’s Kingdom and teaching the things concerning the Lord Jesus Christ with all boldness, without hindrance.
Faptele Apostolilor 28 · VDC
Swipe pentru alta versiune
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
După ce am scăpat de primejdie, am aflat că ostrovul se chema Malta.
Barbarii ne-au arătat o bunăvoință puțin obișnuită, ne-au primit pe toți la un foc mare, pe care-l aprinseseră din pricină că ploua și se lăsase un frig mare.
Pavel strânsese o grămadă de mărăcini și-i pusese pe foc; o năpârcă a ieșit afară din pricina căldurii și s-a lipit de mâna lui.
Barbarii, când au văzut năpârca spânzurată de mâna lui, au zis unii către alții: „Cu adevărat, omul acesta este un ucigaș, căci Dreptatea nu vrea să-l lase să trăiască, măcar că a fost scăpat din mare.”
Pavel a scuturat năpârca în foc și n-a simțit niciun rău.
Oamenii aceia se așteptau să-l vadă umflându-se sau căzând deodată mort, dar, după ce au așteptat mult și au văzut că nu i se întâmplă niciun rău, și-au schimbat părerea și ziceau că este un zeu. Vindecarea tatălui lui Publius
În împrejurimi erau moșiile mai-marelui ostrovului, numit Publius. El ne-a primit și ne-a ospătat cu cea mai mare bunăvoință, trei zile.
Tatăl lui Publius zăcea atunci în pat, bolnav de friguri și de urdinare. Pavel s-a dus la el, s-a rugat, a pus mâinile peste el și l-a vindecat.
Atunci au venit și ceilalți bolnavi din ostrovul acela și au fost vindecați.
Ni s-a dat mare cinste și, la plecarea noastră cu corabia, ne-au dat tot ce ne trebuia pentru drum. Sosirea la Roma
După o ședere de trei luni, am pornit cu o corabie din Alexandria, care iernase în ostrov și care purta semnul Dioscurilor.
Am ajuns la Siracusa și am rămas acolo trei zile.
De acolo, am mers înainte, pe lângă coastă și am venit la Regio, iar a doua zi, fiindcă sufla vântul de miazăzi, după două zile, am venit la Puzole,
unde am dat peste niște frați, care ne-au rugat să mai rămânem șapte zile cu ei. Și așa am ajuns la Roma.
Din Roma ne-au ieșit înainte, până în „Forul lui Apiu” și până la „Cele Trei Cârciumi”, frații, care auziseră despre noi. Când i-a văzut Pavel, a mulțumit lui Dumnezeu și s-a îmbărbătat.
Când am ajuns la Roma, sutașul a dat pe cei întemnițați căpitanului străjerilor palatului, iar lui Pavel i s-a îngăduit să rămână într-un loc deosebit, cu un ostaș care-l păzea. Pavel propovăduiește la Roma
După trei zile, Pavel a chemat pe mai-marii iudeilor și, când s-au adunat, le-a zis: „Fraților, fără să fi făcut ceva împotriva norodului sau obiceiurilor părinților noștri, am fost băgat la închisoare în Ierusalim și de acolo am fost dat în mâinile romanilor.
După ce m-au supus la cercetare, ei aveau de gând să-mi dea drumul, pentru că nu era în mine nicio vină vrednică de moarte.
Dar iudeii s-au împotrivit și am fost silit să cer să fiu judecat de Cezar, fără să am de altfel niciun gând să pârăsc neamul meu.
De aceea, v-am chemat să vă văd și să vorbesc cu voi, căci din pricina nădejdii lui Israel port eu acest lanț.”
Ei i-au răspuns: „Noi n-am primit din Iudeea nicio scrisoare cu privire la tine și n-a venit aici niciun frate care să fi spus sau să fi vorbit ceva rău despre tine.
Dar am vrea să auzim părerea ta, pentru că știm că partida aceasta pretutindeni stârnește împotrivire.”
I-au hotărât o zi și au venit mai mulți la locuința lui. Pavel le-a vestit Împărăția lui Dumnezeu, le-a adus dovezi și a căutat să-i încredințeze, prin Legea lui Moise și prin Proroci, despre lucrurile privitoare la Isus. Vorbirea ținea de dimineață până seara.
Unii au crezut ce le spunea el, iar alții n-au crezut.
Fiindcă ei au plecat acasă în neînțelegere unii cu alții, Pavel n-a adăugat decât aceste vorbe: „Bine a spus Duhul Sfânt prin prorocul Isaia către părinții voștri,
când a zis: ‘Du-te la poporul acesta și zi-i: «Veți auzi cu urechile voastre, și nu veți înțelege; cu ochii voștri veți privi, și nu veți vedea.
