Biblia Online

Citire paralela: VDC, NTR, WEBUS

Versiuni:
Dimensiune text:
100%
Versiuni:
100%
#
Versiunea Dumitru Cornilescu
Noua Traducere in Limba Romana
World English Bible US
1
„Luați aminte, ceruri, și voi vorbi; Ascultă, pământule, cuvintele gurii mele!
Ascultați cu atenție, ceruri, și voi vorbi! Ascultă, pământule, cuvintele gurii mele!
Give ear, you heavens, and I will speak. Let the earth hear the words of my mouth.
2
Ca ploaia să curgă învățăturile mele, Ca roua să cadă cuvântul meu, Ca ploaia repede pe verdeață, Ca picăturile de ploaie pe iarbă!
Ca ploaia să cadă învățătura mea și ca roua să curgă cuvintele mele, ca stropii de ploaie pe verdeață și ca aversele pe iarbă.
My doctrine will drop as the rain. My speech will condense as the dew, as the misty rain on the tender grass, as the showers on the herb.
3
Căci voi vesti Numele Domnului. Dați slavă Dumnezeului nostru!
Căci voi proclama Numele Domnului. Recunoașteți măreția Dumnezeului nostru!
For I will proclaim Yahweh’s name. Ascribe greatness to our God!
4
El este Stânca; lucrările Lui sunt desăvârșite, Căci toate căile Lui sunt drepte; El este un Dumnezeu credincios și fără nedreptate, El este drept și curat.
El este Stânca; lucrarea Lui este desăvârșită, căci toate căile Lui sunt drepte. Dumnezeu este credincios și în El nu este nedreptate. El este drept și cinstit.
The Rock: his work is perfect, for all his ways are just. A God of faithfulness who does no wrong, just and right is he.
5
Ei s-au stricat; Netrebnicia copiilor Lui este rușinea lor! Neam îndărătnic și stricat!
Poporul I-a fost necredincios. Ei nu mai sunt fiii Lui; au cusur; sunt o generație pervertită și depravată.
They have dealt corruptly with him. They are not his children, because of their defect. They are a perverse and crooked generation.
6
Pe Domnul Îl răsplătiți astfel?! Popor nechibzuit și fără înțelepciune! Nu este El oare Tatăl tău, care te-a făcut, Te-a întocmit și ți-a dat ființă?
Așa Îl răsplătești tu pe Domnul, popor nebun și neînțelept? Nu este El Tatăl tău, Care te-a creat? El te-a făcut și te-a întemeiat.
Is this the way you repay Yahweh, foolish and unwise people? Isn’t he your father who has bought you? He has made you and established you.
7
Adu-ți aminte de zilele din vechime, Socotește anii, vârstă de oameni după vârstă de oameni, Întreabă pe tatăl tău, și te va învăța, Pe bătrânii tăi, și îți vor spune.
Aduceți-vă aminte de zilele din trecut. Gândiți-vă la anii care au trecut din generație în generație. Întreabă-l pe tatăl tău, și el îți va istorisi, pe bătrânii tăi, și ei îți vor spune.
Remember the days of old. Consider the years of many generations. Ask your father, and he will show you; your elders, and they will tell you.
8
Când Cel Preaînalt a dat o moștenire neamurilor, Când a despărțit pe copiii oamenilor, A pus hotare popoarelor După numărul copiilor lui Israel,
Când Cel Preaînalt le-a dat națiunilor moștenirea, când i-a despărțit pe fiii omului, El a stabilit granițele popoarelor în funcție de numărul fiilor lui Israel.
When the Most High gave to the nations their inheritance, when he separated the children of men, he set the bounds of the peoples according to the number of the children of Israel.
9
Căci partea Domnului este poporul Lui, Iacov este partea Lui de moștenire.
Căci partea Domnului este poporul Lui; Iacov este partea Lui de moștenire.
For Yahweh’s portion is his people. Jacob is the lot of his inheritance.
10
El l-a găsit într-un ținut pustiu, Într-o singurătate plină de urlete înfricoșate; L-a înconjurat, l-a îngrijit Și l-a păzit ca lumina ochiului Lui.
El l-a găsit într-o regiune pustie, într-un deșert, o pustietate plină de urlete. L-a înconjurat și S-a îngrijit de el. L-a apărat ca pe lumina ochilor Lui,
He found him in a desert land, in the waste howling wilderness. He surrounded him. He cared for him. He kept him as the apple of his eye.
11
Ca vulturul care își scutură cuibul, Zboară deasupra puilor, Își întinde aripile, îi ia Și-i poartă pe penele lui,
asemenea vulturului care își scutură cuibul și zboară deasupra puilor, care își deschide aripile, îi ia și-i poartă pe penele lui.
As an eagle that stirs up her nest, that flutters over her young, he spread abroad his wings, he took them, he bore them on his feathers.
12
Așa a călăuzit Domnul singur pe poporul Său, Și nu era niciun dumnezeu străin cu El.
Domnul Și-a condus singur poporul și nu era niciun dumnezeu străin alături de El.
Yahweh alone led him. There was no foreign god with him.
