Biblia Online

Citire paralela: VDC, NTR, WEBUS

Versiuni:
Dimensiune text:
100%
Versiuni:
100%
#
Versiunea Dumitru Cornilescu
Noua Traducere in Limba Romana
World English Bible US
1
În adevăr, Melhisedec acesta, împăratul Salemului, preot al Dumnezeului Preaînalt, care a întâmpinat pe Avraam când acesta se întorcea de la măcelul împăraților, care l-a binecuvântat,
Acest Melchisedek, rege al Salemului, preot al Dumnezeului celui Preaînalt, l-a întâmpinat pe Avraam, când acesta se întorcea de la măcelul regilor, și l-a binecuvântat.
For this Melchizedek, king of Salem, priest of God Most High, who met Abraham returning from the slaughter of the kings and blessed him,
2
care a primit de la Avraam zeciuială din tot, care, după însemnarea numelui său, este întâi „Împărat al neprihănirii”, apoi și „Împărat al Salemului”, adică „Împărat al păcii”,
Melchisedek, căruia Avraam i-a dat zeciuială din toate, este mai întâi, prin semnificația numelui său, „Rege al dreptății“, apoi, de asemenea, „Rege al Salemului“, adică „Rege al păcii“,
to whom also Abraham divided a tenth part of all (being first, by interpretation, “king of righteousness”, and then also “king of Salem”, which means “king of peace”,
3
fără tată, fără mamă, fără spiță de neam, neavând nici început al zilelor, nici sfârșit al vieții, dar care a fost asemănat cu Fiul lui Dumnezeu, rămâne preot în veac.
fără tată, fără mamă, fără genealogie, neavând nici început al zilelor, nici sfârșit al vieții și, astfel, fiind asemănat cu Fiul lui Dumnezeu, el rămâne preot pentru totdeauna.
without father, without mother, without genealogy, having neither beginning of days nor end of life, but made like the Son of God), remains a priest continually.
4
Vedeți bine dar cât de mare a fost el dacă până și patriarhul Avraam i-a dat zeciuială din prada de război!
Înțelegeți deci cât de mare a fost acesta, căruia chiar și patriarhul Avraam i-a dat zeciuială din pradă.
Now consider how great this man was, to whom even Abraham the patriarch gave a tenth out of the best plunder.
5
Aceia dintre fiii lui Levi care îndeplinesc slujba de preoți după Lege au poruncă să ia zeciuială de la norod, adică de la frații lor, cu toate că și ei se coboară din Avraam.
Aceia dintre fiii lui Levi, care primesc preoția, au porunca, potrivit Legii, să colecteze zeciuiala de la popor, adică de la frații lor, cu toate că și ei provin din Avraam.
They indeed of the sons of Levi who receive the priest’s office have a commandment to take tithes from the people according to the law, that is, of their brothers, though these have come out of the body of Abraham,
6
Iar el, care nu se cobora din familia lor, a luat zeciuială de la Avraam și a binecuvântat pe cel ce avea făgăduințele.
Însă Melchisedek, chiar dacă nu aparținea genealogiei lor, totuși a colectat zeciuiala de la Avraam și l-a binecuvântat pe cel ce avea promisiunile.
but he whose genealogy is not counted from them has accepted tithes from Abraham, and has blessed him who has the promises.
7
Dar fără îndoială că cel mai mic este binecuvântat de cel mai mare.
Fără nicio îndoială, cel mai mic este binecuvântat de cel mai mare.
But without any dispute the lesser is blessed by the greater.
8
Și apoi, aici, cei ce iau zeciuială sunt niște oameni muritori, pe când, acolo, o ia cineva despre care se mărturisește că este viu.
În primul caz, cei ce primesc zeciuielile sunt niște oameni muritori, dar în celălalt caz este cel despre care se mărturisește că este viu.
Here people who die receive tithes, but there one receives tithes of whom it is testified that he lives.
9
Mai mult, însuși Levi, care ia zeciuială, a plătit zeciuiala, ca să zicem așa, prin Avraam;
Și, într-un fel, chiar Levi, cel care colectează zeciuielile, a dat zeciuială prin Avraam,
We can say that through Abraham even Levi, who receives tithes, has paid tithes,
10
căci era încă în coapsele strămoșului său când a întâmpinat Melhisedec pe Avraam.
căci el era încă în coapsele strămoșului său, Avraam, când Melchisedek l-a întâmpinat pe acesta. Isus, superior lui Melchisedek
for he was yet in the body of his father when Melchizedek met him.