Căci inima acestui norod s-a împietrit; ei aud greu cu urechile, și-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înțeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu și să-i vindec.»’
Să știți dar că mântuirea aceasta a lui Dumnezeu a fost trimisă neamurilor și o vor asculta.”
Când a zis aceste vorbe, iudeii au plecat, vorbind cu aprindere între ei. Pavel stă și propovăduiește doi ani la Roma
Pavel a rămas doi ani întregi într-o casă pe care o luase cu chirie. Primea pe toți care veneau să-l vadă,
propovăduia Împărăția lui Dumnezeu și învăța pe oameni, cu toată îndrăzneala și fără nicio piedică, cele privitoare la Domnul Isus Hristos.
După ce am fost salvați din pericol, am aflat că insula se numea Malta.
Băștinașii ne-au arătat o bunăvoință neobișnuită, căci au aprins un foc și ne-au primit bine pe toți, din cauză că începuse ploaia și se lăsase frigul.
Pavel a adunat o grămadă de vreascuri și, în timp ce le punea pe foc, a ieșit o viperă din cauza căldurii și i s-a prins de mână.
Când băștinașii au văzut șarpele atârnând de mâna lui, și-au zis unii altora: „Fără îndoială că omul acesta, care a fost salvat din mare, este un ucigaș, căci Dreptatea nu-l lasă să trăiască“.
Pavel însă a scuturat șarpele în foc, fără să sufere niciun rău.
Ei se așteptau să se umfle sau să cadă deodată mort. Dar, după ce au așteptat mult și au văzut că nu i se întâmplă nimic neobișnuit, și-au schimbat părerea și au zis că este un zeu.
Aproape de locul acela se aflau niște pământuri ale guvernatorului insulei, al cărui nume era Publius. El ne-a primit și ne-a găzduit cu ospitalitate timp de trei zile.
Tatăl lui Publius zăcea atunci în pat, suferind de friguri și dizenterie. Pavel s-a dus la el, s-a rugat punându-și mâinile peste el și l-a vindecat.
După ce s-a întâmplat aceasta, ceilalți de pe insulă, care aveau boli, au venit și ei și au fost vindecați.
Ei ne-au onorat în multe feluri, iar când am fost gata de plecare ne-au pus la dispoziție lucrurile de care aveam nevoie. Pavel sosește în Roma
După trei luni, am plecat pe mare cu o corabie din Alexandria care iernase pe insulă și care avea emblema Dioscurilor.
Am debarcat în Siracuza, unde am rămas timp de trei zile,
iar de acolo am plecat mai departe și am sosit în Regium. După o zi a început să bată un vânt dinspre sud, iar în ziua următoare am ajuns în Puteoli,
unde am găsit frați și am fost rugați să rămânem cu ei șapte zile. Și așa am ajuns în Roma.
Când frații de acolo au auzit despre noi, au venit în întâmpinarea noastră până la Forumul lui Apius și până la „Trei taverne“. Văzându-i, Pavel I-a mulțumit lui Dumnezeu și a fost încurajat.
Când am intrat în Roma, centurionul i-a predat pe deținuți căpitanului gărzilor, iar lui Pavel i s-a dat voie să locuiască singur, sub paza unui soldat. Pavel predică în Roma
După trei zile, Pavel i-a chemat la el pe liderii iudeilor, iar când aceștia s-au adunat, le-a zis: ‒ Fraților, deși n-am făcut nimic împotriva poporului nostru sau împotriva obiceiurilor strămoșilor noștri, totuși am fost dat ca deținut în mâinile romanilor încă din Ierusalim.
Aceștia, după ce m-au cercetat, voiau să mă elibereze, fiindcă nu era în mine niciun motiv de condamnare la moarte.
Dar, pentru că iudeii s-au împotrivit, am fost constrâns să fac apel la Cezar, deși nu aveam de adus nicio acuzație împotriva poporului meu.
Din acest motiv v-am chemat să vă văd și să vă vorbesc. Căci din cauza speranței lui Israel port eu acest lanț!
Ei i-au răspuns: ‒ Noi n-am primit din Iudeea nicio scrisoare cu privire la tine și niciunul dintre frații care au venit aici n-a anunțat sau vorbit ceva rău despre tine.
Dar am dori să auzim de la tine lucrurile pe care le gândești, căci, într-adevăr, ne este cunoscut faptul că pretutindeni se vorbește împotriva acestei grupări.
Prin urmare, ei i-au stabilit lui Pavel o zi. Au venit mulți în locul unde era găzduit, iar el, de dimineață până seara, le-a explicat lucrurile, depunând mărturie despre Împărăția lui Dumnezeu și încercând să-i convingă cu privire la Isus, atât din Legea lui Moise, cât și din Profeți.