13
L-a suit pe înălțimile țării, Și Israel a mâncat roadele câmpului; I-a dat să sugă miere din stâncă, Untdelemnul care iese din stânca cea mai tare,
El l-a urcat pe înălțimile țării și l-a hrănit cu roadele câmpului. L-a hrănit cu miere din stâncă și cu ulei din stânca de cremene,
He made him ride on the high places of the earth. He ate the increase of the field. He caused him to suck honey out of the rock, oil out of the flinty rock;
14
Untul de la vaci și laptele oilor, Cu grăsimea mieilor, A berbecilor din Basan și a țapilor, Cu grăsimea grâului, Și ai băut vinul, sângele strugurelui.
cu iaurtul vitelor și cu laptele oilor, cu grăsimea mieilor, a berbecilor din Bașan și a țapilor, cu grăsimea boabelor de grâu. Și ai băut vin, sângele strugurilor.
butter from the herd, and milk from the flock, with fat of lambs, rams of the breed of Bashan, and goats, with the finest of the wheat. From the blood of the grape, you drank wine.
15
Israel s-a îngrășat și a azvârlit din picior; Te-ai îngrășat, te-ai îngroșat și te-ai lățit! Și a părăsit pe Dumnezeu, Ziditorul lui, A nesocotit Stânca mântuirii lui,
Ieșurun s-a îngrășat și s-a împotrivit! Te-ai îngrășat, ai devenit greu și mare! El L-a părăsit pe Dumnezeul Care l-a făcut și a disprețuit Stânca mântuirii lui.
But Jeshurun grew fat, and kicked. You have grown fat. You have grown thick. You have become sleek. Then he abandoned God who made him, and rejected the Rock of his salvation.
16
L-au întărâtat la gelozie prin dumnezei străini, L-au mâniat prin urâciuni;
Ei L-au făcut gelos prin dumnezei străini și L-au mâniat prin urâciuni.
They moved him to jealousy with strange gods. They provoked him to anger with abominations.
17
Au adus jertfe dracilor, unor idoli care nu sunt dumnezei, Unor dumnezei pe care nu-i cunoșteau, Dumnezei noi, veniți de curând, De care nu se temuseră părinții voștri.
Ei au adus jertfe demonilor, nu lui Dumnezeu, unor dumnezei pe care nu-i cunoșteau, dumnezei noi, sosiți de curând, de care strămoșii voștri n-au știut.
They sacrificed to demons, not God, to gods that they didn’t know, to new gods that came up recently, which your fathers didn’t dread.
18
Ai părăsit Stânca cea care te-a născut Și ai uitat pe Dumnezeul care te-a întocmit.
Ai părăsit Stânca, L-ai părăsit pe Acela Care te-a născut, L-ai uitat pe Dumnezeul Care ți-a dat naștere.
Of the Rock who became your father, you are unmindful, and have forgotten God who gave you birth.
19
Domnul a văzut lucrul acesta și S-a mâniat, S-a supărat pe fiii și fiicele Lui.
Domnul a văzut și i-a disprețuit, din cauză că fiii și fiicele Lui L-au mâniat.
Yahweh saw and abhorred, because of the provocation of his sons and his daughters.
20
El a zis: ‘Îmi voi ascunde Fața de ei Și voi vedea care le va fi sfârșitul, Căci sunt un neam stricat, Sunt niște copii necredincioși.
„Îmi voi ascunde fața de ei, a zis El, și voi privi la sfârșitul lor, căci sunt o generație pervertită, sunt niște copii necredincioși.
He said, “I will hide my face from them. I will see what their end will be; for they are a very perverse generation, children in whom is no faithfulness.
21
Mi-au întărâtat gelozia prin ceea ce nu este Dumnezeu, M-au mâniat prin idolii lor deșerți. Și Eu îi voi întărâta la gelozie printr-un popor care nu este un popor. Îi voi mânia printr-un neam fără pricepere.
M-au provocat la gelozie prin ceea ce nu este Dumnezeu. M-au mâniat prin idolii lor deșerți. De aceea și Eu îi voi provoca la gelozie prin cei ce nu sunt un popor; îi voi mânia printr-o națiune nebună.
They have moved me to jealousy with that which is not God. They have provoked me to anger with their vanities. I will move them to jealousy with those who are not a people. I will provoke them to anger with a foolish nation.
22
Căci focul mâniei Mele s-a aprins Și va arde până în fundul Locuinței morților, Va nimici pământul și roadele lui, Va arde temeliile munților.
Căci focul mâniei Mele s-a aprins și va arde până în adâncimea Locuinței Morților. Va distruge pământul împreună cu recoltele lui și va arde temeliile munților.
For a fire is kindled in my anger, that burns to the lowest Sheol, devours the earth with its increase, and sets the foundations of the mountains on fire.
23
Voi îngrămădi toate nenorocirile peste ei, Îmi voi arunca toate săgețile împotriva lor.
Voi îngrămădi nenorociri peste ei, voi arunca toate săgețile Mele împotriva lor.
“I will heap evils on them. I will spend my arrows on them.
24
Vor fi topiți de foame, stinși de friguri Și de boli cumplite; Voi trimite în ei dinții fiarelor sălbatice Și otrava șerpilor.
Vor fi vlăguiți de foamete, mâncați de molimă și distruși cu asprime. Voi trimite împotriva lor colții animalelor sălbatice și veninul târâtoarelor țărânei.
They shall be wasted with hunger, and devoured with burning heat and bitter destruction. I will send the teeth of animals on them, with the venom of vipers that glide in the dust.
25
Afară vor pieri de sabie Și înăuntru vor pieri de groază: Și tânărul, și fata, Și copilul de țâță, ca și bătrânul.
Pe stradă, sabia îi va lăsa fără copii, iar în camere vor pieri de groază. Vor pieri atât tânărul, cât și fecioara, atât copilașul, cât și bătrânul.
Outside the sword will bereave, and in the rooms, terror on both young man and virgin, the nursing infant with the gray-haired man.
26
Voiam să zic: «Îi voi lua cu o suflare», Le voi șterge pomenirea dintre oameni!
