Biblia Online

Citire paralela: VDC, NTR, WEBUS

Versiuni:
Dimensiune text:
100%
Versiuni:
100%
#
Versiunea Dumitru Cornilescu
Noua Traducere in Limba Romana
World English Bible US
1
De aceea, frați sfinți, care aveți parte de chemarea cerească, ațintiți-vă privirile la Apostolul și Marele Preot al mărturisirii noastre, adică Isus,
De aceea, frați sfinți, părtași la chemarea cerească, uitați-vă cu atenție la Isus, Apostolul și Marele Preot al mărturisirii noastre,
Therefore, holy brothers, partakers of a heavenly calling, consider the Apostle and High Priest of our confession: Jesus,
2
care a fost credincios Celui ce L-a rânduit, cum și Moise a fost „credincios în toată casa lui Dumnezeu”.
Care a fost credincios Celui Ce L-a desemnat, așa cum și Moise a fost credincios în toată Casa Lui.
who was faithful to him who appointed him, as also Moses was in all his house.
3
Căci El a fost găsit vrednic să aibă o slavă cu atât mai mare decât a lui Moise, cu cât cel ce a zidit o casă are mai multă cinste decât casa însăși.
Căci El a fost considerat demn de o glorie mai mare decât a lui Moise, așa cum constructorul unei case are cu mult mai multă onoare decât casa însăși.
For he has been counted worthy of more glory than Moses, because he who built the house has more honor than the house.
4
Orice casă este zidită de cineva, dar Cel ce a zidit toate lucrurile este Dumnezeu.
Căci orice casă este construită de cineva, însă Cel Ce le-a construit pe toate este Dumnezeu.
For every house is built by someone; but he who built all things is God.
5
Cât despre Moise, el a fost „credincios în toată casa lui Dumnezeu”, ca slugă, ca să mărturisească despre lucrurile care aveau să fie vestite mai târziu.
Moise, într-adevăr, a fost credincios ca slujitor în toată Casa lui Dumnezeu, fiind o mărturie despre lucrurile care urmau să fie spuse,
Moses indeed was faithful in all his house as a servant, for a testimony of those things which were afterward to be spoken,
6
Dar Hristos este credincios ca Fiu, peste casa lui Dumnezeu. Și casa Lui suntem noi, dacă păstrăm până la sfârșit încrederea nezguduită și nădejdea cu care ne lăudăm.
dar Cristos a fost credincios ca Fiu peste Casa lui Dumnezeu. Iar Casa Lui suntem noi, dacă într-adevăr ținem cu fermitate până la sfârșit încrederea și speranța cu care ne lăudăm. Avertizare împotriva necredinței
but Christ is faithful as a Son over his house. We are his house, if we hold fast our confidence and the glorying of our hope firm to the end.
7
De aceea, cum zice Duhul Sfânt: „Astăzi, dacă auziți glasul Lui,
De aceea, așa cum spune Duhul Sfânt: „Astăzi, dacă auziți glasul Lui,
Therefore, even as the Holy Spirit says, “Today if you will hear his voice,
8
nu vă împietriți inimile ca în ziua răzvrătirii, ca în ziua ispitirii în pustie,
nu vă împietriți inimile, ca în ziua răzvrătirii, ca în ziua încercării în deșert,
don’t harden your hearts as in the rebellion, in the day of the trial in the wilderness,
9
unde părinții voștri M-au ispitit și M-au pus la încercare și au văzut lucrările Mele patruzeci de ani!
unde strămoșii voștri M-au ispitit, M-au pus la încercare și Mi-au văzut lucrările timp de patruzeci de ani!
where your fathers tested me and tried me, and saw my deeds for forty years.
10
De aceea M-am dezgustat de neamul acesta și am zis: ‘Ei totdeauna se rătăcesc în inima lor. N-au cunoscut căile Mele!’
De aceea M-am mâniat pe generația aceasta și am zis: «Ei întotdeauna se rătăcesc în inima lor. N-au cunoscut căile Mele».
Therefore I was displeased with that generation, and said, ‘They always err in their heart, but they didn’t know my ways.’
11
Am jurat dar în mânia Mea că nu vor intra în odihna Mea!”
Prin urmare, am jurat în mânia Mea: «Nu vor intra în odihna Mea!»“.
As I swore in my wrath, ‘They will not enter into my rest.’”
12
Luați seama dar, fraților, ca niciunul dintre voi să n-aibă o inimă rea și necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel viu.