11
Dacă dar desăvârșirea ar fi fost cu putință prin preoția leviților – căci sub preoția aceasta a primit poporul Legea – ce nevoie mai era să se ridice un alt preot „după rânduiala lui Melhisedec”, și nu după rânduiala lui Aaron?
Acum, dacă desăvârșirea ar fi fost posibilă prin preoția levitică, căci poporul a primit Legea sub această preoție, ce nevoie mai era să se ridice un alt Preot, numit după modelul preoției lui Melchisedek, și nu după modelul preoției lui Aaron?
Now if perfection was through the Levitical priesthood (for under it the people have received the law), what further need was there for another priest to arise after the order of Melchizedek, and not be called after the order of Aaron?
12
Pentru că, odată schimbată preoția, trebuia numaidecât să aibă loc și o schimbare a Legii.
Căci, atunci când se schimbă preoția, în mod necesar are loc și o schimbare a Legii.
For the priesthood being changed, there is of necessity a change made also in the law.
13
În adevăr, Acela despre care sunt zise aceste lucruri face parte dintr-o altă seminție, din care nimeni n-a slujit altarului.
Într-adevăr, Cel despre Care sunt spuse aceste lucruri face parte dintr-o altă seminție, din care nimeni n-a slujit la altar.
For he of whom these things are said belongs to another tribe, from which no one has officiated at the altar.
14
Căci este vădit că Domnul nostru a ieșit din Iuda, seminție despre care Moise n-a zis nimic cu privire la preoție.
Căci este clar că Domnul nostru provine din Iuda, iar, în legătură cu această seminție, Moise n-a spus nimic cu privire la preoți.
For it is evident that our Lord has sprung out of Judah, about which tribe Moses spoke nothing concerning priesthood.
15
Lucrul acesta se face și mai luminos când vedem ridicându-se după asemănarea lui Melhisedec un alt preot,
Acest lucru este chiar mai evident atunci când vedem că Se ridică un alt Preot, după asemănarea lui Melchisedek,
This is yet more abundantly evident, if after the likeness of Melchizedek there arises another priest,
16
pus nu prin legea unei porunci pământești, ci prin puterea unei vieți nepieritoare.
Unul Care a devenit preot nu pe baza unei porunci legale referitoare la descendența fizică, ci pe baza puterii unei vieți nepieritoare.
who has been made, not after the law of a fleshly commandment, but after the power of an endless life;
17
Fiindcă iată ce se mărturisește despre El: „Tu ești preot în veac după rânduiala lui Melhisedec.”
Căci despre El se mărturisește astfel: „Tu ești Preot pe veci, după modelul preoției lui Melchisedek“.
for it is testified, “You are a priest forever, according to the order of Melchizedek.”
18
Astfel, pe de o parte, se desființează aici o poruncă de mai înainte din pricina neputinței și zădărniciei ei –
Așadar, pe de o parte, are loc anularea poruncii dintâi, din cauza neputinței și inutilității ei,
For there is an annulling of a foregoing commandment because of its weakness and uselessness
19
căci Legea n-a făcut nimic desăvârșit – și, pe de alta, se pune în loc o nădejde mai bună, prin care ne apropiem de Dumnezeu.
pentru că Legea n-a făcut nimic desăvârșit, iar pe de altă parte, este adusă în loc o speranță mai bună, prin care ne apropiem de Dumnezeu.
(for the law made nothing perfect), and a bringing in of a better hope, through which we draw near to God.
20
Și fiindcă lucrul acesta nu s-a făcut fără jurământ –
Și lucrul acesta nu s-a făcut fără jurământ. Căci ei au devenit preoți fără să depună un jurământ,
Inasmuch as he was not made priest without the taking of an oath
21
căci, pe când leviții se făceau preoți fără jurământ, Isus S-a făcut preot prin jurământul Celui ce I-a zis: „Domnul a jurat și nu Se va căi: ‘Tu ești preot în veac după rânduiala lui Melhisedec’” –,
dar El a devenit Preot prin jurământul Celui Ce I-a spus: „Domnul a jurat și nu-I va părea rău: «Tu ești Preot pe veci, după modelul preoției lui Melchisedek»“.
(for they indeed have been made priests without an oath), but he with an oath by him that says of him, “The Lord swore and will not change his mind, ‘You are a priest forever, according to the order of Melchizedek.’”
22
prin chiar faptul acesta, El s-a făcut chezașul unui legământ mai bun.
Tocmai de aceea Isus a devenit garantul unui legământ mai bun.
By so much, Jesus has become the guarantee of a better covenant.
23
Mai mult, acolo au fost preoți în mare număr, pentru că moartea îi împiedica să rămână pururea.
Într-adevăr, cei ce au devenit preoți au fost mulți la număr, pentru că erau împiedicați de moarte să-și continue lucrarea.