Am zis că îi voi zdrobi și le voi șterge amintirea de printre oameni,
I said that I would scatter them afar. I would make their memory to cease from among men;
27
Dar Mă tem de ocările vrăjmașului, Mă tem ca nu cumva vrăjmașii lor să se amăgească Și să zică: «Mâna noastră cea puternică, Și nu Domnul a făcut toate aceste lucruri.»
dar Mă tem de insultele dușmanilor lor, ca nu cumva aceștia să se amăgească singuri și să zică: «Mâinile noastre au fost puternice, și nu Domnul a făcut toate aceste lucruri!»“.
were it not that I feared the provocation of the enemy, lest their adversaries should judge wrongly, lest they should say, ‘Our hand is exalted; Yahweh has not done all this.’”
28
Ei sunt un neam care și-a pierdut bunul simț Și nu-i pricepere în ei.
Ei sunt o națiune lipsită de sfat și nu mai există pricepere în ei.
For they are a nation void of counsel. There is no understanding in them.
29
Dacă ar fi fost înțelepți, ar înțelege Și s-ar gândi la ce li se va întâmpla.
Dacă ar fi fost înțelepți, ar fi înțeles aceasta și s-ar fi gândit la sfârșitul lor.
Oh that they were wise, that they understood this, that they would consider their latter end!
30
Cum ar urmări unul singur o mie din ei Și cum ar pune doi pe fugă zece mii, Dacă nu i-ar fi vândut Stânca, Dacă nu i-ar fi vândut Domnul?
Cum ar fi putut unul să urmărească o mie sau doi să pună pe fugă zece mii, dacă nu i-ar fi vândut Stânca lor și dacă Domnul nu i-ar fi dat pe mâna acestora?
How could one chase a thousand, and two put ten thousand to flight, unless their Rock had sold them, and Yahweh had delivered them up?
31
Căci stânca lor nu este ca Stânca noastră, Vrăjmașii noștri înșiși sunt judecători în această privință.
Căci stânca lor nu este ca Stânca noastră; chiar și dușmanii noștri înțeleg aceasta.
For their rock is not as our Rock, even our enemies themselves concede.
32
Ci vița lor este din sadul Sodomei Și din ținutul Gomorei; Strugurii lor sunt struguri otrăviți, Bobițele lor sunt amare;
Vița lor este din via Sodomei și din câmpiile Gomorei. Strugurii lor sunt plini de venin, iar ciorchinii sunt amari.
For their vine is of the vine of Sodom, of the fields of Gomorrah. Their grapes are poison grapes. Their clusters are bitter.
33
Vinul lor este venin de șerpi, Este otravă cumplită de aspidă.
Vinul lor este venin de șerpi, veninul cobrelor nemiloase.
Their wine is the poison of serpents, the cruel venom of asps.
34
Oare nu este ascuns lucrul acesta la Mine, Pecetluit în comorile Mele?
„Oare nu este păstrat lucrul acesta la Mine? Nu este el pecetluit printre comorile Mele?
“Isn’t this laid up in store with me, sealed up among my treasures?
35
A Mea este răzbunarea și Eu voi răsplăti Când va începe să le alunece piciorul! Căci ziua nenorocirii lor este aproape Și ceea ce-i așteaptă nu va zăbovi.’
A Mea este răzbunarea! Eu voi răsplăti! Vine vremea când le vor aluneca picioarele, căci ziua distrugerii lor este aproape, și lucrurile pregătite pentru ei își vor grăbi împlinirea“.
Vengeance is mine, and recompense, at the time when their foot slides, for the day of their calamity is at hand. Their doom rushes at them.”
36
Domnul va judeca pe poporul Său, Dar va avea milă de robii Săi, Văzând că puterea le este sleită Și că nu mai este nici rob, nici slobod.
Căci Domnul Își va judeca poporul, dar va avea milă de slujitorii Săi când va vedea că li s-a dus puterea și că n-a mai rămas nimeni, nici ținut în închisoare, nici liber.
For Yahweh will judge his people, and have compassion on his servants, when he sees that their power is gone, that there is no one remaining, shut up or left at large.
37
El va zice: ‘Unde sunt dumnezeii lor, Stânca aceea care le slujea de adăpost,
„Unde le sunt dumnezeii“, va întreba El, „stânca în care se adăposteau,
He will say, “Where are their gods, the rock in which they took refuge,
38
Dumnezeii aceia care mâncau grăsimea jertfelor lor, Care beau vinul jertfelor lor de băutură? Să se scoale să vă ajute Și să vă ocrotească!
dumnezeii care se hrăneau cu grăsimea jertfelor lor și care beau vinul jertfelor lor de băutură? Să se ridice ei și să vă ajute! Să vă fie ei un adăpost!
which ate the fat of their sacrifices, and drank the wine of their drink offering? Let them rise up and help you! Let them be your protection.
39
Să știți dar că Eu sunt Dumnezeu Și că nu este alt dumnezeu afară de Mine; Eu dau viață și Eu omor, Eu rănesc și Eu tămăduiesc, Și nimeni nu poate scoate pe cineva din mâna Mea.
Vedeți acum că Eu Însumi sunt El! Nu mai există alt Dumnezeu în afară de Mine. Eu dau la moarte și tot Eu aduc la viață, Eu rănesc și tot Eu vindec și nimeni nu poate elibera din mâna Mea.
“See now that I myself am he. There is no god with me. I kill and I make alive. I wound and I heal. There is no one who can deliver out of my hand.