Fiți atenți, fraților, ca nu cumva vreunul dintre voi să aibă o inimă rea, necredincioasă, care să-l depărteze de Dumnezeul cel Viu,
Beware, brothers, lest perhaps there might be in any one of you an evil heart of unbelief, in falling away from the living God;
13
Ci îndemnați-vă unii pe alții în fiecare zi, câtă vreme se zice: „Astăzi”, pentru ca niciunul din voi să nu se împietrească prin înșelăciunea păcatului.
ci îndemnați-vă unul pe altul în fiecare zi, cât timp se zice „astăzi“, astfel încât niciunul dintre voi să nu se împietrească prin înșelăciunea păcatului.
but exhort one another day by day, so long as it is called “today”, lest any one of you be hardened by the deceitfulness of sin.
14
Căci ne-am făcut părtași ai lui Hristos dacă păstrăm până la sfârșit încrederea nezguduită de la început,
Căci am devenit părtași ai lui Cristos dacă într-adevăr ținem cu fermitate până la sfârșit convingerea noastră de la început,
For we have become partakers of Christ, if we hold the beginning of our confidence firm to the end,
15
câtă vreme se zice: „Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile, ca în ziua răzvrătirii.”
în timp ce se zice: „Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile ca în ziua răzvrătirii“.
while it is said, “Today if you will hear his voice, don’t harden your hearts, as in the rebellion.”
16
Cine au fost, în adevăr, cei ce s-au răzvrătit după ce auziseră? N-au fost oare toți aceia care ieșiseră din Egipt prin Moise?
Căci cine au fost cei ce au auzit și s-au răzvrătit? Nu toți cei ce au ieșit din Egipt prin Moise?
For who, when they heard, rebelled? Wasn’t it all those who came out of Egypt led by Moses?
17
Și cine au fost aceia de care S-a dezgustat El patruzeci de ani? N-au fost oare cei ce păcătuiseră și ale căror trupuri moarte au căzut în pustie?
Și pe cine S-a mâniat El timp de patruzeci de ani? Nu pe cei care au păcătuit și ale căror trupuri moarte au căzut în deșert?
With whom was he displeased forty years? Wasn’t it with those who sinned, whose bodies fell in the wilderness?
18
Și cui S-a jurat El că n-au să intre în odihna Lui? Nu S-a jurat oare celor ce nu ascultaseră?
Cui a jurat El că nu vor intra în odihna Lui, dacă nu celor ce n-au ascultat?
To whom did he swear that they wouldn’t enter into his rest, but to those who were disobedient?
19
Vedem dar că n-au putut să intre din pricina necredinței lor.
Vedem, așadar, că ei n-au putut să intre din cauza necredinței lor.
We see that they weren’t able to enter in because of unbelief.
Evrei 3 · VDC
Swipe pentru alta versiune
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
De aceea, frați sfinți, care aveți parte de chemarea cerească, ațintiți-vă privirile la Apostolul și Marele Preot al mărturisirii noastre, adică Isus,
care a fost credincios Celui ce L-a rânduit, cum și Moise a fost „credincios în toată casa lui Dumnezeu”.
Căci El a fost găsit vrednic să aibă o slavă cu atât mai mare decât a lui Moise, cu cât cel ce a zidit o casă are mai multă cinste decât casa însăși.
Orice casă este zidită de cineva, dar Cel ce a zidit toate lucrurile este Dumnezeu.
Cât despre Moise, el a fost „credincios în toată casa lui Dumnezeu”, ca slugă, ca să mărturisească despre lucrurile care aveau să fie vestite mai târziu.
Dar Hristos este credincios ca Fiu, peste casa lui Dumnezeu. Și casa Lui suntem noi, dacă păstrăm până la sfârșit încrederea nezguduită și nădejdea cu care ne lăudăm.
De aceea, cum zice Duhul Sfânt: „Astăzi, dacă auziți glasul Lui,
nu vă împietriți inimile ca în ziua răzvrătirii, ca în ziua ispitirii în pustie,
unde părinții voștri M-au ispitit și M-au pus la încercare și au văzut lucrările Mele patruzeci de ani!
De aceea M-am dezgustat de neamul acesta și am zis: ‘Ei totdeauna se rătăcesc în inima lor. N-au cunoscut căile Mele!’
Am jurat dar în mânia Mea că nu vor intra în odihna Mea!”
Luați seama dar, fraților, ca niciunul dintre voi să n-aibă o inimă rea și necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel viu.
Ci îndemnați-vă unii pe alții în fiecare zi, câtă vreme se zice: „Astăzi”, pentru ca niciunul din voi să nu se împietrească prin înșelăciunea păcatului.
Căci ne-am făcut părtași ai lui Hristos dacă păstrăm până la sfârșit încrederea nezguduită de la început,
câtă vreme se zice: „Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile, ca în ziua răzvrătirii.”
Cine au fost, în adevăr, cei ce s-au răzvrătit după ce auziseră? N-au fost oare toți aceia care ieșiseră din Egipt prin Moise?