Many, indeed, have been made priests, because they are hindered from continuing by death.
24
Dar El, fiindcă rămâne „în veac”, are o preoție care nu poate trece de la unul la altul.
Dar El, fiindcă rămâne în veci, are o preoție neschimbătoare.
But he, because he lives forever, has his priesthood unchangeable.
25
De aceea și poate să mântuiască în chip desăvârșit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăiește pururea ca să mijlocească pentru ei.
De aceea El poate să-i mântuiască pe deplin pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, fiindcă trăiește veșnic ca să mijlocească pentru ei.
Therefore he is also able to save to the uttermost those who draw near to God through him, seeing that he lives forever to make intercession for them.
26
Și tocmai un astfel de Mare Preot ne trebuia: sfânt, nevinovat, fără pată, despărțit de păcătoși și înălțat mai presus de ceruri,
Căci era potrivit să avem un astfel de Mare Preot – sfânt, nevinovat, neîntinat, despărțit de păcătoși și înălțat deasupra cerurilor.
For such a high priest was fitting for us: holy, guiltless, undefiled, separated from sinners, and made higher than the heavens;
27
care n-are nevoie, ca ceilalți mari preoți, să aducă jertfe în fiecare zi, întâi pentru păcatele sale și apoi pentru păcatele norodului, căci lucrul acesta l-a făcut o dată pentru totdeauna, când S-a adus jertfă pe Sine Însuși.
El nu are nevoie, asemenea celorlalți mari preoți, să aducă în fiecare zi mai întâi jertfe pentru propriile lor păcate și apoi pentru ale poporului, fiindcă El a făcut aceasta o dată pentru totdeauna, atunci când S-a jertfit pe Sine.
who doesn’t need, like those high priests, to offer up sacrifices daily, first for his own sins, and then for the sins of the people. For he did this once for all, when he offered up himself.
28
În adevăr, Legea pune mari preoți pe niște oameni supuși slăbiciunii, dar cuvântul jurământului, făcut după ce a fost dată Legea, pune pe Fiul, care este desăvârșit pentru veșnicie.
Căci Legea îi desemnează ca mari preoți pe niște oameni supuși slăbiciunii, însă cuvântul jurământului care a venit mai târziu, după Lege, Îl desemnează pe Fiul, Care a fost făcut desăvârșit pe vecie.
For the law appoints men as high priests who have weakness, but the word of the oath, which came after the law, appoints a Son forever who has been perfected.
Evrei 7 · VDC
Swipe pentru alta versiune
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
În adevăr, Melhisedec acesta, împăratul Salemului, preot al Dumnezeului Preaînalt, care a întâmpinat pe Avraam când acesta se întorcea de la măcelul împăraților, care l-a binecuvântat,
care a primit de la Avraam zeciuială din tot, care, după însemnarea numelui său, este întâi „Împărat al neprihănirii”, apoi și „Împărat al Salemului”, adică „Împărat al păcii”,
fără tată, fără mamă, fără spiță de neam, neavând nici început al zilelor, nici sfârșit al vieții, dar care a fost asemănat cu Fiul lui Dumnezeu, rămâne preot în veac.
Vedeți bine dar cât de mare a fost el dacă până și patriarhul Avraam i-a dat zeciuială din prada de război!
Aceia dintre fiii lui Levi care îndeplinesc slujba de preoți după Lege au poruncă să ia zeciuială de la norod, adică de la frații lor, cu toate că și ei se coboară din Avraam.
Iar el, care nu se cobora din familia lor, a luat zeciuială de la Avraam și a binecuvântat pe cel ce avea făgăduințele.
Dar fără îndoială că cel mai mic este binecuvântat de cel mai mare.
Și apoi, aici, cei ce iau zeciuială sunt niște oameni muritori, pe când, acolo, o ia cineva despre care se mărturisește că este viu.
Mai mult, însuși Levi, care ia zeciuială, a plătit zeciuiala, ca să zicem așa, prin Avraam;
căci era încă în coapsele strămoșului său când a întâmpinat Melhisedec pe Avraam.
Dacă dar desăvârșirea ar fi fost cu putință prin preoția leviților – căci sub preoția aceasta a primit poporul Legea – ce nevoie mai era să se ridice un alt preot „după rânduiala lui Melhisedec”, și nu după rânduiala lui Aaron?
Pentru că, odată schimbată preoția, trebuia numaidecât să aibă loc și o schimbare a Legii.
În adevăr, Acela despre care sunt zise aceste lucruri face parte dintr-o altă seminție, din care nimeni n-a slujit altarului.