40
Căci Îmi ridic mâna spre cer Și zic: «Cât este de adevărat că trăiesc în veci,
Îmi ridic mâna spre ceruri și declar: Viu sunt Eu pe vecie,
For I lift up my hand to heaven and declare, as I live forever,
41
Atât este de adevărat că, atunci când voi ascuți fulgerul sabiei Mele Și voi pune mâna să fac judecată, Mă voi răzbuna împotriva potrivnicilor Mei Și voi pedepsi pe cei ce Mă urăsc;
că Îmi voi ascuți fulgerul sabiei Mele și voi începe, cu mâna Mea, să fac judecată. Mă voi răzbuna pe dușmanii Mei și-i voi pedepsi pe cei ce Mă urăsc.
if I sharpen my glittering sword, my hand grasps it in judgment; I will take vengeance on my adversaries, and will repay those who hate me.
42
Sabia Mea le va înghiți carnea Și-Mi voi îmbăta săgețile de sânge, De sângele celor uciși și prinși, Din capetele fruntașilor vrăjmașului.»’
Voi face ca săgețile Mele să se îmbete de sânge, iar sabia Mea va devora carnea. Voi face ca ele să se îmbete de sângele celor uciși și al captivilor, din capetele conducătorilor dușmanului“.
I will make my arrows drunk with blood. My sword shall devour flesh with the blood of the slain and the captives, from the head of the leaders of the enemy.”
43
Neamuri, cântați laudele poporului Lui! Căci Domnul răzbună sângele robilor Săi, El Se răzbună împotriva potrivnicilor Săi Și face ispășire pentru țara Lui, pentru poporul Lui.”
Bucurați-vă, națiuni, împreună cu poporul Lui, căci El va răzbuna sângele slujitorilor Săi, Se va răzbuna pe dușmanii Lui și va face ispășire pentru țara și poporul Lui.
Rejoice, you nations, with his people, for he will avenge the blood of his servants. He will take vengeance on his adversaries, and will make atonement for his land and for his people.
44
Moise a venit și a rostit toate cuvintele cântării acesteia în fața poporului; Iosua, fiul lui Nun, era cu el.
Deci, Moise a venit împreună cu Iosua, fiul lui Nun, și a rostit toate cuvintele acestei cântări în auzul poporului.
Moses came and spoke all the words of this song in the ears of the people, he and Joshua the son of Nun.
45
După ce a isprăvit Moise de rostit toate cuvintele acestea înaintea întregului Israel,
Când Moise a terminat de rostit toate cuvintele acestea înaintea întregului Israel,
Moses finished reciting all these words to all Israel.
46
le-a zis: „Puneți-vă la inimă toate cuvintele pe care vă jur astăzi să le porunciți copiilor voștri, ca să păzească și să împlinească toate cuvintele legii acesteia.
le-a zis: „Puneți-vă la inimă toate cuvintele pe care eu vi le-am rostit astăzi, astfel încât să porunciți copiilor voștri să păzească și să împlinească toate cuvintele acestei Legi.
He said to them, “Set your heart to all the words which I testify to you today, which you shall command your children to observe to do, all the words of this law.
47
Căci nu este un lucru fără însemnătate pentru voi; este viața voastră și prin aceasta vă veți lungi zilele în țara pe care o veți lua în stăpânire după ce veți trece Iordanul.”
Căci niciun cuvânt nu este lipsit de importanță; ele sunt viața voastră. Prin cuvintele acestea vă veți lungi zilele în țara voastră, pe care o veți stăpâni după ce veți traversa Iordanul“.
For it is no vain thing for you, because it is your life, and through this thing you shall prolong your days in the land, where you go over the Jordan to possess it.”
48
În aceeași zi, Domnul a vorbit lui Moise și a zis:
În aceeași zi, Domnul i-a vorbit lui Moise:
Yahweh spoke to Moses that same day, saying,
49
„Suie-te pe muntele acesta Abarim, pe muntele Nebo, în țara Moabului, în fața Ierihonului, și privește țara Canaanului pe care o dau în stăpânire copiilor lui Israel.
„Urcă-te pe muntele Abarim, adică pe muntele Nebo, în țara Moabului, care este înaintea Ierihonului, și privește țara Canaanului pe care Eu o dau lui Israel în stăpânire.
“Go up into this mountain of Abarim, to Mount Nebo, which is in the land of Moab, that is across from Jericho; and see the land of Canaan, which I give to the children of Israel for a possession.
50
Tu vei muri pe muntele pe care te vei sui și vei fi adăugat la poporul tău, după cum Aaron, fratele tău, a murit pe muntele Hor și a fost adăugat la poporul lui,
Tu vei muri pe muntele pe care te vei urca și vei fi astfel adăugat la poporul tău, tot așa cum Aaron, fratele tău, a murit pe muntele Hor și a fost adăugat la poporul lui,
Die on the mountain where you go up, and be gathered to your people, as Aaron your brother died on Mount Hor, and was gathered to his people;
51
pentru că ați păcătuit împotriva Mea în mijlocul copiilor lui Israel, lângă apele Meriba, la Cades, în pustia Țin, și nu M-ați sfințit în mijlocul copiilor lui Israel.
din cauză că ați fost necredincioși față de Mine înaintea fiilor lui Israel, la apele Meribei din Kadeș, în deșertul Țin, unde nu M-ați sfințit în mijlocul fiilor lui Israel.
because you trespassed against me among the children of Israel at the waters of Meribah of Kadesh, in the wilderness of Zin; because you didn’t uphold my holiness among the children of Israel.
52
Tu vei vedea doar de departe țara dinaintea ta, dar nu vei intra în țara pe care o dau copiilor lui Israel.”