Unii erau convinși de cele spuse de el, dar alții erau necredincioși.
Fiindcă începuseră să plece acasă în dezacord unii cu alții, Pavel le-a mai zis doar cuvintele acestea: „Bine a vorbit Duhul Sfânt strămoșilor voștri prin profetul Isaia,
când a zis: «Du-te la poporul acesta și spune: Veți auzi cu urechile, dar nicidecum nu veți înțelege, și veți privi cu ochii, dar nicidecum nu veți pricepe.
Căci inima acestui popor s-a împietrit. Urechile lor aud greu, iar ochii li s-au închis, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înțeleagă cu inima, să se întoarcă și să-i vindec!».
Să știți deci că mântuirea aceasta de la Dumnezeu a fost trimisă neevreilor, și ei o vor asculta“.
Când a rostit Pavel aceste cuvinte, iudeii au plecat, având o mare dispută între ei.
Pavel a rămas acolo doi ani întregi, într-un loc pe care și-l închiriase. El îi primea pe toți cei care veneau la el,
proclama Împărăția lui Dumnezeu și îi învăța pe oameni despre Domnul Isus Cristos, cu toată îndrăzneala și fără nicio piedică.
When we had escaped, then they learned that the island was called Malta.
The natives showed us uncommon kindness; for they kindled a fire and received us all, because of the present rain and because of the cold.
But when Paul had gathered a bundle of sticks and laid them on the fire, a viper came out because of the heat and fastened on his hand.
When the natives saw the creature hanging from his hand, they said to one another, “No doubt this man is a murderer, whom, though he has escaped from the sea, yet Justice has not allowed to live.”
However he shook off the creature into the fire, and wasn’t harmed.
But they expected that he would have swollen or fallen down dead suddenly, but when they watched for a long time and saw nothing bad happen to him, they changed their minds and said that he was a god.
Now in the neighborhood of that place were lands belonging to the chief man of the island, named Publius, who received us and courteously entertained us for three days.
The father of Publius lay sick of fever and dysentery. Paul entered in to him, prayed, and laying his hands on him, healed him.
Then when this was done, the rest also who had diseases in the island came and were cured.
They also honored us with many honors; and when we sailed, they put on board the things that we needed.
After three months, we set sail in a ship of Alexandria which had wintered in the island, whose figurehead was “The Twin Brothers.”
Touching at Syracuse, we stayed there three days.
From there we circled around and arrived at Rhegium. After one day, a south wind sprang up, and on the second day we came to Puteoli,
where we found brothers, and were entreated to stay with them for seven days. So we came to Rome.
From there the brothers, when they heard of us, came to meet us as far as The Market of Appius and The Three Taverns. When Paul saw them, he thanked God and took courage.
When we entered into Rome, the centurion delivered the prisoners to the captain of the guard, but Paul was allowed to stay by himself with the soldier who guarded him.
After three days Paul called together those who were the leaders of the Jews. When they had come together, he said to them, “I, brothers, though I had done nothing against the people or the customs of our fathers, still was delivered prisoner from Jerusalem into the hands of the Romans,
who, when they had examined me, desired to set me free, because there was no cause of death in me.
But when the Jews spoke against it, I was constrained to appeal to Caesar, not that I had anything about which to accuse my nation.
For this cause therefore I asked to see you and to speak with you. For because of the hope of Israel I am bound with this chain.”
They said to him, “We neither received letters from Judea concerning you, nor did any of the brothers come here and report or speak any evil of you.
But we desire to hear from you what you think. For, as concerning this sect, it is known to us that everywhere it is spoken against.”
When they had appointed him a day, many people came to him at his lodging. He explained to them, testifying about God’s Kingdom, and persuading them concerning Jesus, both from the law of Moses and from the prophets, from morning until evening.
Some believed the things which were spoken, and some disbelieved.
When they didn’t agree among themselves, they departed after Paul had spoken one message: “The Holy Spirit spoke rightly through Isaiah the prophet to our fathers,
saying, ‘Go to this people and say, in hearing, you will hear, but will in no way understand. In seeing, you will see, but will in no way perceive.
For this people’s heart has grown callous. Their ears are dull of hearing. Their eyes they have closed. Lest they should see with their eyes, hear with their ears, understand with their heart, and would turn again, then I would heal them.’
“Be it known therefore to you that the salvation of God is sent to the nations, and they will listen.”
When he had said these words, the Jews departed, having a great dispute among themselves.
Paul stayed two whole years in his own rented house and received all who were coming to him,
preaching God’s Kingdom and teaching the things concerning the Lord Jesus Christ with all boldness, without hindrance.