Căci este vădit că Domnul nostru a ieșit din Iuda, seminție despre care Moise n-a zis nimic cu privire la preoție.
Lucrul acesta se face și mai luminos când vedem ridicându-se după asemănarea lui Melhisedec un alt preot,
pus nu prin legea unei porunci pământești, ci prin puterea unei vieți nepieritoare.
Fiindcă iată ce se mărturisește despre El: „Tu ești preot în veac după rânduiala lui Melhisedec.”
Astfel, pe de o parte, se desființează aici o poruncă de mai înainte din pricina neputinței și zădărniciei ei –
căci Legea n-a făcut nimic desăvârșit – și, pe de alta, se pune în loc o nădejde mai bună, prin care ne apropiem de Dumnezeu.
Și fiindcă lucrul acesta nu s-a făcut fără jurământ –
căci, pe când leviții se făceau preoți fără jurământ, Isus S-a făcut preot prin jurământul Celui ce I-a zis: „Domnul a jurat și nu Se va căi: ‘Tu ești preot în veac după rânduiala lui Melhisedec’” –,
prin chiar faptul acesta, El s-a făcut chezașul unui legământ mai bun.
Mai mult, acolo au fost preoți în mare număr, pentru că moartea îi împiedica să rămână pururea.
Dar El, fiindcă rămâne „în veac”, are o preoție care nu poate trece de la unul la altul.
De aceea și poate să mântuiască în chip desăvârșit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăiește pururea ca să mijlocească pentru ei.
Și tocmai un astfel de Mare Preot ne trebuia: sfânt, nevinovat, fără pată, despărțit de păcătoși și înălțat mai presus de ceruri,
care n-are nevoie, ca ceilalți mari preoți, să aducă jertfe în fiecare zi, întâi pentru păcatele sale și apoi pentru păcatele norodului, căci lucrul acesta l-a făcut o dată pentru totdeauna, când S-a adus jertfă pe Sine Însuși.
În adevăr, Legea pune mari preoți pe niște oameni supuși slăbiciunii, dar cuvântul jurământului, făcut după ce a fost dată Legea, pune pe Fiul, care este desăvârșit pentru veșnicie.
Acest Melchisedek, rege al Salemului, preot al Dumnezeului celui Preaînalt, l-a întâmpinat pe Avraam, când acesta se întorcea de la măcelul regilor, și l-a binecuvântat.
Melchisedek, căruia Avraam i-a dat zeciuială din toate, este mai întâi, prin semnificația numelui său, „Rege al dreptății“, apoi, de asemenea, „Rege al Salemului“, adică „Rege al păcii“,
fără tată, fără mamă, fără genealogie, neavând nici început al zilelor, nici sfârșit al vieții și, astfel, fiind asemănat cu Fiul lui Dumnezeu, el rămâne preot pentru totdeauna.
Înțelegeți deci cât de mare a fost acesta, căruia chiar și patriarhul Avraam i-a dat zeciuială din pradă.
Aceia dintre fiii lui Levi, care primesc preoția, au porunca, potrivit Legii, să colecteze zeciuiala de la popor, adică de la frații lor, cu toate că și ei provin din Avraam.
Însă Melchisedek, chiar dacă nu aparținea genealogiei lor, totuși a colectat zeciuiala de la Avraam și l-a binecuvântat pe cel ce avea promisiunile.
Fără nicio îndoială, cel mai mic este binecuvântat de cel mai mare.
În primul caz, cei ce primesc zeciuielile sunt niște oameni muritori, dar în celălalt caz este cel despre care se mărturisește că este viu.
Și, într-un fel, chiar Levi, cel care colectează zeciuielile, a dat zeciuială prin Avraam,
căci el era încă în coapsele strămoșului său, Avraam, când Melchisedek l-a întâmpinat pe acesta. Isus, superior lui Melchisedek
Acum, dacă desăvârșirea ar fi fost posibilă prin preoția levitică, căci poporul a primit Legea sub această preoție, ce nevoie mai era să se ridice un alt Preot, numit după modelul preoției lui Melchisedek, și nu după modelul preoției lui Aaron?
Căci, atunci când se schimbă preoția, în mod necesar are loc și o schimbare a Legii.
Într-adevăr, Cel despre Care sunt spuse aceste lucruri face parte dintr-o altă seminție, din care nimeni n-a slujit la altar.
Căci este clar că Domnul nostru provine din Iuda, iar, în legătură cu această seminție, Moise n-a spus nimic cu privire la preoți.
Acest lucru este chiar mai evident atunci când vedem că Se ridică un alt Preot, după asemănarea lui Melchisedek,
Unul Care a devenit preot nu pe baza unei porunci legale referitoare la descendența fizică, ci pe baza puterii unei vieți nepieritoare.