Vei vedea pământul promisiunii de la distanță, dar nu vei intra în țara pe care o dau poporului Israel“.
For you shall see the land from a distance; but you shall not go there into the land which I give the children of Israel.”
Deuteronomul 32 · VDC
Swipe pentru alta versiune
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
32
33
34
35
36
37
38
39
40
41
42
43
44
45
46
47
48
49
50
51
52
„Luați aminte, ceruri, și voi vorbi; Ascultă, pământule, cuvintele gurii mele!
Ca ploaia să curgă învățăturile mele, Ca roua să cadă cuvântul meu, Ca ploaia repede pe verdeață, Ca picăturile de ploaie pe iarbă!
Căci voi vesti Numele Domnului. Dați slavă Dumnezeului nostru!
El este Stânca; lucrările Lui sunt desăvârșite, Căci toate căile Lui sunt drepte; El este un Dumnezeu credincios și fără nedreptate, El este drept și curat.
Ei s-au stricat; Netrebnicia copiilor Lui este rușinea lor! Neam îndărătnic și stricat!
Pe Domnul Îl răsplătiți astfel?! Popor nechibzuit și fără înțelepciune! Nu este El oare Tatăl tău, care te-a făcut, Te-a întocmit și ți-a dat ființă?
Adu-ți aminte de zilele din vechime, Socotește anii, vârstă de oameni după vârstă de oameni, Întreabă pe tatăl tău, și te va învăța, Pe bătrânii tăi, și îți vor spune.
Când Cel Preaînalt a dat o moștenire neamurilor, Când a despărțit pe copiii oamenilor, A pus hotare popoarelor După numărul copiilor lui Israel,
Căci partea Domnului este poporul Lui, Iacov este partea Lui de moștenire.
El l-a găsit într-un ținut pustiu, Într-o singurătate plină de urlete înfricoșate; L-a înconjurat, l-a îngrijit Și l-a păzit ca lumina ochiului Lui.
Ca vulturul care își scutură cuibul, Zboară deasupra puilor, Își întinde aripile, îi ia Și-i poartă pe penele lui,
Așa a călăuzit Domnul singur pe poporul Său, Și nu era niciun dumnezeu străin cu El.
L-a suit pe înălțimile țării, Și Israel a mâncat roadele câmpului; I-a dat să sugă miere din stâncă, Untdelemnul care iese din stânca cea mai tare,
Untul de la vaci și laptele oilor, Cu grăsimea mieilor, A berbecilor din Basan și a țapilor, Cu grăsimea grâului, Și ai băut vinul, sângele strugurelui.
Israel s-a îngrășat și a azvârlit din picior; Te-ai îngrășat, te-ai îngroșat și te-ai lățit! Și a părăsit pe Dumnezeu, Ziditorul lui, A nesocotit Stânca mântuirii lui,
L-au întărâtat la gelozie prin dumnezei străini, L-au mâniat prin urâciuni;
Au adus jertfe dracilor, unor idoli care nu sunt dumnezei, Unor dumnezei pe care nu-i cunoșteau, Dumnezei noi, veniți de curând, De care nu se temuseră părinții voștri.
Ai părăsit Stânca cea care te-a născut Și ai uitat pe Dumnezeul care te-a întocmit.
Domnul a văzut lucrul acesta și S-a mâniat, S-a supărat pe fiii și fiicele Lui.
El a zis: ‘Îmi voi ascunde Fața de ei Și voi vedea care le va fi sfârșitul, Căci sunt un neam stricat, Sunt niște copii necredincioși.
Mi-au întărâtat gelozia prin ceea ce nu este Dumnezeu, M-au mâniat prin idolii lor deșerți. Și Eu îi voi întărâta la gelozie printr-un popor care nu este un popor. Îi voi mânia printr-un neam fără pricepere.
Căci focul mâniei Mele s-a aprins Și va arde până în fundul Locuinței morților, Va nimici pământul și roadele lui, Va arde temeliile munților.
Voi îngrămădi toate nenorocirile peste ei, Îmi voi arunca toate săgețile împotriva lor.
Vor fi topiți de foame, stinși de friguri Și de boli cumplite; Voi trimite în ei dinții fiarelor sălbatice Și otrava șerpilor.
Afară vor pieri de sabie Și înăuntru vor pieri de groază: Și tânărul, și fata, Și copilul de țâță, ca și bătrânul.
Voiam să zic: «Îi voi lua cu o suflare», Le voi șterge pomenirea dintre oameni!
Dar Mă tem de ocările vrăjmașului, Mă tem ca nu cumva vrăjmașii lor să se amăgească Și să zică: «Mâna noastră cea puternică, Și nu Domnul a făcut toate aceste lucruri.»
Ei sunt un neam care și-a pierdut bunul simț Și nu-i pricepere în ei.
Dacă ar fi fost înțelepți, ar înțelege Și s-ar gândi la ce li se va întâmpla.
Cum ar urmări unul singur o mie din ei Și cum ar pune doi pe fugă zece mii, Dacă nu i-ar fi vândut Stânca, Dacă nu i-ar fi vândut Domnul?
Căci stânca lor nu este ca Stânca noastră, Vrăjmașii noștri înșiși sunt judecători în această privință.
Ci vița lor este din sadul Sodomei Și din ținutul Gomorei; Strugurii lor sunt struguri otrăviți, Bobițele lor sunt amare;
Vinul lor este venin de șerpi, Este otravă cumplită de aspidă.
Oare nu este ascuns lucrul acesta la Mine, Pecetluit în comorile Mele?