Și cine au fost aceia de care S-a dezgustat El patruzeci de ani? N-au fost oare cei ce păcătuiseră și ale căror trupuri moarte au căzut în pustie?
Și cui S-a jurat El că n-au să intre în odihna Lui? Nu S-a jurat oare celor ce nu ascultaseră?
Vedem dar că n-au putut să intre din pricina necredinței lor.
De aceea, frați sfinți, părtași la chemarea cerească, uitați-vă cu atenție la Isus, Apostolul și Marele Preot al mărturisirii noastre,
Care a fost credincios Celui Ce L-a desemnat, așa cum și Moise a fost credincios în toată Casa Lui.
Căci El a fost considerat demn de o glorie mai mare decât a lui Moise, așa cum constructorul unei case are cu mult mai multă onoare decât casa însăși.
Căci orice casă este construită de cineva, însă Cel Ce le-a construit pe toate este Dumnezeu.
Moise, într-adevăr, a fost credincios ca slujitor în toată Casa lui Dumnezeu, fiind o mărturie despre lucrurile care urmau să fie spuse,
dar Cristos a fost credincios ca Fiu peste Casa lui Dumnezeu. Iar Casa Lui suntem noi, dacă într-adevăr ținem cu fermitate până la sfârșit încrederea și speranța cu care ne lăudăm. Avertizare împotriva necredinței
De aceea, așa cum spune Duhul Sfânt: „Astăzi, dacă auziți glasul Lui,
nu vă împietriți inimile, ca în ziua răzvrătirii, ca în ziua încercării în deșert,
unde strămoșii voștri M-au ispitit, M-au pus la încercare și Mi-au văzut lucrările timp de patruzeci de ani!
De aceea M-am mâniat pe generația aceasta și am zis: «Ei întotdeauna se rătăcesc în inima lor. N-au cunoscut căile Mele».
Prin urmare, am jurat în mânia Mea: «Nu vor intra în odihna Mea!»“.
Fiți atenți, fraților, ca nu cumva vreunul dintre voi să aibă o inimă rea, necredincioasă, care să-l depărteze de Dumnezeul cel Viu,
ci îndemnați-vă unul pe altul în fiecare zi, cât timp se zice „astăzi“, astfel încât niciunul dintre voi să nu se împietrească prin înșelăciunea păcatului.
Căci am devenit părtași ai lui Cristos dacă într-adevăr ținem cu fermitate până la sfârșit convingerea noastră de la început,
în timp ce se zice: „Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile ca în ziua răzvrătirii“.
Căci cine au fost cei ce au auzit și s-au răzvrătit? Nu toți cei ce au ieșit din Egipt prin Moise?
Și pe cine S-a mâniat El timp de patruzeci de ani? Nu pe cei care au păcătuit și ale căror trupuri moarte au căzut în deșert?
Cui a jurat El că nu vor intra în odihna Lui, dacă nu celor ce n-au ascultat?
Vedem, așadar, că ei n-au putut să intre din cauza necredinței lor.
Therefore, holy brothers, partakers of a heavenly calling, consider the Apostle and High Priest of our confession: Jesus,
who was faithful to him who appointed him, as also Moses was in all his house.
For he has been counted worthy of more glory than Moses, because he who built the house has more honor than the house.
For every house is built by someone; but he who built all things is God.
Moses indeed was faithful in all his house as a servant, for a testimony of those things which were afterward to be spoken,
but Christ is faithful as a Son over his house. We are his house, if we hold fast our confidence and the glorying of our hope firm to the end.
Therefore, even as the Holy Spirit says, “Today if you will hear his voice,
don’t harden your hearts as in the rebellion, in the day of the trial in the wilderness,
where your fathers tested me and tried me, and saw my deeds for forty years.
Therefore I was displeased with that generation, and said, ‘They always err in their heart, but they didn’t know my ways.’
As I swore in my wrath, ‘They will not enter into my rest.’”
Beware, brothers, lest perhaps there might be in any one of you an evil heart of unbelief, in falling away from the living God;
but exhort one another day by day, so long as it is called “today”, lest any one of you be hardened by the deceitfulness of sin.
For we have become partakers of Christ, if we hold the beginning of our confidence firm to the end,
while it is said, “Today if you will hear his voice, don’t harden your hearts, as in the rebellion.”
For who, when they heard, rebelled? Wasn’t it all those who came out of Egypt led by Moses?
With whom was he displeased forty years? Wasn’t it with those who sinned, whose bodies fell in the wilderness?
To whom did he swear that they wouldn’t enter into his rest, but to those who were disobedient?
We see that they weren’t able to enter in because of unbelief.