Căci despre El se mărturisește astfel: „Tu ești Preot pe veci, după modelul preoției lui Melchisedek“.
Așadar, pe de o parte, are loc anularea poruncii dintâi, din cauza neputinței și inutilității ei,
pentru că Legea n-a făcut nimic desăvârșit, iar pe de altă parte, este adusă în loc o speranță mai bună, prin care ne apropiem de Dumnezeu.
Și lucrul acesta nu s-a făcut fără jurământ. Căci ei au devenit preoți fără să depună un jurământ,
dar El a devenit Preot prin jurământul Celui Ce I-a spus: „Domnul a jurat și nu-I va părea rău: «Tu ești Preot pe veci, după modelul preoției lui Melchisedek»“.
Tocmai de aceea Isus a devenit garantul unui legământ mai bun.
Într-adevăr, cei ce au devenit preoți au fost mulți la număr, pentru că erau împiedicați de moarte să-și continue lucrarea.
Dar El, fiindcă rămâne în veci, are o preoție neschimbătoare.
De aceea El poate să-i mântuiască pe deplin pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, fiindcă trăiește veșnic ca să mijlocească pentru ei.
Căci era potrivit să avem un astfel de Mare Preot – sfânt, nevinovat, neîntinat, despărțit de păcătoși și înălțat deasupra cerurilor.
El nu are nevoie, asemenea celorlalți mari preoți, să aducă în fiecare zi mai întâi jertfe pentru propriile lor păcate și apoi pentru ale poporului, fiindcă El a făcut aceasta o dată pentru totdeauna, atunci când S-a jertfit pe Sine.
Căci Legea îi desemnează ca mari preoți pe niște oameni supuși slăbiciunii, însă cuvântul jurământului care a venit mai târziu, după Lege, Îl desemnează pe Fiul, Care a fost făcut desăvârșit pe vecie.
For this Melchizedek, king of Salem, priest of God Most High, who met Abraham returning from the slaughter of the kings and blessed him,
to whom also Abraham divided a tenth part of all (being first, by interpretation, “king of righteousness”, and then also “king of Salem”, which means “king of peace”,
without father, without mother, without genealogy, having neither beginning of days nor end of life, but made like the Son of God), remains a priest continually.
Now consider how great this man was, to whom even Abraham the patriarch gave a tenth out of the best plunder.
They indeed of the sons of Levi who receive the priest’s office have a commandment to take tithes from the people according to the law, that is, of their brothers, though these have come out of the body of Abraham,
but he whose genealogy is not counted from them has accepted tithes from Abraham, and has blessed him who has the promises.
But without any dispute the lesser is blessed by the greater.
Here people who die receive tithes, but there one receives tithes of whom it is testified that he lives.
We can say that through Abraham even Levi, who receives tithes, has paid tithes,
for he was yet in the body of his father when Melchizedek met him.
Now if perfection was through the Levitical priesthood (for under it the people have received the law), what further need was there for another priest to arise after the order of Melchizedek, and not be called after the order of Aaron?
For the priesthood being changed, there is of necessity a change made also in the law.
For he of whom these things are said belongs to another tribe, from which no one has officiated at the altar.
For it is evident that our Lord has sprung out of Judah, about which tribe Moses spoke nothing concerning priesthood.
This is yet more abundantly evident, if after the likeness of Melchizedek there arises another priest,
who has been made, not after the law of a fleshly commandment, but after the power of an endless life;
for it is testified, “You are a priest forever, according to the order of Melchizedek.”
For there is an annulling of a foregoing commandment because of its weakness and uselessness
(for the law made nothing perfect), and a bringing in of a better hope, through which we draw near to God.
Inasmuch as he was not made priest without the taking of an oath
(for they indeed have been made priests without an oath), but he with an oath by him that says of him, “The Lord swore and will not change his mind, ‘You are a priest forever, according to the order of Melchizedek.’”
By so much, Jesus has become the guarantee of a better covenant.
Many, indeed, have been made priests, because they are hindered from continuing by death.
But he, because he lives forever, has his priesthood unchangeable.
Therefore he is also able to save to the uttermost those who draw near to God through him, seeing that he lives forever to make intercession for them.
For such a high priest was fitting for us: holy, guiltless, undefiled, separated from sinners, and made higher than the heavens;
who doesn’t need, like those high priests, to offer up sacrifices daily, first for his own sins, and then for the sins of the people. For he did this once for all, when he offered up himself.
For the law appoints men as high priests who have weakness, but the word of the oath, which came after the law, appoints a Son forever who has been perfected.