A Mea este răzbunarea și Eu voi răsplăti Când va începe să le alunece piciorul! Căci ziua nenorocirii lor este aproape Și ceea ce-i așteaptă nu va zăbovi.’
Domnul va judeca pe poporul Său, Dar va avea milă de robii Săi, Văzând că puterea le este sleită Și că nu mai este nici rob, nici slobod.
El va zice: ‘Unde sunt dumnezeii lor, Stânca aceea care le slujea de adăpost,
Dumnezeii aceia care mâncau grăsimea jertfelor lor, Care beau vinul jertfelor lor de băutură? Să se scoale să vă ajute Și să vă ocrotească!
Să știți dar că Eu sunt Dumnezeu Și că nu este alt dumnezeu afară de Mine; Eu dau viață și Eu omor, Eu rănesc și Eu tămăduiesc, Și nimeni nu poate scoate pe cineva din mâna Mea.
Căci Îmi ridic mâna spre cer Și zic: «Cât este de adevărat că trăiesc în veci,
Atât este de adevărat că, atunci când voi ascuți fulgerul sabiei Mele Și voi pune mâna să fac judecată, Mă voi răzbuna împotriva potrivnicilor Mei Și voi pedepsi pe cei ce Mă urăsc;
Sabia Mea le va înghiți carnea Și-Mi voi îmbăta săgețile de sânge, De sângele celor uciși și prinși, Din capetele fruntașilor vrăjmașului.»’
Neamuri, cântați laudele poporului Lui! Căci Domnul răzbună sângele robilor Săi, El Se răzbună împotriva potrivnicilor Săi Și face ispășire pentru țara Lui, pentru poporul Lui.”
Moise a venit și a rostit toate cuvintele cântării acesteia în fața poporului; Iosua, fiul lui Nun, era cu el.
După ce a isprăvit Moise de rostit toate cuvintele acestea înaintea întregului Israel,
le-a zis: „Puneți-vă la inimă toate cuvintele pe care vă jur astăzi să le porunciți copiilor voștri, ca să păzească și să împlinească toate cuvintele legii acesteia.
Căci nu este un lucru fără însemnătate pentru voi; este viața voastră și prin aceasta vă veți lungi zilele în țara pe care o veți lua în stăpânire după ce veți trece Iordanul.”
În aceeași zi, Domnul a vorbit lui Moise și a zis:
„Suie-te pe muntele acesta Abarim, pe muntele Nebo, în țara Moabului, în fața Ierihonului, și privește țara Canaanului pe care o dau în stăpânire copiilor lui Israel.
Tu vei muri pe muntele pe care te vei sui și vei fi adăugat la poporul tău, după cum Aaron, fratele tău, a murit pe muntele Hor și a fost adăugat la poporul lui,
pentru că ați păcătuit împotriva Mea în mijlocul copiilor lui Israel, lângă apele Meriba, la Cades, în pustia Țin, și nu M-ați sfințit în mijlocul copiilor lui Israel.
Tu vei vedea doar de departe țara dinaintea ta, dar nu vei intra în țara pe care o dau copiilor lui Israel.”
Ascultați cu atenție, ceruri, și voi vorbi! Ascultă, pământule, cuvintele gurii mele!
Ca ploaia să cadă învățătura mea și ca roua să curgă cuvintele mele, ca stropii de ploaie pe verdeață și ca aversele pe iarbă.
Căci voi proclama Numele Domnului. Recunoașteți măreția Dumnezeului nostru!
El este Stânca; lucrarea Lui este desăvârșită, căci toate căile Lui sunt drepte. Dumnezeu este credincios și în El nu este nedreptate. El este drept și cinstit.
Poporul I-a fost necredincios. Ei nu mai sunt fiii Lui; au cusur; sunt o generație pervertită și depravată.
Așa Îl răsplătești tu pe Domnul, popor nebun și neînțelept? Nu este El Tatăl tău, Care te-a creat? El te-a făcut și te-a întemeiat.
Aduceți-vă aminte de zilele din trecut. Gândiți-vă la anii care au trecut din generație în generație. Întreabă-l pe tatăl tău, și el îți va istorisi, pe bătrânii tăi, și ei îți vor spune.
Când Cel Preaînalt le-a dat națiunilor moștenirea, când i-a despărțit pe fiii omului, El a stabilit granițele popoarelor în funcție de numărul fiilor lui Israel.
Căci partea Domnului este poporul Lui; Iacov este partea Lui de moștenire.
El l-a găsit într-o regiune pustie, într-un deșert, o pustietate plină de urlete. L-a înconjurat și S-a îngrijit de el. L-a apărat ca pe lumina ochilor Lui,
asemenea vulturului care își scutură cuibul și zboară deasupra puilor, care își deschide aripile, îi ia și-i poartă pe penele lui.
Domnul Și-a condus singur poporul și nu era niciun dumnezeu străin alături de El.
El l-a urcat pe înălțimile țării și l-a hrănit cu roadele câmpului. L-a hrănit cu miere din stâncă și cu ulei din stânca de cremene,
cu iaurtul vitelor și cu laptele oilor, cu grăsimea mieilor, a berbecilor din Bașan și a țapilor, cu grăsimea boabelor de grâu. Și ai băut vin, sângele strugurilor.
Ieșurun s-a îngrășat și s-a împotrivit! Te-ai îngrășat, ai devenit greu și mare! El L-a părăsit pe Dumnezeul Care l-a făcut și a disprețuit Stânca mântuirii lui.
Ei L-au făcut gelos prin dumnezei străini și L-au mâniat prin urâciuni.
Ei au adus jertfe demonilor, nu lui Dumnezeu, unor dumnezei pe care nu-i cunoșteau, dumnezei noi, sosiți de curând, de care strămoșii voștri n-au știut.
Ai părăsit Stânca, L-ai părăsit pe Acela Care te-a născut, L-ai uitat pe Dumnezeul Care ți-a dat naștere.
Domnul a văzut și i-a disprețuit, din cauză că fiii și fiicele Lui L-au mâniat.
„Îmi voi ascunde fața de ei, a zis El, și voi privi la sfârșitul lor, căci sunt o generație pervertită, sunt niște copii necredincioși.
M-au provocat la gelozie prin ceea ce nu este Dumnezeu. M-au mâniat prin idolii lor deșerți. De aceea și Eu îi voi provoca la gelozie prin cei ce nu sunt un popor; îi voi mânia printr-o națiune nebună.
Căci focul mâniei Mele s-a aprins și va arde până în adâncimea Locuinței Morților. Va distruge pământul împreună cu recoltele lui și va arde temeliile munților.
Voi îngrămădi nenorociri peste ei, voi arunca toate săgețile Mele împotriva lor.
Vor fi vlăguiți de foamete, mâncați de molimă și distruși cu asprime. Voi trimite împotriva lor colții animalelor sălbatice și veninul târâtoarelor țărânei.
Pe stradă, sabia îi va lăsa fără copii, iar în camere vor pieri de groază. Vor pieri atât tânărul, cât și fecioara, atât copilașul, cât și bătrânul.
Am zis că îi voi zdrobi și le voi șterge amintirea de printre oameni,
dar Mă tem de insultele dușmanilor lor, ca nu cumva aceștia să se amăgească singuri și să zică: «Mâinile noastre au fost puternice, și nu Domnul a făcut toate aceste lucruri!»“.
Ei sunt o națiune lipsită de sfat și nu mai există pricepere în ei.
Dacă ar fi fost înțelepți, ar fi înțeles aceasta și s-ar fi gândit la sfârșitul lor.
Cum ar fi putut unul să urmărească o mie sau doi să pună pe fugă zece mii, dacă nu i-ar fi vândut Stânca lor și dacă Domnul nu i-ar fi dat pe mâna acestora?
Căci stânca lor nu este ca Stânca noastră; chiar și dușmanii noștri înțeleg aceasta.
Vița lor este din via Sodomei și din câmpiile Gomorei. Strugurii lor sunt plini de venin, iar ciorchinii sunt amari.
Vinul lor este venin de șerpi, veninul cobrelor nemiloase.
„Oare nu este păstrat lucrul acesta la Mine? Nu este el pecetluit printre comorile Mele?
A Mea este răzbunarea! Eu voi răsplăti! Vine vremea când le vor aluneca picioarele, căci ziua distrugerii lor este aproape, și lucrurile pregătite pentru ei își vor grăbi împlinirea“.
Căci Domnul Își va judeca poporul, dar va avea milă de slujitorii Săi când va vedea că li s-a dus puterea și că n-a mai rămas nimeni, nici ținut în închisoare, nici liber.
„Unde le sunt dumnezeii“, va întreba El, „stânca în care se adăposteau,
dumnezeii care se hrăneau cu grăsimea jertfelor lor și care beau vinul jertfelor lor de băutură? Să se ridice ei și să vă ajute! Să vă fie ei un adăpost!
Vedeți acum că Eu Însumi sunt El! Nu mai există alt Dumnezeu în afară de Mine. Eu dau la moarte și tot Eu aduc la viață, Eu rănesc și tot Eu vindec și nimeni nu poate elibera din mâna Mea.
Îmi ridic mâna spre ceruri și declar: Viu sunt Eu pe vecie,
că Îmi voi ascuți fulgerul sabiei Mele și voi începe, cu mâna Mea, să fac judecată. Mă voi răzbuna pe dușmanii Mei și-i voi pedepsi pe cei ce Mă urăsc.
Voi face ca săgețile Mele să se îmbete de sânge, iar sabia Mea va devora carnea. Voi face ca ele să se îmbete de sângele celor uciși și al captivilor, din capetele conducătorilor dușmanului“.
Bucurați-vă, națiuni, împreună cu poporul Lui, căci El va răzbuna sângele slujitorilor Săi, Se va răzbuna pe dușmanii Lui și va face ispășire pentru țara și poporul Lui.
Deci, Moise a venit împreună cu Iosua, fiul lui Nun, și a rostit toate cuvintele acestei cântări în auzul poporului.
Când Moise a terminat de rostit toate cuvintele acestea înaintea întregului Israel,
le-a zis: „Puneți-vă la inimă toate cuvintele pe care eu vi le-am rostit astăzi, astfel încât să porunciți copiilor voștri să păzească și să împlinească toate cuvintele acestei Legi.
Căci niciun cuvânt nu este lipsit de importanță; ele sunt viața voastră. Prin cuvintele acestea vă veți lungi zilele în țara voastră, pe care o veți stăpâni după ce veți traversa Iordanul“.
În aceeași zi, Domnul i-a vorbit lui Moise:
„Urcă-te pe muntele Abarim, adică pe muntele Nebo, în țara Moabului, care este înaintea Ierihonului, și privește țara Canaanului pe care Eu o dau lui Israel în stăpânire.
Tu vei muri pe muntele pe care te vei urca și vei fi astfel adăugat la poporul tău, tot așa cum Aaron, fratele tău, a murit pe muntele Hor și a fost adăugat la poporul lui,
din cauză că ați fost necredincioși față de Mine înaintea fiilor lui Israel, la apele Meribei din Kadeș, în deșertul Țin, unde nu M-ați sfințit în mijlocul fiilor lui Israel.
Vei vedea pământul promisiunii de la distanță, dar nu vei intra în țara pe care o dau poporului Israel“.
Give ear, you heavens, and I will speak. Let the earth hear the words of my mouth.
My doctrine will drop as the rain. My speech will condense as the dew, as the misty rain on the tender grass, as the showers on the herb.
For I will proclaim Yahweh’s name. Ascribe greatness to our God!
The Rock: his work is perfect, for all his ways are just. A God of faithfulness who does no wrong, just and right is he.
They have dealt corruptly with him. They are not his children, because of their defect. They are a perverse and crooked generation.
Is this the way you repay Yahweh, foolish and unwise people? Isn’t he your father who has bought you? He has made you and established you.
Remember the days of old. Consider the years of many generations. Ask your father, and he will show you; your elders, and they will tell you.
When the Most High gave to the nations their inheritance, when he separated the children of men, he set the bounds of the peoples according to the number of the children of Israel.
For Yahweh’s portion is his people. Jacob is the lot of his inheritance.
He found him in a desert land, in the waste howling wilderness. He surrounded him. He cared for him. He kept him as the apple of his eye.
As an eagle that stirs up her nest, that flutters over her young, he spread abroad his wings, he took them, he bore them on his feathers.
Yahweh alone led him. There was no foreign god with him.
He made him ride on the high places of the earth. He ate the increase of the field. He caused him to suck honey out of the rock, oil out of the flinty rock;
butter from the herd, and milk from the flock, with fat of lambs, rams of the breed of Bashan, and goats, with the finest of the wheat. From the blood of the grape, you drank wine.
But Jeshurun grew fat, and kicked. You have grown fat. You have grown thick. You have become sleek. Then he abandoned God who made him, and rejected the Rock of his salvation.
They moved him to jealousy with strange gods. They provoked him to anger with abominations.
They sacrificed to demons, not God, to gods that they didn’t know, to new gods that came up recently, which your fathers didn’t dread.
Of the Rock who became your father, you are unmindful, and have forgotten God who gave you birth.
Yahweh saw and abhorred, because of the provocation of his sons and his daughters.
He said, “I will hide my face from them. I will see what their end will be; for they are a very perverse generation, children in whom is no faithfulness.
They have moved me to jealousy with that which is not God. They have provoked me to anger with their vanities. I will move them to jealousy with those who are not a people. I will provoke them to anger with a foolish nation.
For a fire is kindled in my anger, that burns to the lowest Sheol, devours the earth with its increase, and sets the foundations of the mountains on fire.
“I will heap evils on them. I will spend my arrows on them.
They shall be wasted with hunger, and devoured with burning heat and bitter destruction. I will send the teeth of animals on them, with the venom of vipers that glide in the dust.
Outside the sword will bereave, and in the rooms, terror on both young man and virgin, the nursing infant with the gray-haired man.
I said that I would scatter them afar. I would make their memory to cease from among men;
were it not that I feared the provocation of the enemy, lest their adversaries should judge wrongly, lest they should say, ‘Our hand is exalted; Yahweh has not done all this.’”
For they are a nation void of counsel. There is no understanding in them.
Oh that they were wise, that they understood this, that they would consider their latter end!
How could one chase a thousand, and two put ten thousand to flight, unless their Rock had sold them, and Yahweh had delivered them up?
For their rock is not as our Rock, even our enemies themselves concede.
For their vine is of the vine of Sodom, of the fields of Gomorrah. Their grapes are poison grapes. Their clusters are bitter.
Their wine is the poison of serpents, the cruel venom of asps.
“Isn’t this laid up in store with me, sealed up among my treasures?
Vengeance is mine, and recompense, at the time when their foot slides, for the day of their calamity is at hand. Their doom rushes at them.”
For Yahweh will judge his people, and have compassion on his servants, when he sees that their power is gone, that there is no one remaining, shut up or left at large.
He will say, “Where are their gods, the rock in which they took refuge,
which ate the fat of their sacrifices, and drank the wine of their drink offering? Let them rise up and help you! Let them be your protection.
“See now that I myself am he. There is no god with me. I kill and I make alive. I wound and I heal. There is no one who can deliver out of my hand.
For I lift up my hand to heaven and declare, as I live forever,
if I sharpen my glittering sword, my hand grasps it in judgment; I will take vengeance on my adversaries, and will repay those who hate me.
I will make my arrows drunk with blood. My sword shall devour flesh with the blood of the slain and the captives, from the head of the leaders of the enemy.”
Rejoice, you nations, with his people, for he will avenge the blood of his servants. He will take vengeance on his adversaries, and will make atonement for his land and for his people.
Moses came and spoke all the words of this song in the ears of the people, he and Joshua the son of Nun.
Moses finished reciting all these words to all Israel.
He said to them, “Set your heart to all the words which I testify to you today, which you shall command your children to observe to do, all the words of this law.
For it is no vain thing for you, because it is your life, and through this thing you shall prolong your days in the land, where you go over the Jordan to possess it.”
Yahweh spoke to Moses that same day, saying,
“Go up into this mountain of Abarim, to Mount Nebo, which is in the land of Moab, that is across from Jericho; and see the land of Canaan, which I give to the children of Israel for a possession.
Die on the mountain where you go up, and be gathered to your people, as Aaron your brother died on Mount Hor, and was gathered to his people;
because you trespassed against me among the children of Israel at the waters of Meribah of Kadesh, in the wilderness of Zin; because you didn’t uphold my holiness among the children of Israel.
For you shall see the land from a distance; but you shall not go there into the land which I give the children of Israel.”